Ecografia abdominala

Ecografia abdominala este o investigatie care foloseste ultrasunete pentru a examina organele si structurile din abdomen: 

• Pemite evaluarea dimensiunii, formei si structurii organelor abdominale cum sunt ficatul, vezica biliara, pancreasul, splina, rinichii, vezica urinara, uterul, ovarele si prostata. 
• Identifica zonele anormale din interiorul acestora, cum ar fi chisturi si tumori. 
• Evalueaza fluxul de sange la nivelul formatiunilor tumorale si vaselor din abdomen (vena cava inferioara si aorta). 
• Identifica prezenta de lichid in cavitatea abdominala (ascita). 
• De asemenea, poate fi folosita pentru a ghida efectuarea biopsiei din formatiunile tumorale sau in scop terapeutic, pentru drenajul lichidului de ascita sau de la nivelul chistelor.

Ecografia abdominala este efectuata de un medic specialist radiologie si imagistica medicala sau de un medic din alta specialitate medicala (internist, gastroenterolog, nefrolog, etc.) care are competenta in ecografie. Ecografia abdominala este una din cele mai folosite investigatii in practica medicala si poate fi efectuata cu programare sau in urgenta, atat in ambulator, la camera de garda sau in timpul internarii in spital. Poate fi repetata ori de cate ori este nevoie. In functie de zona examinata, ecografia abdominala dureaza aproximativ 20-30 minute.

Ecografia abdominala permite obtinerea de imagini 2D detaliate ale organelor si structurilor examinate:

• Aparatul ecograf foloseste un transductor (o sonda) care emite ultrasunete - unde sonore cu frecventa inalta (care nu pot fi auzite). 
• Un gel special este plasat pe sonda si pe piele pentru a permite miscarea lina a transductorului la nivelul pielii si pentru a elimina aerul dintre piele si sonda pentru cea mai buna conducere a ultrasunetelor.
• Odata sonda plasata pe piele, undele emise se deplaseaza prin peretele abdominal catre organele si structurile din interiorul abdomenului. 
• Ultrasunetele se „lovesc” de tesuturi si organe si creaza „ecouri” care sunt reflectate inapoi catre transductor. 
• Viteza cu care undele sonore se reintorc la sonda, precum si cat de mult din unda revine sunt traduse de transductor ca diferite tipuri de tesut.
• Transductorul capteaza ecourile si ecograful proceseaza undele reflectate, care sunt apoi convertite intr-o imagine a organului examinat. 
• Medicul examinator vede imaginile alb-negru pe ecranul ecografului si poate efectua o serie de masuratori.
• Tesutul hepatic este luat ca reper pentru celelalte organe intraabdominale, ficatul fiind considerat normoecogen. Structurile hiperecogene sunt reprezentate in imagini mai deschise la culoare fata de tesutul hepatic, in timp ce structurile hipoecogene apar in nuante mai intunecate. Lichidele nu reflecta ultrasunetele si apar ca imagini complet negre fiind denumite transsonice (vezica biliara, vezica urinara, vasele de sange intraabdominale, lichidul de ascita). Pietrele (calculii din vezica biliara sau rinichi) si structurile care contin calciu (calcificarile din peretele vaselor si oasele) vor reflecta majoritatea undelor si vor forma un con de umbra posterior. 
• Imaginile salvate pot fi tiparite pe o hartie speciala si insotesc de obicei interpretarea scrisa a ecografiei efectuate.

In plus fata de vizualizarea anatomiei si functionalitatii organelor intraabdominale, exista o serie de aplicatii ecografice care permit un diagnostic avansat:

• Metoda Doppler - permite depistarea fluxurilor de sange si studierea acestora fiind utila in evaluarea vascularizatiei organelor si a formatiunilor tumorale, precum si a vaselor de sange mari intraabdominale, cum sunt vena cava inferioara si aorta.
• Ecografia cu substanta de contrast - consta in administrarea intravenoasa a unui agent de contrast ecografic care este format din mici particule de gaz incluse intr-un invelis elastic. Permite o caracterizare foarte  buna a tipului de vascularizatie a diferitelor structuri, ceea ce ajuta la diferentierea formatiunilor tumorale, maligne (cancer) vs. benigne (necanceroase), in aprecierea inflamatiei unui organ, precum si a vaselor de sange, inclusiv a celor cu dimensiuni foarte mici sau flux sangvin foarte lent, care nu pot fi investigate prin tehnici ecografice clasice.
• Elastografia (sonoelastografia) - permite evaluarea elasticitatii tesuturilor unor organe sau a unor formatiuni tumorale. Aceasta metoda are numeroase aplicatii, fiind folosita in domeniul hepatologiei (de exemplu, tehnica Fibroscan pentru aprecierea gradului de fibroza hepatica din hepatitele cronice virale B si C sau ciroza hepatica), precum si pentru depistarea unor leziuni focale (noduli) in organe precum pancreasul, splina sau rinichii.
   

Ecografia abdominala este o investigatie nedureroasa, neiradianta (care nu foloseste radiatii) si nu are riscuri. Poate fi efectuata la persoanele de toate varstele, inclusiv la copii si este sigura pentru a fi utilizata in timpul sarcinii. 

In functie de organele examinate, ecografia abdominala este impartita in urmatoarele tipuri:

• Ecografie abdomen superior: sunt examinate ficatul, colecistul (vezica biliara), splina si pancreasul
• Ecografie abdomen inferior: vezica urinara, prostata, uter si ovare
• Ecografie abdomen total: toate organele abdominale
   

• Identificarea cauzei unor semne si simptome digestive cum sunt: durere abdominala, icter, greata, varsaturi, etc. 
• Identificarea cauzei unei infectii renale
• Identificarea cauzei unor teste de sange anormale, cum ar fi modificari ale testelor functiei hepatice sau renale, anemie
• Identificarea cauzei unei febre 
• Identificarea cauzei unei formatiuni care se palpeaza la examenul pelvin sau abdominal
• Diagnosticul pietrelor in vezica biliara (calculi biliari) sau rinichi (calculi renali)
• Diagnosticul si monitorizarea tumorilor si cancerelor organelor abdominale (de exemplu, hemangiom hepatic, cancer hepatic, cancer renal, cancer pancreatic, pseudochist pancreatic, etc.) 
• Diagnosticul si tratamentul ascitei
• Diagnosticul anevrismului de aorta abdominala
• Evaluarea leziunilor organelor dupa un traumatism abdominal
• Monitorizarea sarcinii
   

Pentru obtinerea unor imagini cat mai bune, ecografia abdominala necesita o anumita pregatire. In momentul in care iti vei face programarea, operatorul iti va indica pregatirea specifica in functie de zona examinata.

In general, pentru propagarea optima a ultrasunetelor este nevoie sa nu fie prezente multe gaze in tubul digestiv. De aceea, se recomanda un repaus alimentar de minim 4 ore inainte de investigatie si cu 24 ore inainte sa nu se consume alimente care pot fermenta sau care produc gaze in exces, cum ar fi legume si fructe crude, lapte, prajeli, bauturi acidulate, dulciuri rafinate, cafea. Intreaba medicul daca in cazul tau este nevoie sa iei medicamente antiflatulenta (pentru tratarea balonarii). Iti poti lua in mod normal medicamentele prescrise.

Pentru examinarea organelor pelvine, cu 1h inaintea ecografiei vei bea aproximativ 350 ml apa plata si nu vei merge la toaleta, chiar daca ai aceasta senzatie, astfel incat vezica urinara sa fie plina, ceea ce va permite vizualizarea optima a acesteia si a organelor din jur (prostata, uter, ovare). Daca medicul considera necesar, va efectua examinarea si dupa golirea vezicii urinare. In cazul femeilor, o ecografie transvaginala (care presupune introducerea sondei in interiorul vaginului) va permite obtinerea unor imagini mult mai clare si detaliate la nivelul uterulului, trompelor uterine si ovarelor, in comparatie cu ecografia abdominala inferioara. 

Limitari

Anumiti factori sau conditii medicale pot interfera cu obtinerea unor imagini de buna calitate:

• Obezitate severa
• Prezenta de bariu in intestine ca urmare a unei investigatii recente
• Prezenta de gaze intestinale in cantitate mare
   

Ecografia abdominala este efectuata de un medic specialist radiologie-imagistica medicala sau de un medic din alta specialitate medicala care are competenta in ecografie. In functie de zona examinata, ecografia abdominala dureaza aproximativ 20-30 minute.

• Te vei intinde pe masa de examinare pe spate, indepardand hainele de la nivelul abdomenului. 
• Medicul va aplica pe zona de examinare un gel incalzit la temperatura corpului.
• Sonda (transductorul care emite ultrasunetele) va fi aplicata la nivelul pielii zonei abdominale care trebuie examinata, medicul miscand sonda in sus sau jos, pentru a capta o imagine cat mai biuna. Este posibil sa-ti ceara sa te rotesti sau sa-ti tii respiratia pentru cateva secunde.
• Vei simti o usoara senzatie de presiune care poate fi usor inconfortabila, insa nu te va durea. 
• Sonda emite ultrasunete (unde sonore) care se „lovesc” de tesuturi si organe si creaza „ecouri”. 
• Ecourile sunt reflectate inapoi catre transductor, formandu-se imagini alb-negru pe ecranul ecografului. 
• Imaginile salvate pot fi tiparite pe o hartie speciala si le vei primi impreuna cu interpretarea scrisa a ecografiei efectuate. 
   

Ecografia abdominala este o procedura nedureroasa. Totusi, faptul ca este nevoie sa stai nemiscat pe toata durata investigatiei iti poate provoca un usor disconfort, iar gelul aplicat pe abdomen poate fi resimtit ca fiind rece si umed. Medicul ecografist va incerca sa te simti cat mai confortabil si va finaliza procedura cat mai repede posibil pentru a minimiza orice disconfort. Aceasta senzatie va disparea de indata ce investigatia se incheie.

Nu exista efecte secundare dupa ecografia abdominala. Iti vei putea relua activitatile normale imediat. 

Este important sa discuti rezultatul cu medicul care a recomandat ecografia abdominala care iti va da mai multe informatii, integrand rezultatul ecografiei abdominale cu istoricul tau medical si examinarea clinica. In functie de rezultat, medicul iti va indica pasii ulteriori. 

Este important sa discuti rezultatul cu medicul care a recomandat ecografia abdominala care iti va da mai multe informatii, integrand rezultatul ecografiei abdominale cu istoricul tau medical si examinarea clinica. In functie de rezultat, medicul iti va indica pasii ulteriori. 

Un rezultat anormal se poate datora unor variate conditii medicale, cum ar fi:

• Ficat: steatoza hepatica, hepatita, ciroza hepatica, noduli hepatici, chiste hepatice, cancer hepatic, hemangiom si alte tumori benigne (necanceroase), hipertensiune portala, etc.
• Vezica biliara: calculi biliari (litiaza biliara), sludge biliar (acumulare de sediment biliar), colecistita acuta, colecistita cronica, polipi colecistici, cancer biliar, etc.
• Pancreas: pancreatita acuta, pancreatita cronica, pseudochist pancreatic, cancer de pancreas, tumori chistice, etc.
• Splina: splenomegalie, tumori solide si chistice, ruptura de splina, splina accesorie, etc.
• Rinichi: litiaza renala (pietre la rinichi), hidronefroza, chiste renale, cancer renal, pielonefrita acuta, pielonefrita cronica, abces renal, traumatism renal, malformatii renale, rinichi unic chirurgical, stenoza de artera renala, etc.
• Glande renale: tumori de suprarenale
• Vezica urinara: tumori benigne si maligne (cancer de vezica urinara), litiaza de vezica urinara
• Prostata: marirea de volum a prostatei, adenom de prostata, cancer de prostata
• Uter, ovare, trompe uterine: cancer uterin, cancer ovarian, cancer de vagin, chist ovarian, fibrom uterin, polip uterin (endometrial), boala inflamatorie pelvina, endometrioza, torsiune ovariana, etc.
• Aorta si vena cava inferioara: anevrism de aorta abdominala, stenoza sau tromboza de vena cava inferioara, etc.
• Prezenta de ascita la pacientii cu ciroza hepatica, hemoperitoneu dupa un traumatism abdominal, hematoame posttraumatice, etc.
   

Surse de informatie:

• www.radiologyinfo.org  
• www.hopkinsmedicine.org
• www.cedars-sinai.org
• www.my.clevelandclinic.org
• www.healthline.com 
• www.mayoclinic.org