Diverticul Meckel

In jur de 2-3% din copii se nasc cu diverticul Meckel, o anomalie a tractului gastrointestinal manifestata prin prezenta unei prelungiri in portiunea terminala a intestinului subtire, in apropiere de jonctiunea cu colonul.

Diverticulul Meckel este cea mai frecventa anomalie congenitala a tractului gastrointestinal. Unele persoane nici nu stiu ca au aceasta anomalie, care, insa, uneori poate determina probleme. Este un defect al intestinului subtire, rezultat al inchiderii incomplete a ductului omfalomezenteric (vitelin). Diverticulul Meckel are aspectul unui sac si masoara in jur de 5 cm. Adesea, este asimptomatic, iar in cazul copiilor poate da unele complicatii care apar mai ales inainte de 2 ani.

In mod normal, in saptamanile 7-8 de dezvoltare intrauterina, ductul omfalomezenteric, care face legatura intre sacul vitelin si intestinul primitiv, se inchide. Nu se stie cu exactitate ce anume cauzeaza inchiderea incompleta a acestui duct la unii copii, cu aparitia diverticulului Meckel.

Copiii cu alte defecte congenitale precum cele digestive, neurale sau cardiovasculare au un risc mai mare de a fi diagnosticati cu diverticul Meckel.

Uneori, diverticulul Meckel poate cauza complicatii. Baietii au un risc de 2-3 ori mai mare de a avea complicatii, cu toate ca boala afecteaza in egala masura copiii de ambele sexe. Printre complicatiile posibile ale diverticulului Meckel se numara:

• Hemoragia intestinala
• Ocluzia intestinala
• Inflamatie (diverticulita)
• Peritonita
• Tumorile diverticulare

In cazul in care observi sange in scaunul copilului, mergi la medic cat mai repede!

In general, copiii cu diverticul Meckel nu au simptome. Cand acestea apar, cea mai frecventa manifestare la copiii mai mici de 5 ani este hemoragia rectala nedureroasa produsa de ulceratiile la nivelul intestinului subtire ca urmare a acizilor secretati in diverticul. Culoarea scaunului copilului poate fi rosu aprins, caramiziu sau poate avea nuante inchise, din cauza digestiei sangelui. Uneori, sangerarea este grava, necesitand o interventie chirurgicala de urgenta. Uneori, diverticulul se poate inflama sau infecta, afectiune denumita diverticulita care se manifesta prin durere intensa si aparare abdominala la palparea abdomenului si uneori stari de voma, manifestari care pot fi confundate cu apendicita.

Adeseori, este greu de pus diagnosticul de diverticul Meckel. Pentru diagnosticarea diverticului Meckel, este nevoie de:

• Analize de sange – ajuta la detectarea anemiei cauzata de pierderea de sange
• Scintigrafiecu technetiu – se face cu Technetiu 99 administrata intravenos
• Videocapsula endoscopica
• Examinarea radiologicacu bariu a intestinului subtire
• Rectosigmoidoscopie – explorare care permite vizualizarea rectului si a colonului sigmoid (ultima parte a intestinului gros)

Tomografia computerizata – este indicata mai ales in cazul in care apare durerea abdominala.

Tratamentul diverticulului Meckel depinde de factori precum simptomele copilului, varsta si starea lui generala de sanatate, precum si de severitatea bolii.

Daca diverticulul Meckel cauzeaza simptome precum sangerarea, este nevoie de tratament chirurgical, prin care se indeparteaza tesutul anormal. Interventia se face prin deschidere clasica sau prin laparoscopie, cu anestezie generala.

In cazul diverticulului Meckel asimptomatic, nu este necesar tratament. In situatia in care se identifica prezenta diverticulului Meckel in timpul altor interventii chirurgicale in sfera abdominala, se recurge la indepartarea acestuia, pentru prevenirea posibilelor complicatii.

Copiii care au fost supusi unei interventii chirurgicale pentru indepartatea diverticulului Meckel au un prognostic foarte bun.

• Diverticulul Meckel este un rest embrionar aflat la jonctiunea dintre intestinul subtire si colon.
• Adesea, nu are simptome. Cand apar manifestari, cea mai frecventa este sangerarea rectala.
• Copiii simptomatici au nevoie de interventie chirurgicala pentru indepartarea diverticulului Meckel.
• Dupa interventie, copilul nu va avea probleme de sanatate pe termen lung.

La controlul medical, este bine sa ai in vedere urmatoarele:

• Noteaza-ti intrebarile pe care vrei sa le adresezi medicului legate de diagnostic sau de tratament.
• Urmeaza recomandarile medicului.
• Intreaba medicul daca exista tratamente alternative pentru boala copilului tau.
• Informeaza-te asupra consecintelor posibile in cazul in care copilul nu urmeaza tratamentul prescris.
• Noteaza-ti data si ora urmatoarei consultatii.
• Intreaba daca poti lua legatura cu medicul in cazul in care ai intrebari in afara programului acestuia.

• www.health.harvard.edu
• www.msdmanuals.com
• www.stanfordchildrens.org
• www.chop.edu
• www.urmc.rochester.edu

Consultant: Dr. Daniela Dobritoiu, medic specialist chirurgie pediatrica, Ponderas Academic Hospital