Acondroplazia

Acondroplazia este o boala genetica. Este cauzata de o mutatie in gena care codifica un receptor al factorului de crestere FGFR3 (fibroblast growth factor receptor 3). In timpul dezvoltarii fetale timpurii, oasele sunt formate in cea mai mare parte din cartilaj. In mod normal, majoritatea cartilajului se transforma in os, un proces denumit osificare. La pacientii cu acondroplazie, din cauza mutatiei genei FGFR3 nu se mai produce dezvoltarea osului, ceea ce interfera cu dezvoltarea normala a scheletului.

Transmitere genetica

Majoritatea cazurilor de acondroplazie nu sunt mostenite. Astfel, in 80% din cazuri nu exista un istoric familial pentru aceasta boala. Aceasta inseamna ca parintii au inaltimea normala si nu au gena anormala. In astfel de cazuri, mutatia genei FGFR3 se produce spontan (de novo). Varsta inaintata a tatalui, peste 45 de ani, poate fi un factor care sa contribuie la acondroplazia spontana.

Odata ce o persoana are acondroplazie, poate transmite gena copiilor intr-o maniera autozomal dominanata (AD). Asta inseamna ca pentru a aparea boala la copil este suficient sa fie transmisa doar o singura copie a genei anormale. Gena anormala poate fi mostenita de la oricare dintre parinti. Riscul de a transmite gena anormala este de 50% pentru fiecare sarcina. Daca ambii parinti au acondroplazie, exista un risc aditional de inca 25% cand copilul va face o forma de acondroplazie homozigota, care este incompatibila cu viata. Riscul este acelasi pentru baieti si fete. Aceasta transmitere genetica reprezinta 20% din cazurile de acondroplazie.  

Daca exista antecedente de acondroplazie in familia ta sau a partenerului, se recomanda luarea in considerare a testarii genetice inainte de a ramane gravida, pentru a intelege pe deplin riscurile de sanatate ale viitorului tau copil.

Pacientii cu acondroplazie au, in general, o inteligenta normala. Manifestarile bolii sunt fizice, nu mentale. Acondroplazia este caracterizata printr-un nanism disarmonic sau disproportionat. Tulburarile de crestere apar semnificativ la nivelul membrelor care sunt scurte in raport cu toracele sau craniul. Talia finala este mica si ajunge in medie la 131 cm la adultul barbat, respectiv 124 cm la femeie.

La nastere, nou-nascutul cu acondroplazie va avea:

• Talie mica, semnificativ sub media pentru varsta si sex
• Membrele superioare si inferioare scurte, in special bratele si coapsele, in comparatie cu inaltimea trunchiului
• Degete scurte, in care degetul inelar si cel mijlociu sunt indepartate unul fata de celalalt (pozitie in „trident”)
• Cap disproportionat de mare in comparatie cu corpul
• Frunte anormal de mare, proeminenta
• Zona subdezvoltata a fetei intre frunte si maxilarul superior
• Baza nasului aplatizata

Sugarul cu acondroplazie poate prezenta:

• Scaderea tonusului muscular (hipotonie musculara), care poate provoca intarziere in dezvoltarea mersului (care poate sa apara la 18-24 de luni in loc de 12 luni) si a altor abilitati motorii
• Apnee in somn, care presupune perioade scurte in care respiratia inceteaza
• Hidrocefalie (acumulare excesiva de lichid cefalorahidian in interiorul cutiei craniene)
• Stenoza coloanei vertebrale, care este o ingustare a canalului spinal care poate comprima maduva spinarii

Copiii si adultii cu acondroplazie pot prezenta:

• Dificultate in a-si indoi coatele, in a prinde obiectele si in a se deplasa
• Infectii recurente la nivelul urechii (otita medie) in perioada copilariei care se pot complica cu afectarea auzului
• Deformari ale coloanei vertebrale (cifoza si lordoza lombara)
• Compresiuni ale maduvei spinarii
• Obezitate

Medicul poate diagnostica acondroplazia in timpul sacinii sau dupa nasterea copilului. Diagnosticul se bazeaza pe aspectul clinic caracteristic si pe investigatiile radiologice osoase. Testele de genetica moleculara confirma diagnosticul prin prezenta mutatiei genei FGFR3 la 99% dintre pacientii care au acondroplazie. Testarea este disponibila in laboratoarele de genetica medicala.

Diagnosticul acondroplaziei in timpul sarcinii

Unele caracteristici ale acondroplaziei sunt detectabile la ecografia de morfologie fetala. Frecvent, este un diagnostic incidental si tardiv, in timpul examinarii ecografice de rutina in trimestrul 3 de sarcina cand medicul observa prezenta membrelor mai scurte decat ar fi normal, a hidrocefaliei sau a unui cap anormal de mare. Daca medicul obstetrician suspecteaza acondroplazia, se pot face teste genetice pentru identificarea mutatiei genei FGFR3 in lichidul amniotic (lichidul care inconjoara fatul in uter).

Diagnosticul acondroplaziei dupa nasterea copilului

Medicul neonatolog sau pediatru va diagnostica copilul pe baza caracteristicelor fizice ale acestuia. De asemenea, medicul poate recomanda efectuarea unor radiografii osoase pentru a masura lungimea oaselor sugarului. Testarea genetica poate fi utilizata pentru a identifica mutatia genei FGFR3.

Nu exista un tratament specific pentru acondroplazie. Nu exista studii care sa evalueze efectul pe termen lung al tratamentului cu hormoni de crestere asupra taliei si se considera ca acest efect ar fi unul foarte modest.

Managementul unui copil cu acondroplazie este unul multidisciplinar si in esenta preventiv. Comitetul de Genetica al Academiei Americane de Pediatrie recomanda:

• Monitorizarea inaltimii, greutatii si circumferintei capului utilizand curbe de crestere standardizate pentru acondroplazie
• Masuri de prevenire a obezitatii incepand din copilaria timpurie
• Examinare neurologica atenta, cu trimiterea la un neurolog pediatric, daca este cazul
• RMN sau CT la nivelul regiunii foramen magnum pentru evaluarea hipotoniei severe sau a semnelor de compresie a maduvei spinarii
• Anamneza atenta pentru o posibila apnee in somn, cu studiu de somn (polisomnografie) la nevoie
• Evaluarea cifozei si a lordozei lombare
• Consult interdisciplinar ortopedic pediatric daca picioarele curbate (genu varum) interfera cu mersul
• Tratamentul adecvat al infectiilor frecvente ale urechii medii
• Evaluarea vorbirii incepand cu varsta de doi ani
• Monitorizarea atenta a adaptarii sociale

Majoritatea cazurilor apar in familii fara antecedente de acondroplazie si nu pot fi prevenite. Daca un parinte sau ambii parinti au acondroplazie, consilierea genetica ofera informatii despre posibilitatea transmiterii afectiunii copilului.

Cum imi pot ajuta copilul care are acondroplazie?

A trai cu acondroplazie inseamna, pe de o parte, adaptarea vietii copilului intr-o lume construita pentru oameni inalti. De asemenea, este important sa respecti toate programarile astfel incat starea de sanatate a copilului sa poata fi monitorizata in mod regulat. Sa cunosti si sa urmaresti aparitia posibilelor complicatii, astfel incat sa poata fi gestionate in timp util.

Mergi la medic cand copilul are:

• Dureri de spate
• Senzatia de furnicaturi sau slabiciune la nivelul bratelor sau picioarelor
• Probleme de respiratie
• Simptome sau semne care se agraveaza

Majoritatea pacientilor cu acondroplazie au o durata de viata aproape normala. Exista un risc usor crescut de deces in primul an de viata. De asemenea, poate exista un risc crescut de boli de inima mai tarziu in viata.

• Acondroplazia este o boala genetica rara in care cartilajul nu se transforma in mod normal in os
• Apare la 1:15 000 - 40 000 nou nascuti, afectand in mod egal fetele si baietii
• Este tipul cel mai frecvent de nanism (talie mica) disproportionat in care copilul are brate si picioare scurte in raport cu lungimea corpului, cap mare cu frunte inalta si baza nasului aplatizata
• Inaltimea medie atinsa este de 131 cm la adultul de sex masculin, respectiv 124 cm la adultul de sex feminin
• Pacientii cu acondroplazie au o inteligenta normala si o durata de viata aproape normala
• Acondroplazia este o boala genetica. In majoritatea cazurilor apare o mutatie spontana (de novo) la nivelul genei FGFR3. Aceasta inseamna ca parintii au inaltimea normala si nu au gena anormala. Doar in 20% dintre cazuri se transmite autozomal dominant de la unul din parinti
• Acondroplazia poate fi diagnosticata inainte de nastere la ecografia de morfologie fetala (desi tardiv, in saptamana 30 de sarcina) cand poate fi indicat studiul genei FGFR3 din lichidul amniotic
• Exista diverse tipuri de tratament pentru ameliorarea posibilelor complicatii

Surse de informatie:

Achondroplasia, https://medlineplus.gov/genetics  
Achondroplasia, https://rarediseases.info.nih.gov  
Achondroplasia, https://www.healthline.com
Achondroplasia, https://rarediseases.org
Achondroplasia, https://www.genome.gov
Achondroplasia in Children, https://www.stanfordchildrens.org
Achondroplasia, http://www.childrenshospital.org
Achondroplasia, https://www.orpha.net