Aceste modificari se produc ca raspuns la nivelurile reduse de estrogen care caracterizeaza menopauza. Rezultatul este adesea subtierea, uscaciunea si iritatia vaginului si a vulvei (atrofie vulvovaginala), care determina disconfort, senzatia de arsura si mancarime si un actul sexual dureros (dispareunie). Sindromul genito-urinar poate include, de asemenea, durere la urinare si senzatia imperioasa de a urina, precum si infectii de tract urinar frecvente (ITU recurente).
Sindromul genito-urinar la menopauza este un sindrom cronic si progresiv, care nu se imbunatateste cu trecerea timpului dupa menopauza. Frecvent, este subdiagnosticat si subtratat. Multe femei sunt jenate sau reticente in a discuta cu medicul lor ginecolog despre asta, desi simptomele deficitului de estrogeni la nivel genito-urinar sunt deranjante la peste 50% dintre femei, avand un impact negativ asupra relatiilor sexuale si calitatii vietii.
Scopul principal al tratamentului sindromului genito-urinar este de a obtine ameliorarea simptomelor. Exista optiuni de tratament care sunt sigure si eficiente pentru multe paciente, inclusiv pentru supravietuitoarele cancerului de san. Tratamentul variaza de la masuri simple care cresc confortul si imbunatatesc performanta sexuala (de exemplu, lubrifianti si creme hidratante vaginale), pana la preparate vaginale cu estrogeni in doza mica, pentru a aborda cauza de baza.
Cauze
Cand femeile trec prin menopauza, nivelul de estrogen scade semnificativ, cu aproximativ 90%.
Receptorii de estrogen sunt prezenti in vagin, vulva, vestibulul vulvei (orificiul din jurul vaginului), uretra (tubul prin care urina este eliminata in exterior din vezica urinara) si vezica urinara. Cea mai mare concentratie de receptori de estrogen se afla in vagin. De exemplu, la nivelul vaginului, estrogenul asigura fluxul sanguin normal si mentine mucoasa ingrosata, umeda si elastica.
Pierderea de estrogen la menopauza determina modificari anatomice si functionale la nivelul aparatului genital si urinar la femeie, ducand la o serie de modificari in toate tesuturile genito-urinare, ca de exemplu:
- Peretele vaginal devine mai uscat, mai subtire si mai putin elastic; este mai sensibil si poate sangera usor in timpul sexului.
- pH-ul vaginal se modifica ca urmare a reducerii numarului de lactobacili; acestea sunt bacteriile „sanatoase” de la nivelul vaginului (microbiom vaginal), care prin mediul acidic pe care il produc creaza un mecanism natural de lupta impotriva bacteriilor „rele”, care pot cauza infectii.
- Apar secretii vaginale persistente sau recurente, cu miros neplacut.
- Vaginul se scurteaza si devine ingustat, ceea ce poate duce la durere in timpul sexului.
- Labiile mari si clitorisul se micsoreaza.
- Apar modificari de perceptie la atingere la nivelul vulvei si vaginului, fie cu hipersensibilitate, fie cu scaderea senzatiei.
- Se reduce stimularea clitorisului.
- Muschii planseului pelvin isi pierd tonicitatea si poate sa apara prolapsul genital.
- Mucoasa uretrei se subtiaza si meatul uretral (orificiul prin care se elimina in exterior urina) poate proemina, cu aparitia prolapsului.
- Parului pubian se rareste si isi schimba aspectul.
Semne si simptome
Adesea, primul semn este reducerea lubrifierii (uscăciune vaginala), pe care o poti observa în timpul sexului. Semnele si simptomele sindromului genito-urinar la menopauza sunt:
La nivel vaginal:
- Uscaciune vaginala
- Iritatie, senzatia de arsura, mancarime
- Scaderea lubrifierii in timpul actului sexual
- Dispareunie profunda (durere in timpul sexului in momentul impingerii profunde a penisului in vagin)
- Durere si senzatia de presiune vaginala/pelvina
- Prolaps de perete vaginal
- Sangerare vaginala sau spotting vaginal (pete de sange), ca de exemplu, in timpul sau dupa sex; in cazuri mai severe, poate sa apara spontan.
- Secretii vaginale neobisnuite, de obicei de culoare galbena, care pot avea miros urat.
La nivelul vulvei (zona externa genitala):
- Uscaciune vulvara
- Iritatie, senzatia de arsura, mancarime
- Dispareunie de penetrare (durere in timpul sexului la incercarea de penetrare a penisului in vagin)
La nivelul tractului urinar:
- Durere la urinare (disurie)
- Nevoia de a urina mai des
- Infectii de tract urinar recurente (ITU recurente)
- Incontinenta urinara de urgenta
Functia sexuala:
- Lubrifiere redusa in timpul sexului
- Sangerare in timpul si dupa sex
- Sex dureros (dispareunie)
- Pierderea libidoului (placerii de a face sex)
- Dificultate in a deveni excitata
- Lipsa orgasmului
Cat de frecvent este
Semne si simptome asemanatoare sindromului genito-urinar pot fi prezente si la 15% dintre femeile aflate in perimenopauza (tranzitia la menopauza) din cauza inceperii scaderii estrogenului.
Totusi, marea majoritate a femeilor care sufera de atrofie vulvovaginala sunt de varsta mai inaintata, 50% dintre femeile aflate in postmenopauza fiind simptomatice cel putin intr-o oarecare masura.
Frecventa si severitatea acestor simptome variaza in functie de timpul trecut de la instalarea menopauzei, majoritatea dintre ele fiind mai frecvente si mai intense la 5 ani dupa menopauza in comparatie cu femeile in premenopauza.
Un studiu a aratat ca uscaciunea vaginala este cel mai raspandit si deranjant simptom, care poate afecta pana la 93% dintre femei, 68% dintre acestea avand acest simptom de intensitate moderata pana la severa. Iritatia si arsura, precum si mancarimea la nivelul vulvei si a vaginului sunt alte simptome de care femeile se plang frecvent si sunt raportate la 63.3% dintre femeile afectate.
Cele mai semnificative plangeri ale femeilor active sexual sunt reducerea lubrifierii vaginale si dispareunia (actul sexual dureros), care apare la 90%, respectiv 80% dintre femei. De asemenea, sunt raportate frecvent pierderea libidoului (dorintei de a face sex) si a excitatiei, precum si sangerari sau pete (spotting) in timpul sau dupa actul sexual.
Spre deosebire de bufeurile si transpiratiile nocturne legate de menopauza, care tind sa fie mai usoare cu trecerea timpului, simptomele sindromului genito-urinar rareori se rezolva spontan si, in cele mai multe cazuri se deterioreaza daca nu sunt tratate, afectand astfel in mod negativ increderea si intimitatea sexuala a pacientelor cu partenerii lor. Impactul asupra calitatii vietii este cu atat mai profund cu cat femeile sunt active sexual.
Diagnostic
Diagnosticul sindromului genito-urinar poate fi o provocare deoarece manifestarile clinice sunt nespecifice. In plus, sindromul genito-urinar ramane mult subdiagnosticat ca urmare a reticentei femeilor de a cauta ajutor din cauza jenei sau tendintei multor femei de a-l considera o caracteristica normala a imbatranirii naturale. In multe cazuri, la asta se adauga si reticenta medicilor in a aborda aceste probleme delicate, insa atat de importante pentru calitatea vietii unui femei aflate la menopauza.
Diagnosticul sindromului uro-genital este unul clinic si in mare parte este stabilit pe baza unui istoric medical amanuntit (anamneza medicala) si a unui examen fizic pelvin. Femeile aflate in peri- sau postmenopauza trebuie evaluate pentru semnele si simptomele de atrofie urogenitala in timpul consultului ginecologic de rutina.
Analizele de laborator nu sunt de obicei necesare, desi culturile din secretii sau biopsiile ar putea fi indicate daca aspectul vaginului este atipic sau nu se imbunatateste dupa tratament.
Medicul ginecolog ar trebui sa excluda intotdeauna alte cauze cu semne si simptome similare si, in special, afectiuni dermatologice ale vulvei, cum ar fi lichenul scleros sau plan, eczema, dermatita, vulvovaginita cronica, vaginita si vaginoza, vulvodinia, cancerul vulvar si vaginal si durerea pelvina cronica.
Tratament
Daca te confrunti cu unele sau toate simptomele sindromului genito-urinar (atrofie vulvovaginala), este important sa poti discuta cu medicul tau ginecolog despre care dintre multiplele optiuni de tratament sigure si eficiente ar putea fi potrivita pentru tine pentru a restabili starea de confort si functia sexuala si pentru a-ti imbunatati astfel calitatea vietii.
Tratamentul va depinde de tipul de simptome si de gradul de severitate a acestora. Daca simptomele nu pot fi gestionate de medicul tau curant ginecolog, acesta te poate trimite la un uroginecolog pentru ingrijire suplimentara.
Scopul principal al tratamentului este ameliorarea simptomelor. Exista terapii non-hormonale care includ lubrifianti vaginali si creme hidratante vaginale. Acestea se pot cumpara de la farmacie fara prescriptie medicala si pot ameliora simptomele precum uscaciunea sau arsurile vaginale si durerea in timpul actului sexual.
Cand simptomele nu s-au imbunatatit in aproximativ 3-4 saptamani sau sunt moderat-severe, medicul ginecolog iti poate recomanda terapia hormonala. Terapiile hormonale includ preparate de estrogen vaginal in doza mica sub forma de creme, tablete sau inele sau preparate vaginale cu dehidroepiandrosteronul (DHEA).
Abordari terapeutice mai noi cu modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (MSRE) sau tehnologii laser pot fi folosite ca optiuni alternative, desi siguranta si eficacitatea pe termen lung nu au fost stabilite. Sunt necesare cercetari suplimentare pentru a investiga viabilitatea si domeniul de aplicare a acestora in practica clinica de zi cu zi.
Lubrifianti si creme hidratante vaginale
Lubrifiantii si cremele hidratante vaginale sunt eficiente in ameliorarea disconfortului, frecarii si durerii in cazul sexului cu penetrare. Lubrifiantii sunt utilizati in timpul actului sexual, in timp ce cremele hidratante vaginale ofera o ameliorare pe termen lung.
Lubrifiantii pot fi pe baza de apa sau pe baza de silicon si nu sunt absorbiti de piele.
Lubrifiantii pe baza de apa nu pateaza, sunt mai bine tolerati si au mai putine efecte secundare decat lubrifiantii pe baza de silicon.
Lubrifiantii actioneaza imediat si ofera o usurare temporara a uscaciunii vaginale si a durerii in timpul actului sexual; prin urmare, sunt cu adevarat utili pentru femeile a caror uscaciune vaginala este o problema numai sau in principal in timpul actului sexual.
Pe de alta parte, cremele hidratante vaginale sunt aplicate in mod regulat (de regula, la fiecare 4 zile). Cremele hidratante vaginale rehidrateaza tesuturile uscate modificand continutul de apa din epiteliul vaginal si prin aderarea la acesta, imita secretiile vaginale si scad pH-ul. Efectul dureaza aproximativ 3 zile.
Atat lubrifiantii, cat si cremele hidratante vaginale sunt utile pentru femeile cu simptome usoare pana la moderate. Totusi, multe femei vor necesita in cele din urma terapii hormonale.
Terapia hormonala
In cazurile persistente, care nu sunt ameliorate cu terapiile conservatoare sau cu simptome de intensitate moderat-severa, terapia hormonala cu produse cu estrogeni este in general considerata „standardul de aur”. Poate fi folosita impreuna cu celelalte terapii.
Produse cu estrogen topic
Produsele de estrogen local (creme, tablete, ovule sau inelele vaginale) au cele mai bune rezultate, comparativ cu celelalte produse. Estrogenii administrati pe cale orala (terapia de substitutie hormonala la menopauza), in multe cazuri, nu duc la efecte benefice asupra tractului genital inferior.
Preparatele vaginale cu estrogen amelioreaza modificarile atrofice, cu imbunatatirea grosimii epiteliului din vagin, vezica urinara si uretra si refac fluxul sanguin pelvin.
Amelioreaza simptomele precum uscaciunea, mancarimea si friabilitatea mucoasei vaginale si dispareunia (durerea in timpul sexului). In ceea ce priveste simptomele tractului urinar, ameliorarea a fost observata in multe cazuri de infectii urinare recurente si vezica hiperactiva, dar nu si la femeile cu incontinenta de efort.
Aceste produse vaginale contin estrogen in cantitate mica. Nu exista studii privind riscurile pe termen lung ale preparatelor vaginale cu estrogeni, dar absorbtia este neglijabila odata ce modificarile atrofice sunt inversate. Nu sunt necesare progestative adaugate pentru a preveni hipertrofia endometriala.
Dehidroepiandrosteron intravaginal (DHEA)
Un alt medicament folosit pentru a trata simptomele atrofiei vulvovaginale este dehidroepiandrosteronul intravaginal (DHEA). Studiile au aratat ca DHEA creste concentratia de estrogen din sange, ceea ce determina imbunatatirea excitatiei sexuale si revenirea libidoului pierdut.
Ospemifen
O alta optiune disponibila este medicamentul ospemifen, care este un modulator selectiv al receptorilor estrogenici (MSRE) care actioneaza ca estrogenul pe mucoasa vaginala, fara insa sa aiba efecte estrogenice asupra altor tesuturi, ca de exemplu asupra sanilor.
Ospemifenul este folosit in special pentru tratamentul dispareuniei si este o alternativa in cazurile femeilor la care tratamentul cu alte preparate cu estrogeni nu este indicat sau la cele care nu au raspuns la alte terapii. Totusi, eficacitatea modulatorilor selectivi ai receptorilor estrogenici ca optiune de tratament pentru sindromul genito-urinar trebuie investigata in continuare.
Testosteronul intravaginal
Testosteronul intravaginal a aratat efecte pozitive in ameliorarea simptomelor de atrofie vaginala si scaderea libidoului, dar eficacitatea sa in sindromul genito-urinar ramane in general incerta.
Alte tipuri de terapii
Alte terapii, cum ar fi vitamina D orala, vitamina E vaginala si probioticele au fost propuse ca modalitati complementare la terapia sindromului genito-urinar; totusi, datele privind eficacitatea lor sunt rare si sunt necesare studii suplimentare pentru validarea lor.
Mai recent, fitoestrogenii, in special equolul din produsele de soia, s-au dovedit a fi eficienti in modularea simptomelor menopauzei. Cu toate astea, din cauza studiilor insuficiente si a datelor limitate din literatura de specialitate, acestea nu pot fi inca recomandate ca o optiune de tratament alternativa pentru sindromul genito-urinar la menopauza.
Recent, au aparut proceduri cu laser si radiofrecventa ca modalitati alternative de tratament pentru atrofia vaginala. Acestea pot ajuta la regenerarea tesutului vaginal, cu imbunatatirea rezistentei si elasticitatii acestuia. In ciuda entuziasmului initial pentru aceasta noua abordare terapeutica, aceasta nu a fost implementata pana in prezent pe deplin in practica de zi cu zi, iar utilizarea sa de rutina nu este recomandata de unele societati medicale. Este nevoie de studii suplimentare pentru a decide daca interventia laser intravaginala este o modalitate nonfarmacologica sigura si potential eficienta pentru tratamentul sindromului genito-urinar.
Tratamentul difunctiei sexuale
Managementul unei femei cu disfunctie sexuala, ca de exemplu, pierderea libidoului (dorinta de a face sex) si dispareunie (durere in timpul sexului) din cauza atrofiei vulvovaginale, necesita o abordare mai complexa si multidisciplinara. Severitatea simptomelor va determina tratamentul necesar. Lubrifiantii si cremele hidratante vaginale pot fi recomandate initial pentru uscaciunea si pierderea lubrifierii in timpul actului sexual. Estrogenii vaginali in doze mici sunt prescrisi atunci cand sunt prezente modificari atrofice mai severe.
Daca exista o disfunctie a muschilor pelvini, durere pelvina sau simptome urinare, trimiterea la un kinetoterapeut pentru antrenamentul muschilor va ajuta la reducerea simptomelor.
Uneori, dilatatoarele vaginale sunt o componenta a kinetoterapiei pelvine si pot ajuta la dilatarea orificiului vaginal si intinderea muschilor vaginali in cazul unui vagin ingustat.
De asemenea, poate fi luata in considerare schimbarea medicamentelor care au ca reactie adversa afectarea functiei sexuale (de exemplu, medicamentele antidepresive) si poate fi necesara trimiterea la un terapeut sexual si/sau la consiliere de cuplu.
Daca ai avut cancer la san
La femeile cu cancer de san, preparatele vaginale cu estrogen in doza mica sau DHEA trebuie utilizate cu prudenta si sunt prescrise individual, in functie de simptome si de impactul acestora asupra calitatii vietii, cu informarea femeii privind riscurile si beneficiile si consultarea medicului oncolog.
Exista o anumita ingrijorare ca estrogenul vaginal ar putea creste riscul de revenire a cancerului de san, mai ales daca celulele canceroase au fost sensibile din punct de vedere hormonal. De asemenea, in general, tratamentul sistemic cu estrogeni (terapia hormonala la menopauza) nu este recomandat, mai ales daca cancerul de san a fost sensibil la nivel hormonal.
Optiunile de tratament pot fi:
- Lubrifianti si creme hidratante vaginale. Pot fi incercate ca prima alegere.
- Lidocaina locala. Supravietuitoarele de cancer de san cu dispareunie (durere in timpul sexului) pot folosi cu succes lidocaina lichida care se aplica la nivelul vestibulului vulvar (zona din jurul orificiului vaginului) cu 5-10 minute inainte de penetrarea sexuala. 90% dintre paciente au raportat relatii sexuale confortabile.
- Dilatatoare vaginale. Dilatatoarele vaginale sunt o optiune nonhormonala de tratament care stimuleaza si intind muschii vaginali. Acest lucru ajuta la tratarea unui vagin ingustat.
Ce altceva mai poti face
Fa sex mai des
Desi pare contraintuitiv, activitati precum sexul si masturbarea pot scadea simptomele atrofiei vaginale datorita intinderii tesutului vaginal si imbunatatirii fluxului sanguin. Este posibil ca unele femei sa nu poata tolera actul sexual din cauza durerii sau iritatiei. Totusi, femeile care nu au dureri substantiale in timpul actului sexual pot experimenta o imbunatatire a simptomelor prin practicarea constanta a sexului, cu sau fara partener.
Renunta sa mai fumezi
Fumatul a fost asociat cu o crestere a metabolismului estrogenului care determina atrofia vaginala.
Surse de informatie:
- www.hopkinsmedicine.org
- www.mayoclinic.org
- www.aafp.org
- www.racgp.org.au
- www.ncbi.nlm.nih.gov
- www.buoyhealth.com