Tulburarea obsesiv-compulsiva

Tulburarea obsesiv-compulsiva afecteaza barbatii, femeile si copiii din toata lumea. Poate sa apara la orice varsta, debutul fiind insa mai frecvent intre 8-12 ani si adolescenta tarzie si perioada de tanar adult. Este mai rara dupa varsta de 35 ani. Barbatii si femeile sunt afectati in mod egal. In Statele Unite 1 din 100 adulti, respectiv 1 din 200 copii au aceasta tulburare mintala.

Cauzele sunt necunoscute. Se crede ca exista o combinatie de factori de risc genetici, factori structurali si functionali la nivelul creierului si factori din mediu care ar contribui la aparitia tulburarii obsesiv-compulsive.

Factori de risc genetici

Persoanele cu rude de gradul I (parinte, frate/sora sau copil) care au tulburare obsesiv-convulsiva au un risc mai mare de a dezvolta si ei aceasta boala. Ricul este cu atat mai crescut daca ruda de gradul I a fost diagnosticata in copilarie sau in perioada de adolescenta.

Structura si functionarea creierului

Se pare ca exista o legatura intre simptomele tulburarii obsesiv-compulsive si anomalii in anumite zone ale creierului, dar aceasta legatura nu este pe deplin inteleasa. Studiile sunt inca in curs. Investigatiile de imagistica cerebrala au aratat ca exista modificari la nivelul cortexului frontal si structurile subcorticale ale creierului. Aceste structuri cerebrale folosesc un neurotransmitator (un mesager chimic care transmite impulsul nervos de la un neuron la altul) denumit serotonina. Aceste circuite neuronale se imbunatatesc la pacientii care sunt tratati cu medicamente care cresc nivelul serotoninei (ca de exemplu, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei) sau cu terapie cognitiv-comportamentala.

Factori de risc din mediu

Unele studii au evidentiat o asociere intre trauma din copilarie (abuz asupra copilului sau alt eveniment provocator de stres) si aparitia tulburarii obsesiv-compulsive. De asemenea, copiii pot dezvolta aceasta afectiune dupa o infectie streptococica. Aceasta conditie medicala se numeste PANDAS - Pediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal infections - Tulburari neuropsihiatrice pediatrice autoimune asociate infectiilor streptococice. Este un tip aparte de tulburare obsesiv-compulsiva care apare in copilarie ca urmare a reactiei anormale a organismului la infectia streptococica. PANDAS se manifesta foarte diferit de alte forme de tulburare obsesiv-compulsiva aparute in copilarie, cea mai evidenta diferenta fiind aceea ca simptomele apar brusc, ceea ce are un impact semnificativ asupra vietii copilului.

Pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva au obsesii si/sau compulsii.

Obsesii

Obsesiile sunt ganduri, imagini sau impulsuri care apar in mod repetat si necontrolat. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva nu vor sa aiba aceste ganduri care le provoaca un mare disconfort. In majoritatea cazurilor, pacientii realizeaza ca aceste ganduri nu au niciun sens. Obsesiile sunt de obicei insotite de sentimente intense si incomode, cum ar fi frica, dezgustul, indoiala sau sentimentul ca lucrurile trebuie facute intr-un mod care este „corect”. Obsesiile le consuma mult timp si ii impiedica sa faca acele activitati importante din viata lor. Acesta este un aspect esential care diferentiaza intre o persoana care are o tulburare obsesiv-compulsiva - o afectiune psihiatrica - sau o trasatura de personalitate obsesiva.  

Expresii ca „sunt obsedat” sau „am obsesii” sunt folosite in limbajul comun si inseamna ca cineva este preocupat de un subiect sau de o idee sau chiar de o persoana. „Obsesia” in acest caz nu implica un impact negativ in viata de zi cu zi si chiar poate sa aiba o componenta placuta. De exemplu, poti fi „obsedat” de un cantec nou pe care tocmai l-ai auzit la radio si pe care nu poti „sa ti-l scoti din cap”, insa poti totusi sa te intalnesti cu prietenul tau la cina. Un alt exemplu este ritualul de pregatire pentru culcare pentru a putea sa-ti incepi munca de dimineata, la timp, etc.

„Obsesia” poate avea o semnificatie mai serioasa - de exemplu, fiecare am avut un moment in care am crezut ca ne vom imbolnavi sau am fost ingriijorati privind siguranta cuiva drag sau ne-am intrebat daca o greseala pe care am facut-o ar putea avea consecinte catastrofale, insa aceste ganduri nu sunt obsesii asa cum sunt definite in tulburarea obsesiv-compulsiva. Poti avea aceste ganduri momentan, pentru ca apoi sa fii capabil sa-ti continui viata. Cercetarile au aratat ca multi oameni au „ganduri intruzive” nedorite, din cand in cand, insa in contextul tulburarii obsesiv-compulsive, acestea apar frecvent si declanseaza o anxietate extrema care ii impiedica pe pacienti sa functioneze in viata de zi de zi.

Exemple de obsesii:

Contaminare

• Fluide corporale (exemple: urina, fecale)
• Germeni/boli (exemple: herpes, HIV)
• Substante toxice din mediu (exemple: azbest, radiatii)
• Produse chimice pentru uz casnic (exemple: detergenti, solventi)
• Murdarie (contaminarea prin strangerea mainilor altor persoane)

Pierderea controlul

• Teama de a actiona din impuls si de a se rani
• Teama de a actiona din impuls si de a-i rani pe altii
• Teama de a reproduce mental imagini violente sau oribile
• Teama de a spune obscenitati sau insulte
• Teama de a fura lucruri

Teama de a rani

• Teama de a fi responsabil pentru ceva teribil care s-a intamplat (exemple: incendiu, spargere, un accident de circulatie)
• Teama de a face rau altora din cauza ca nu este suficient de atent (exemplu: scapa ceva pe podea care determina ca altcineva sa alunece si sa se loveasca)

Ganduri sexuale nedorite

• Ganduri sau imagini sexuale interzise sau perverse
• Impulsuri sexuale interzise sau perverse fata de ceilalti
• Obsesii sexuale care implica copiii sau incest
• Obsesii despre comportamentul sexual agresiv fata de ceilalti

Obsesii religioase (scrupulozitate)

• Preocuparea ca il poate jigni pe Dumnezeu, blasfemie (exemplu: striga o obscenitate in biserica)
• Preocuparea excesiva pentru ce este „bine”/”gresit” sau moralitate

Alte obsesii

• Obsesii despre orientarea sexuala
• Ingrijorarea ca pot face anumite boli (insa nu prin contaminare, ca de ex. cancer)
• Idei superstitioase despre numere sau anumite culori „norocoase”/”ghinioniste”
• Anxietate intensa cand lucrurile sunt puse in dezordine sau asimetric

Compulsii

Compulsiile sunt cea de-a doua parte a tulburarii obsesiv-compulsive. Sunt comportamente sau ganduri repetitive pe care persoana le foloseste cu intentia de a neutraliza, contracara sau face ca obsesiile sa dispara. Pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva realizeaza ca aceasta este doar o solutie temporara, dar fara o modalitate mai buna de a face fata obsesiilor se bazeaza pe compulsie ca pe o rezolvare temporara de reducere a stresului. De asemenea, compulsiile pot include evitarea situatiilor care declanseaza obsesiile. Compulsiile consuma mult timp (cel putin 1 ora/zi) si impiedica desfasurarea unor activitati importante si valoroase pentru pacient.

Similar obsesiilor, nu toate comportamentele repetitive sau „ritualurile” sunt compulsii. De exemplu, rutina de culcare, practicile religioase si invatarea unei noi abilitati implica un anumit nivel de repetare a unei activitati, insa reprezinta o parte pozitiva si functionala a vietii de zi cu zi. De asemenea, comportamentele depind de context. De exemplu, a aranja cartile pe raft timp de opt ore pe zi nu reprezinta o compulsie daca persoana lucreaza intr-o biblioteca. In mod similar, este posibil sa ai comportamente „compulsive” care insa nu reprezinta o tulburare obsesiv-compulsiva daca esti o persoana foarte atenta la detalii, careia ii place ca lucrurile sa fie ordonate. In astfel de situatii, „compulsiv” se refera la o trasatura de personalitate si reprezinta ceva care de fapt iti place sau preferi sa faci.

Exemple de compulsii:

Spalat si curatenie

• Spalarea excesiva a mainilor sau intr-un anumit mod
• Spalarea corpului, spalatul pe dinti si rutine de toaleta excesive
• Curatarea excesiva a obiectelor de uz casnic sau a altor obiecte
• Practicarea unor actiuni pentru a preveni sau elimina contactul cu substantele contaminante

Control

• Verificarea faptului ca nu a facut/nu va face rau altora
• Verificarea faptului ca nu si-a facut/nu isi va face rau
• Verificarea faptului ca nu s-a intamplat nimic grav
• Verificarea faptului ca nu a facut o greseala (exemplu: verificatul incuietorii usii la fiecare cateva minute)
• Verificarea anumitor parti ale corpului

Repetitie

• Citirea si scrierea repetitiva
• Repetarea activitatilor obisnuite (exemple: intrarea si iesirea pe usa, ridicarea sau asezarea pe scaun)
• Miscari repetate ale corpului (exemplu: atingere, clipire)
• Repetarea activitatilor in „multipli” (exemplu: efectuarea unei sarcini de trei ori pentru ca 3 este un numar „bun”, „corect” sau „sigur”)

Compulsii mentale

• Revizuirea mentala a evenimentelor pentru a preveni sa faca rau (lui sau celorlalti, pentru a preveni consecintele grave)
• Rugaciunea repetata pentru a preveni sa faca rau
• Numararea repetitiva in timp ce efecteaza o sarcina pentru a termina cu un numar „bun”, „corect” sau „sigur”
• „Anularea” (exemplu: inlocuirea unui cuvant „rau” cu un cuvant „bun” pentru a-l anula)

Alte compulsii

• Aranjarea in ordine a lucrurilor sau aranjarea lucrurilor intr-un mod particular, pana cand asa e „bine”
• Cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
• Evitarea situatiilor care ar putea declansa obsesiile (de exemplu, o persoana cu obsesii referitoare la murdarie va evita toaletele publice sau sa dea mana cu strainii)

Medicul psihiatru va discuta cu tine despre gandurile, starile si comportamentul tau pentru a determina daca acestea interfera cu functionarea de zi cu zi si cu calitatea vietii tale. Cu acordul tau, evaluarea ar putea include o discutie cu familia sau prietenii tai. Diagnosticul de tulburare obsesiv-convulsiva se va pune pe baza criteriilor de diagnostic formulate de Academia Americana de Psihiatrie si incluse in Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale (DSM - 5).

Uneori tulburarea este dificil de diagnosticat deoarece simptomele pot fi similare cu ale altor tulburari mintale, ca de exemplu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva, tulburarile de anxietate, depresia, schizofrenia. De asemenea, este posibil ca pacientul sa aiba atat tulburare obsesiv-compulsiva, precum si o alta afectiune mintala.

Nu exista un tratament care sa vindece tulburarea obsesiv-compulsiva, insa majoritatea pacientilor (7 din 10) beneficiaza de terapie cognitiv-comportamentala sau medicatie sau de o combinatie a acestora. Pacientii tratati adecvat au o calitate a vietii mult imbunatatita si o ameliorare importanta a functionarii la locul de munca sau scoala, pot sa se bucure de relatii si isi pot desfasura activitatile care le fac placere.  

Terapia cognitiv-comportamentala

Un tratament adecvat este un tip special de terapie cognitiv-comportamentala denumit terapia de expunere si preventie a raspunsului. In timpul sedintelor de terapie pacientii sunt expusi in mod deliberat la situatii sau imagini care reprezinta obsesiile lor, ceea ce determina initial cresterea anxietatii. Pacientii sunt instruiti sa evite comportamentul compulsiv obisnuit asociat cu obsesia.

De exemplu, pacientul poate atinge usor un obiect „contaminat” (aceasta este expunerea). Prevenirea raspunsului consta in a nu se spala pe maini. Un alt exemplu este plecarea de acasa si verificarea faptului ca a incuiat usa doar o data (expunere), fara a se intoarce si a verifica din nou (preventia raspunsului).

Pacientii raman astfel intr-o situatie care le provoaca disconfort sau anxietate, insa constatand ca de fapt nu se intample nimic teribil, invata ca obsesiile lor infricosatoare sunt doar ganduri, mai degraba decat realitatea. Pacientii invata ca pot face fata obsesiilor fara a se mai baza pe comportamentele ritualice, iar anxietatea lor va scadea considerabil in timp.

Medicatie

Se pot folosi medicamente din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei sau clomipramina, utilizate in mod obisnuit pentru tratarea depresiei. Efectul devine semnificativ dupa 6-12 saptamani.

Tratamentul cazurilor refractare

In cazuri rare, care nu raspund la terapia cognitiv-comportamentala si medicatie, se pot folosi anumite proceduri care modifica activitatea electrica la nivelul unei anumite zone din creier. In Statele Unite, Food and Drug Administration, responsabila pentru reglementarea produselor si dispozitivelor medicale, a aprobat stimularea cerebrala profunda si stimularea magnetica transcraniala pentru tratamentul cazurilor refractare. Aceste interventii se pot face doar dupa ce au fost epuizate celelalte metode de tratament, de catre medici psihiatri certificati pentru astfel de interventii.  

Surse de informatie:
www.psychiatry.org
www.iocdf.org
www.nimh.nih.gov
www.mayoclinic.org
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor