Tulburarea psihotica acuta

Tulburarea psihotica acuta este rara. Poate sa apara la orice varsta, insa frecvent, apare la persoanele tinere, cu varsta intre 20-40 ani si este mai frecventa la femei decat la barbati. Persoanele care au o tulburare de personalitate (paranoida, histrionica, narcisica, schizotipala, borderline sau antisociala) au un risc crescut.

• Stres semnificativ
• Tulburare de personalitate
• Istoric familial de tulburare de dispozitie sau psihotica
• Sarcina sau pana la 4 saptamani postpartum

Cauzele nu sunt cunoscute pe deplin. Pacientii cu tulburare de personalitate pot avea o vulnerabilitate biologica sau psihologica fata de dezvoltarea simptomelor psihotice. Unul sau mai multi factori de stres sever, cum ar fi un eveniment traumatic (viol, abuz, dezastru natural sau accident), conflictele familiale, problemele de munca, bolile grave, decesul unei persoane dragi si statutul de imigrare incert, pot precipita o psihoza reactiva acuta.

In functie de prezenta sau absenta evenimentului declansator, tulburarea psihotica acuta poate fi clasifica in urmatoarele categorii:

• Cu stresor semnificativ (este denumita si psihoza reactiva acuta) -  atunci cand  simptomele apar ca raspuns la evenimente care, singure sau impreuna, ar fi semnificativ stresante pentru aproape oricine se afla in circumstante similare in mediul cultural respectiv. Este o reactie la un eveniment foarte covarsitor.
• Fara stresor semnificativ - nu exista nicio trauma sau stres aparent care sa declanseze tulburarea psihotica acuta.
• Cu debut postpartum - atunci cand debutul are loc in timpul sarcinii sau mai frecvent in primele 4 saptamani dupa nastere.

Teoriile psihodinamice sugereaza ca simptomele psihotice apar din cauza unor mecanisme de coping (acele strategii pentru evitarea, diminuarea sau remedierea impactului negativ al unui stresor) inadecvate, ca o aparare impotriva fanteziei interzise sau ca o evadare dintr-o situatie psihologica specifica sau dintr-o circumstanta stresanta coplesitoare. In tulburarea psihotica acuta, persoana percepe stresul ca fiind cu totul coplesitor.

De asemenea, unele studii sustin o vulnerabilitate genetica la tulburarea psihotica acuta. Unele date sugereaza o incidenta crescuta a tulburarilor de dispozitie in familiile pacientilor cu tulburare psihotica acuta.

Atat teoriile biologice, cat si cele psihologice nu au fost insa validate prin studii clinice atent controlate.

Pentru ca un pacient sa fie diagnosticat cu tulburare psihotica acuta, simptomele trebuie sa fi aparut brusc si trebuie sa fie prezent unul sau mai multe din urmatoarele simptome, insa cel putin unul dintre acestea trebuie sa apartina primelor 3 categorii:

• Iluzii - convingeri false la care pacientul nu poate renunta, in pofida unor dovezi solide. In psihoza postpartum, iluziile sunt frecvent legate de relatia mama-copil.
• Halucinatii - pacientul aude voci, vede lucruri care nu exista sau simte senzatii pe piele, chiar daca nimic nu-i atinge corpul.
• Discurs dezorganizat - care nu are sens sau este incoerent.
• Comportament extrem de dezorganizat sau catatonic (imobil sau care nu raspunde).

Simptomele tulburarii psihotice acute se aseamana cu iluziile, halucinatiile sau alte simptome psihotice din schizofrenie, dar dureaza mult mai putin - de la 1 zi pana la maximum 1 luna, cu revenire completa la nivelul de functionare anterior.

Asemanator altor tulburari psihotice, tulburarea psihotica acuta poate perturba serios viata pacientului, cu pierderea functionarii si poate duce la violenta si sinucidere.

Cand sa mergi la medic

Daca ai simptome psihice sau daca esti ingrijorat de siguranta ta sau a cuiva apropiat, suna de urgenta la 112 sau mergi la camera de garda a unui spital de urgenta.

• Prezenta factorilor de risc
• Cel putin 1 simptom psihotic care dureaza > 1 zi, dar < 1 luna
• Simptomele nu se datoreaza consumului de substante
• Simptomele nu se datoreaza unei boli

O evaluare psihiatrica poate confirma diagnosticul. Medicul specialist psihiatru foloseste un tip special de interviu si diverse instrumente de evaluare special concepute pentru a evalua o persoana pentru o tulburare psihotica.

Medicul va diagnostica tulburarea psihotica acuta pe baza criteriilor de diagnostic specificate in Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a

Tulburarilor Mintale, ultima editie (DSM-5), care clasifica tulburarea psihotica acuta ca apartinand categoriei spectrului schizofreniei si altor tulburari psihotice. Aceste tulburari mentale sunt caracterizate prin iluzii, halucinatii, gandire dezorganizata, anomalii ale comportamentului motor (inclusiv catatonie) si simptome negative. Tulburarea psihotica acuta se distinge de tulburarile asociate prin combinatia dintre un debut brusc, o durata relativ scurta (< 1 luna) si revenirea completa a functionarii persoanei respective odata atacul incheiat.

Deoarece tulburarea psihotica poate avea multiple cauze, este important ca la un pacient care are un prim episod psihotic sa se efectueze un examen fizic complet si o serie de analize de laborator, inclusiv o testare toxicologica care sa excluda o boala medicala sau alta tulburare psihiatrica sau ingestia unor medicamente sau substante drept cauza a simptomelor. Uneori, medicul poate recomanda efectuarea unei encefalograme (EEG) daca suspicioneaza o epilepsie, respectiv a unui test imagistic cerebral (IRM sau CT cerebral) daca considera pe baza examenului fizic ca poate exista o tumora la nivelul creierului.

Pentru a fi diagnosticata ca tulburare psihotica acuta, manifestarile psihotice nu trebuie sa fie induse de medicamente (de exemplu, corticosteroizi), droguri (halucinogene, amfetamine, cocaina) sau de sevraj (alcool, barbiturice) si nu trebuie sa fie explicate mai degraba de o tulburare schizoafectiva, schizofrenie sau o tulburare de dispozitie cu caracteristici psihotice, precum nici de o conditie medicala (de exemplu, epilepsie, sifilis, sarcoidoza, cancer pulmonar, tireotoxicoza sau traumatism cranian).  

Diferentierea intre tulburarea psihotica acuta si schizofrenie la un pacient fara simptome psihotice anterioare se bazeaza pe durata simptomelor: daca durata depaseste 1 luna, pacientul nu mai indeplineste criteriile de diagnostic necesare pentru tulburarea psihotica acuta.

Ca urmare a duratei reduse a tulburarii psihotice acute, tratamentul este scurt si cat mai putin restrictiv posibil. Cu toate acestea, este imperativ sa se asigure siguranta pacientului. Ca urmare, este posibil sa fie nevoie ca pacientul sa fie spitalizat o perioada scurta daca simptomele sunt severe sau daca exista riscul de a se rani pe sine sau pe altcineva. Daca pacientul devine agresiv si combativ, poate fi necesara izolarea sau imobilizarea scurta.

Daca simptomele afecteaza doar in mod minim functionarea pacientului si a fost identificat un factor de stres specific, eliminarea declansatorului ar trebui sa fie suficienta pentru tratarea episodului. Daca insa simptomele sunt importante, medicul psihiatru va prescrie medicatie antipsihotica asemanatoare celei folosite pentru tratamentul unei exacerbari acute in schizofrenie. Cu cat tratamentul este initiat mai devreme, cu atat rezultatul va fi mai bun. Durata tratamentului nu trebuie sa fie mai lunga de 1 luna.

Odata ce atacul acut s-a incheiat, ingrijirea suplimentara in spital nu mai este necesara. Psihoterapia - individuala, de familie si de grup - poate fi luata in considerare pentru a ajuta la rezolvarea factorilor de stres, la rezolvarea conflictelor si la imbunatatirea stimei de sine si a increderii in sine.

Majoritatea pacientilor cu tulburare psihotica acuta au un prognostic bun. Prin definitie, simptomele psihotice dispar de la sine in mai putin de 1 luna, dupa care pacientul isi revine complet. Tulburarea psihotica acuta poate insa sa reapara ca raspuns la mediul psihosocial stresant, insa intre episoade pacientul va functiona bine, avand putine sau neavand deloc simptome.

Un prognostic bun este de obicei asociat cu un debut brusc, o durata scurta a simptomelor si o buna adaptare a persoanei anterior episodului acut.

Prognosticul este deosebit de favorabil pentru pacientii fara antecedente psihiatrice premorbide. Conform unor studii europene, 50-80% dintre pacienti nu au alte probleme psihiatrice majore.

Asemanator oricarui alt episod psihotic, riscul de vatamare proprie sau a altora este crescut. Pacientii au un risc crescut de a se sinucide in timpul episodului psihotic acut, mai ales atunci cand tulburarea psihotica acuta este asociata cu simptome ale starii de dispozitie (modificari bruste ale starii afective). In unele cazuri, tulburarea psihotica acuta poate fi inceputul unei tulburari psihotice cronice, cum sunt schizofrenia sau tulburarea schizoafectiva.

Tulburarea psihotica acuta nu poate fi prevenita, insa diagnosticul si tratamentul precoce pot ajuta la restabilirea functionarii persoanei in familie si societate cat mai repede posibil.

Este esential sa se acorde o atentie deosebita factorilor de stres predispozanti si conditiilor asociate care trebuie sa fie gestionate in mod corespunzator, deoarece acestea poate duce la manifestari similare in viitor. Desi tratamentul medicamentos va ajuta la ameliorarea simptomelor, psihoterapia este cea care va oferi pacientului abilitatile si tehnicile pentru a face fata stresorilor in timpul si dupa ce simptomele s-au remis.

Surse de informatie:

www.ncbi.nlm.nih.gov
www.emedicine.medscape.com
www.webmd.com
www.bestpractice.bmj.com
www.medlineplus.gov
www.msdmanuals.com
www.psychdb.com
 
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor