Cancerul tiroidian

Cancerul tiroidian apare in celulele secretoare tiroidiene. Glanda tiroida este controlata de glanda pituitara (hipofiza), aflata in creier. Hormonii tiroidieni sunt esentiali pentru reglarea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a temperaturii corporale si a multor procese metabolice, cu efect direct asupra greutatii. Aceasta intervine in mecanismele ce regleaza consumul de oxigen la nivel celular si in procesele prin care celulele transforma substantele nutritive in energie.

Glanda tiroida are forma de fluture (doi lobi, de dimensiunea degetului mare), se afla la baza gatului, in fata traheei, sub marul lui Adam, si are circa 30 de grame. Cancerul tiroidian apare ca urmare a unei mutatii in structura ADN-ului celulelor tiroidiene, care duce la  inmultirea necontrolata a acestora si la formarea de tumori.

Iodul este mineralul esential pentru activitatea tiroidei si este folosit pentru a produce doi din cei trei hormoni tiroidieni: tiroxina (numita si T4, deoarece contine 4 atomi de iod) si triiodotironina (T3, deoarece contine 3 atomi de iod). Al treilea hormon, numit calcitonina, este secretat de celule specifice, parafoliculare, si are rol in reglarea nivelului de calciu si fosfor in organism.  

Sunt doua afectiuni frecvente asociate tiroidei, in afara de cancerul tiroidian:

• hipotiroidismul (tiroida hipoactiva), cand glanda nu produce suficienti hormoni, efectul imediat fiind incetinirea metabolismului asociat cu oboseala persistenta, depresie, acumulare de kilograme, constipatie si piele uscata;
• hipertiroidismul, cand glanda produce prea multi hormoni; este, de obicei, provocat de o afectiune tiroidiana preexistenta (medicamente, exces de iod, cancer tiroidian) si se manifesta prin glanda tiroida marita, insomnie, intoleranta la caldura, tahicardie, oboseala, schimbari de dispozitie, transpiratie in exces, scadere inexplicabila in greutate, sete continua, apetit alimentar crescut si scaune moi.

Cauzele care duc la aparitia cancerului tiroidian nu sunt cunoscute cu exactitate. Cazuistica medicala arata, insa, ca este cea mai raspandita forma de cancer endocrin si poate afecta atat femeile, cat si barbatii, dar incidenta in cazul femeilor este mult mai mare. In fapt, femeile au mult mai des probleme cu functionarea normala a tiroidei, fiind afectate mai ales de hipotiroidism. Boala este frecvent diagnosticata la femeile intre 40 si 60 de ani, cu o incidenta crescuta dupa menopauza, in timp ce, la barbati, intervalul de varsta cu risc maxim este intre 60 si 70 de ani. Cancerul tiroidian poate aparea si la copii, si la tineri, probabilitatea fiind cu atat mai mare cu cat sunt intruniti mai multi factori de risc.

Studiile recente acrediteaza ideea ca una dintre principalele cauze care duce la aparitia cancerului tiroidian este o modificare genetica, transmisa de la parinti la copii. Acest risc poate fi evaluat prin teste genetice.

Expunerea accidentala la iod radioactiv, produs rezultat in urma unor accidente ale centralelor nucleare, este una dintre cauzele care duc la cancer tiroidian, mai ales la copii si tineri. 

Cancerul tiroidian poate sa apara ca urmare a unor factori de risc ce nu pot fi modificati si a unora asupra carora exista control.

Din motive neclare, cancerul tiroidian (ca aproape toate bolile tiroidei) apare de aproximativ trei ori mai des la femei decat la barbati si se poate manifesta la orice varsta.

Cu toate ca majoritatea persoanelor care dezvolta forme de cancer tiroidian nu au o afectiune mostenita sau un istoric familial al bolii, printre factorii de risc importanti sunt cei ereditari, cum ar fi sindromul neoplaziei endocrine multiple. Antecedentele familiale de boli tiroidiene, cancerul tiroidian si tiroidita cronica autoimuna (inflamatia glandei tiroide, cunoscuta sub numele de tiroidita Hashimoto) reprezinta factori de risc suplimentari.

Cancerul tiroidian medular (MTC), reprezintă aproximativ 2% din toate cazurile de cancer tiroidian. Aproximativ 25% din totalul acestor cazuri se dezvolta in familii și este asociat cu alte tumori endocrine. Pentru membrii familiei unei persoane afectate,  un test pentru o mutație în gena RET poate duce la un diagnostic precoce și, ca urmare, la intervenția chirurgicală curativă.

Carcinom tiroidian nonmedular familial: cancerul tiroidian apare mai des la unele familii și este adesea observat la o vârstă mai timpurie. Tipul papilar al cancerului tiroidian se desfășoară cel mai adesea în familii. Genele de pe cromozomul 19 și cromozomul 1 sunt suspectate de a provoca aceste tipuri de cancer familial.

Unele boli pot prezenta un risc crescut de aparitie a tumorilor canceroase tiroidiene. Cele mai frecvente sunt:

• polipoza adenomatoasa familiala este un sindrom care se manifesta prin dezvoltarea polipilor la nivelul colonului si prezinta un risc crescut de aparitie a altor tipuri de cancer, inclusiv cancer tiroidian.
• sindromul Cowden prezinta un risc crescut de a dezvolta probleme cu tiroida, inclusiv risc crescut de a face cancer al tiroidei, uterului, sanului.
• sindromul Carney prezinta o crestere a incidentei aparitiei unor tumori benigne, asociate cu probleme hormonale si risc crescut de cancer tiroidian.

Totodata, sunt considerate factori de risc bolile tiroidiene care produc cresterea in volum a tiroidei, inclusiv nodulii tiroidieni, desi doar 5% dintre acestia sunt cancerosi. Persoanele in varsta pot avea noduli tiroidieni relativ frecvent, iar incidenta acestora este mai mare la femei.

La toate acestea, se adauga factorii de risc pe care ii putem controla:

1. Expunerea la radiatii este un factor de risc dovedit pentru cancerul tiroidian. Sursele unei astfel de radiatii includ anumite tratamente medicale si expunerea accidentala la radiatii rezultate din accidente ale centralelor nucleare. De exemplu, incidenta cancerului tiroidian a fost de cateva ori mai mare la copiii expusi la radiatii dupa accidentul nuclear de la Cernobil, din 1986, care a afectat milioane de oameni si a dus la acumularea de iod radioactiv si la alte elemente radioactive in tiroida.
2. Radioterapia la nivelul capului sau gatului in copilarie este un factor de risc pentru cancerul tiroidian la varsta adulta. Riscul depinde de cantitatea de radiatii administrate si de varsta copilului. In general, riscul creste cu cat doza de radiatii este mai mare, iar varsta, mai mica. Testele imagistice, cum ar fi radiografiile si tomografiile, in copilarie, pot fi luate in calcul ca factori de risc.
3. Un indice de masa corporala crescut si, implicit, obezitatea, mai ales in copilarie si adolescenta, dar si la varsta adulta, prezinta un risc sporit de a dezvolta cancer tiroidian.  
4. Deficitul de iod duce la o crestere a cancerelor tiroidiene de tip folicular, acestea avand o incidenta sporita in cazul celor care au o dieta saraca in iod.
5. Excesul de iod poate creste riscul de cancer tiroidian papilar.

Cancerele tiroidiene se afla in primele zece ca incidenta. Sunt mai multe forme de cancer tiroidian, cu evolutie si frecventa diferite, iar in functie de tipul celulelor canceroase, exista:

• cancer tiroidian papilar - este cea mai comuna forma de boala maligna a tiroidei si apare cel mai frecvent la femeile aflate la varsta fertila; este mai putin periculos decat alte forme; se raspandeste mai lent si poate fi tratat cu succes; 80-85 din 100 de cancere tiroidiene sunt papilare;
• cancerul tiroidian folicular - este caracterizat printr-o capacitate mare de raspandire (plamani, oase) si recidiveaza frecvent; aproximativ 5 pana la 10 din 100 de cancere tiroidiene diagnosticate sunt de acest tip si, cel mai des, apare la persoanele de varsta mijlocie;
• boala maligna tiroidiana anaplazica - este cea mai agresiva forma de cancer tiroidian, fiind rara si greu de tratat; intre 1 si 3 din 100 de cancere ale tiroidei sunt de acest tip; este, de obicei, diagnosticat la persoanele in varsta, fiind mai frecvent la femei;
• forma medulara - are, cel mai des, o componenta genetica si apare ca parte a unui sindrom de cancer al glandelor endocrine; Carcinomul medular tiroidian poate fi sporadic (asociat cu mutaţia somatică a genei RET) sau familial: izolat sau in cadrul sindroamelor de neoplazii multiple: MEN 2A şi 2B (asociat cu mutaţia genei RET de pe cromozomul 11). Originea lui este in celulele parafoliculare care secreta hormonul calcitonina. Este si  tratat in mod specific, comparativ cu alte tipuri de cancere tiroidiene; incidenta acestui tip de cancer variaza intre 3 si 10 cazuri din 100 de cancere ale tiroidei, iar un sfert dintre ele sunt cauzate de o gena defecta, mostenita;
• limfomul tiroidian - este o forma rara de cancer tiroidian si apare in celulele imune ale glandei tiroide;
• cancerul Hürthle - este un tip rar de cancer tiroidian, cu o incidentă de circa patru cazuri din 100 confirmate; celulele Hürthle sunt celule anormale, care se pot dezvolta in glanda tiroida si pot fi prezente si la persoanele cu boli tiroidiene necanceroase; tumorile cu celule Hürthle pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase) si afecteaza mai mult femeile, fiind cel mai frecvent intalnite la persoanele in jurul varstei de 50 de ani.

Cancerul tiroidian, in stadii incipiente, nu are simptome, dar una dintre caracteristici este evolutia relativ rapida a bolii, mai ales in cazul unora dintre forme, astfel ca cele mai importante simptome care trebuie sa indice un semnal de alarma sunt:

• nodulii palpabili la baza gatului;
• tusea persistenta, care nu este asociata cu afectiuni pulmonare si care nu cedeaza la tratament simptomatic;
• raguseala, fara ca aceasta sa aiba o alta cauza, daca dureaza mai mult de trei saptamani;
• durerea in gat, care nu se amelioreaza;
• dificultatea la inghitire;
• umflarea ganglionilor limfatici de la nivelul gatului;  
• diferitele simptome neobisnuite, cum ar fi un tranzit intestinal extrem de rapid, inrosirea fetei ca urmare a unui dezechilibru in secretia de calcitonina.

Tinand cont de faptul ca unele forme de cancer tiroidian pot fi agresive, identificarea precoce, ca urmare a investigatiilor, dupa aparitia acestor semne primare ale boli, poate contribui substantial la vindecare, cu atat mai mult cu cat cele mai multe dintre formele bolii maligne ale tiroidei sunt tratabile.

Rezultatele examenelor fizice si de laborator pot pune diagnosticul. Examinarea fizica poate pune in evidenta, la palpare, prezenta nodulilor sau formatiunilor tumorale. Deseori, sunt palpabili si ganglionii limfatici mariti.

Testele de laborator si procedurile utilizate pentru diagnosticarea cancerului tiroidian includ:

• teste ale functiei tiroidiene, inclusiv un test pentru tiroglobulina, utilizat pentru cancerele papilare sau foliculare;
• ecografia tiroidei;
• scintigrafia tiroidiana;
• biopsia tiroidiana;
• testele pentru identificarea nivelului de calciu si fosfor din sange;
• verificarea nivelului de calcitonina din sange;
• laringoscopie, pentru eliminarea altor posibile afectiuni ale laringelui.

Diagnosticul trebuie sa stabileasca tipul de cancer tiroidian, dar si stadiul evolutiv al acestuia, in functie de care se va institui si terapia specifica.

Tratamentul va depinde de tipul de cancer, de stadiul acestuia, respectiv de cat este de avansat, precum si de organele care au metastaze. Fiind vorba de un proces complex, include interventii chirurgicale, terapie cu radiatii si chimioterapie.

In majoritatea cazurilor, interventia chirurgicala este prima etapa a tratamentului si implica indepartarea partiala sau completa a tiroidei (tiroidectomie totala sau partiala). In cazul tumorilor mici, care nu s-au raspandit in afara glandei tiroide, este indepartat doar lobul afectat (lobectomie). Daca ganglionii limfatici sunt mariti sau prezinta semne de raspandire a cancerului, vor fi si ei indepartati. Aceasta procedura poate duce la eliminarea capacitatii organismului de a produce hormoni tiroidieni, dar medicatia cu hormoni suplineste functia tiroidiana.

Din schema de tratament, personalizata si adaptata fiecarui caz in parte, mai fac parte terapia cu iod radioactiv si radioterapia. Tratamentul cu iod radioactiv este, uneori, utilizat dupa tiroidectomie, pentru cancerele in stadii incipiente, dar si daca boala recidiveaza. Radioterapia este utilizata in stadiile mai avansate.

In cazul unor forme de cancer tiroidian greu de diagnosticat la investigatiile initiale, testele realizate pe tesutul extirpat (dupa prima interventia chirurgicala) pot impune o a doua operatie, desi aceasta solutie terapeutica este rar utilizata.

Prognosticul este bun, in cazul formelor de cancer depistate precoce, unde rata de supravieturire este de peste 90% in primii cinci ani dupa tratament, ceea ce inseamna ca, in medie, 90% dintre persoanele tratate au supravietuit cel putin cinci ani, dupa ce au fost diagnosticate.

Majoritatea persoanelor cu cancer tiroidian nu au factori de risc cunoscuti, deci nu este posibila prevenirea. Evitarea factorilor de risc controlabili si efectuarea unor teste genetice, daca exista suspiciuni cu privire la riscul genetic sau la afectiuni care pot duce si la cancere tiroidiene, pot reprezenta solutii terapeutice preventive, care sa elimine riscul.

Un aport bun de iod, raportat la necesitatile reale ale organismului, este o modalitate aplicata pe scara larga, ca masura preventiva eficienta. Screeningul endocrin este o metoda preventiva valoroasa, care poate identifica afectiunea in faza de debut.

Dupa vindecare,se recomanda consult oncologic sau endocrinologic si efectuarea testelor periodice,  pentru a identifica rapid si la momentul oportun eventualele situatii in care afectiunea poate recidiva sau apar complicatii la distanta.

Surse:

https://www.cancer.org/cancer/thyroid-cancer/causes-risks-prevention/risk-factors.html
https://www.nhs.uk/conditions/thyroid-cancer/
https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/cancer/thyroid-cancer.html