Discopatia lombara este cauzata de modificarile degenerative la nivelul discului intervertebral care apar in mod natural pe masura ce inaintam in varsta. De-a lungul vietii, 80% dintre adulti vor avea cel putin o data durere de spate joasa, afectarea discului intervetebral fiind cea mai frecventa cauza a durerii lombare. Degenerarea discului intervertebral este o parte naturala a imbatranirii.
Cum se produce
Discopatia lombara este cauzata de modificarile degenerative la nivelul discului intervertebral care apar in mod natural pe masura ce inaintam in varsta.
Coloana vertebrala este compusa din segmente mobile care sunt formate din corpuri vertebrale a doua vertebrele invecinate, discul intervertebral si doua fete articulare.
Discul intervertebral este situat intre cele doua vertebre si este alcatuit dintr-un nucleu pulpos la interior, asemanator unui gel si un inel fibros, la exterior, dispus de jur imprejurul nucleului, care are rolul de a-l tine pe loc, in tensiune, asemanator cu un ligament articular. Discul intervertebral actioneaza ca o „perna” sau ca un „amortizor de socuri” la nivelul coloanei vertebrale. El preia socurile si solicitarile excesive care se exercita asupra vertebrelor ca urmare a activitatilor de zi cu zi. De asemenea, are rolul de a permite miscarea independenta a vertebrelor una fata de alta, in anumite limite, ceea ce ne permite sa ne aplecam, sa ne rotim sau sa efectuam miscari complexe la nivelul trunchiului.
80% din compozitia discului intervertebral este apa, ceea ce ii faciliteaza aceste proprietati. Insa pe masura pe inaintam in varsta, in mod natural in procesul de imbatranire, discul intervertebral isi pierde capacitatea de a retine apa, ceea ce ii schimba proprietatile fizice. Aceasta conditie este cunoscuta sub denumirea de boala degenerativa a discului intervertebral. Procesul de degenerare a nucleului pulpos se produce in timp indelungat, de ani de zile, in conditiile unor eforturi fizice mari, repetate, in special ridicarea de greutati sau datorita sedentarismului prin munca la birou cu mentinerea unor pozitii fixe indelungate. Pana la varsta de 60 de ani, majoritatea oamenilor au un anumit grad de modificare degenerativa la nivelul discurilor intervertebrale.
Discul devine mai putin elastic si mai putin rezistent la socuri, scade in inaltime si se fragmenteaza. Din acest motiv intre vertebre apar miscari anormale, care sunt dureroase si duc in final la ruptura inelului fibros.
Este momentul in care se poate produce hernierea propriu-zisa a discului, de obicei dupa un efort cu ridicare de greutati sau traumatism (cadere, accident rutier). Datorita sarcinii suplimentare, presiunea exercitata pe disc „stoarce” efectiv un fragment din nucleul pulpos printr-o zona slaba (rupta) a inelului fibros, pe care o mareste. Se produce hernierea discului intervertebral, un moment deosebit de dureros, durerea fiind resimtita ca un junghi violent in zona lombara care coboara pe picior.
Semne si simptome
In prima faza a bolii in care discul intervertebral este degenerat si uzat, pacientul are dureri in zona lombara insotia de rigiditate din cauza contracturii musculare. De obicei, durerea apare in pusee declansate de efort, frig, umezala, drumuri lungi, etc si se remite in cateva zile in conditii de repaus si tratament medicamentos. Pe masura ce degradarea discului avanseaza, aceste episoade devin din ce in ce mai dese, mai grave si mai rezistente la tratament.
In stadiul de hernie de disc constituita, nucleul herniat irita sau comprima radacina nervoasa. Majoritatea herniilor de disc la nivelul coloanei lombare apar intre a patra si a cincea vertebra lombara si intre a cincea vertebra lombara si prima vertebra sacrata (hernie de disc L4-L5 si L5-S1). Hernia discului intervertebral L4 comprima de obicei radacina L5, iar hernia discului L5 radacina S1 (radacina care iese in dreptul discului de mai jos).
Manifestarea principala este durerea la nivelul membrului inferior (sciatica). In functie de radacina afectata, durerea este resimtita pe fata laterala sau pe spatele membrului inferior (pana in calcai).
In plus fata de durere, suferinta radacinii nervoase se poate manifesta si prin tulburari de sensibilitate (senzatia de furnicaturi sau amorteala) si scaderea fortei musculare pentru anumiti muschi.
In cazul sindromului de coada de cal (lezarea radacinilor nervoase la extremitatea caudala a coloanei), durerile sunt pe ambele picioare si se insotesc de amorteli in regiunea genitala, dificultate la urinat si disfunctie sexuala, datorita compresiunii radacinilor sacrate.
Caracteristicile durerii
- Durerea se agraveaza cand stai in sezut, din cauza ca sarcina asupra discurilor intervetebrale este de trei ori mai mare decat atunci cand stai in picioare
- Durerea se agraveaza cand indoi sau rasucesti trunchiul sau cand ridici greutati
- Te vei simti mai bine cand mergi sau chiar cand alergi, decat atunci cand stai in sezut sau in picioare pentru perioade lungi de timp
- Te vei simti mai bine daca iti schimbi pozitia corpului frecvent sau stai culcat
- Vei avea perioade intermitente de durere severa. Raspunsul la tratament se poate obtine intr-o perioada mai mica sau mai mare, de la cateva zile pana la cateva luni. Intensitatea durerii poate varia de la una surda, suparatoare la durere invalidanta. Durerea poate afecta partea inferioara a spatelui, fesele si coapsele
- Cand este afectata radacina nervoasa, durerea se insoteste de amorteala si furnicaturi si de slabiciune musculara
Cand trebuie sa mergi la medic
Majoritatea oamenilor va avea unul sau mai multe episoade de durere de spate in timpul vietii care nu necesita o vizita la medic. Durerea se va rezolva fara vreun tratament sau cu administrarea unor medicamente care se pot cumpara fara prescriptie medicala si o perioada scurta de repaus.
Totusi, daca ai una dintre conditiile sau semnele de alarma de mai jos, mergi la consult la un medic specialist neurolog:
- Durerea se agraveaza si impiedica desfasurarea activitatilor zilnice
- Durerea este mai intensa noaptea
- Slabiciune musculara la nivelul picioarelor, insotita de senzatia de amorteala sau furnicaturi
- Incontinenta urinara si/sau fecala
- Varsta < 20 ani sau > 50 de ani
- Traumatism major, antecedente de cancer sau infectie recenta, utilizarea de droguri intravenoase
Diagnostic
Diagnosticul se stabileste pe baza examenului neurologic si prin investigatii imagistice de tipul rezonanta magnetica (RMN), daca se suspicioneaza o hernie de disc.
- Istoric medical. Medicul iti va pune intrebari despre ce simptome ai, cat de severe sunt, ce tratament ai facut deja si ce efect a avut, daca ai si alte boli asociate.
- Examen neurologic. Apoi, medicul specialist neurolog va face un examen fizic complet. Vei fi examinat cu atentie in ceea ce priveste durerea, limitarea miscarii si afectarea echilibrului. Examenul neurologic stabileste cat de severa este afectarea radacinii nervoase. Medicul iti va testa forta musculara, sensibilitatea si reflexele osteotendinoase.
- Investigatii. Daca exista deficite neurologice sau simptomele persista mai mult de 6 saptamani, medicul iti va recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare.
Investigatii imagistice: RMN coloana lombara diagnosticheaza cu precizie modificarile structurale - unde este si cat de mare este hernia, inclusiv daca exista stenoza de canal spinal. Atunci cand nu se poate face RMN, alternativa este examenul computer-tomograf (CT) care ofera insa informatii mult mai putine. Deoarece hernierea de disc asimptomatica este relativ frecventa, medicul trebuie sa coreleze cu atentie simptomele pacientului cu rezultatul investigatiilor imagistice inainte de indicarea unor proceduri de tratament invazive.
Radiografie de coloana lombara - ajuta la excluderea altor probleme, cum ar fi o tumora sau o infectie. Are o valoare limitata, doar orientativa, fara a se putea stabili un diagnostic pe baza ei. Evidentiaza reducerea spatiului dintre vertebre.
Studii electrodiagnostice: EMG (electromiografia) care inregistreaza activitatea muschiului si studiile de conducere nervoasa care confirma prezenta si gradul compresiei radacinii nervoase. Aceste teste fac diferenta intre leziunea unica sau multipla de radacina nervoasa si coreleaza elementele clinice cu modificarile RMN, fiind foarte folositoare inainte de interventia chirurgicala
Tratament
Tratamentul conservator consta in 6 saptamani de masuri nechirurgicale si este reprezentat de administrarea unor medicamente si recuperare medicala:
- Medicamente - antialgice, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), musculorelaxante, administrate in cure scurte de 7-10 zile
- Repaus fizic - recomandat doar in primele 24-48 de ore pentru controlul durerii. Repausul prelungit la pat este contraindicat
- Kinetoterapia - efectuata intre pusee pentru intarirea musculaturii spatelui
- Fizioterapia - utila pentru controlul durerii si in special, pentru durerea reziduala dupa un puseu acut; desi initial poate agrava simptomatologia, dupa cateva sedinte se pot simti beneficiile
- Infiltratii epidurale cu corticosteroizi - accelereaza ameliorarea durerii si se recomanda sa fie folositi cand durerea este severa si persistenta
- Operatia - este metoda radicala de tratament a herniei de disc, practic singura solutie in formele avansate. Este indicata doar cand tratamentul conservator s-a dovedit ineficient. Operatia trebuie facuta atunci cand pacientul acuza dureri pe picior (sciatica) insuportabile, prezinta scaderea importanta a fortei musculare cu dificultati la mers sau are tulburari sfincteriene (sindrom de coada de cal)
Tratament chirurgical
Cand trebuie facuta operatia?
Tratamentul chirurgical al herniei de disc este o solutie doar dupa ce tratamentul conservator – medicamentos, recuperare medicala – s-a dovedit ineficient.
Hernia de disc poate fi operata, insa nu trebuie operata decat in cazuri bine argumentate! Retine ca 95% dintre pacientii cu hernie de disc se vor recupera in decurs de 3 luni cu tratament conservator, iar interventia chirurgicala nu este necesara. Exceptie fac cazurile in care deficitele neurologice (slabiciune musculara si deficite senzoriale) persista si sunt progresive, cand durerea este severa sau cand apar fenomene de pareza sau tulburari sfincteriene.
Tratamentul herniilor de disc lombare prin metode minim-invazive
Astazi, ca urmare a inovatiilor tehnologice si a experientei neurochirurgilor, majoritatea procedurilor se efectueaza prin tehnici minim-invaziv, ceea ce grabeste recuperarea. Discectomia microscopica (indepartarea discului intervertebral herniat folosind un microscop operator) si fuziunea vertebrala (umplerea spatiului ramas cu un dispozitiv inovator special care va servi ca un “pod” intre cele doua vertebre si va preveni colapsarea si frecarea acestora) sunt procedurile de electie.
Metoda microneurochirurgicala permite practicarea unei incizii mici, frecvent de 2.5 cm in lungime, prin care neurochirurgul introduce un instrumentar chirurgical special, care “aluneca” prin muschi, creand un tunel catre coloana vertebrala prin care medicul va avea o foarte buna vizualizare a campului operator.
In plus, folosirea microscopului operator ultraperformant asigura o iluminare perfecta a ariei operatorii si mareste imaginea, ceea ce ii permite neurochirurgului sa poata opera in deplina siguranta. Neurochirurgul poate sa vada structurile nervoase mai bine, sa controleze sangerarea mai usor si sa limiteze lezarea tesutului sanatos din jur. De asemenea, pentru decomprimarea nervului, neurochirurgul foloseste instrumentar delicat de microchirurgie.
Fata de operatia clasica, avantajele operatiei minim-invazive sunt importante:
- Incizie mica
- Lezarea redusa a muschilor
- Durere minima dupa operatie
- Fara greata si senzatie de ameteala imediat dupa operatie
- Mobilizare dupa 3 ore
- Spitalizare 24 de ore
- Recuperare rapida
Preventie
- Cea mai importanta metoda de preventie a discopatiei lombare este mentinerea in zona lombara a unei forte musculare adecvate si a unei conditionari bune prin practicarea regulata de exercitii care intaresc muschii abdominali si muschii din portiunea inferioara a spatelui. Inotul, in special pe spate, este un sport recomandat.
- Folosirea unei modalitati corespunzatoare de ridicare a obiectelor grele care sa se realizeze prin flexia genunchilor si soldurilor si nu prin aplecarea trunchiului in fata
- Pastrarea unei posturi corecte la birou: se va sta pe un scaun al carui spatar ia contact cu spatele in doua puncte, lombosacrat si la nivelul umerilor, iar picioarele vor fi ridicate de la sol si sprijinite pe un suport, genunchii fiind indoiti in unghi drept.
- Mentinerea unei greutati sanatoase
Surse de informatie:
www.mayoclinichealthsystem.org
www.coloradospineinstitute.com
www.cedars-sinai.org
www.emedicinehealth.com
www.hopkinsmedicine.org
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Content Writer