Cervicita este o afectiune ginecologica care consta in inflamatia infectioasa sau neinfectioasa a colului uterin, capatul inferior, ingust al uterului care se deschide in vagin.
Este o afectiune comuna atat in populatia generala, cat mai ales la lucratoarele sexuale (FSW), o subpopulatie vulnerabila la infectiile cu transmitere sexuala, sau la persoanele testate pozitiv pentru HIV la care Mycoplasma este agentul cel mai frecvent implicat.
Cea mai mare incidenta a bolii este la femeile active sexual cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani. Cervicita cu Chlamydia trachomatis este de 4 pana la 5 ori mai frecventa comparativ cu cervicita gonococica, a doua cea mai cunoscuta cauza infectioasa.
Nu intotdeauna boala se manifesta prin simptome, astfel ca multe femei pot sa nu realizeze ca au aceasta patologie pana cand nu ajung la un examen ginecologic. In majoritatea cazurilor, simptomele constau in prezenta unei secretii anormale sau a sangerarilor vaginale in afara perioadei menstruale, la care uneori se pot asocia si alte acuze legate de implicarea organelor de vecinatate.
Pericolul ascuns insa, al acestei boli, potrivit specialistilor, il constituie riscul de propagare a inflamatiei la nivelul endometrului uterin si declansarea endometritei sau a bolii inflamatorii pelvine (BIP), cu consecintele lor inerente. Datorita asocierii unor complicatii grave precum infertilitatea, cervicita trebuie investigata si tratata cu promptitudine.
Cauze
Cervicita poate fi acuta sau cronica (simptomatologie persistenta este 3 luni), insa doar forma acuta pare sa asocieze cauze infectioase.
Cele mai frecvent intalnite cauze de natura infectioasa ale cervicitei sunt Chlamydia trachomatis, urmata de Neisseria gonorrhea (gonococ), ambele fiind transmise pe cale sexuala.
Alti agenti patogeni implicati in generarea cervicitei includ virusul herpes simplex (HSV), Trichomonas vaginalis si Mycoplasma genitalium. Cu toate acestea, medicii nu reusesc intotdeauna sa identifice un agent patogen.
Cervixul poate fi, de asemenea, inflamat ca parte a unei extensii a vaginitei (de exemplu, in vaginoza bacteriana, tricomoniaza).
Cauzele neinfectioase ale cervicitei includ proceduri ginecologice, corpi straini (de ex. dispozitive contraceptive de bariera), actiunea unor substante chimice (de exemplu, continute in dusuri sau creme contraceptive), contactul cu unii alergeni (de exemplu, latex, tampoane intravaginale), iradierea, precum si inflamatia sistemica - de exemplu, sindromul Behçet.
Factori de risc
- Comportament sexual cu risc ridicat;
- Istoric de boli cu transmitere sexuala;
- Parteneri sexuali multipli;
- Relatii sexuale la o varsta frageda;
- Partenerii sexuali care s-au implicat in comportamente sexuale cu risc ridicat sau au antecedente de BTS;
- Stare civila- necasatorita;
- Resedinta urbana;
- Status socio-economic scazut;
- Fumat
- Consumul de alcool sau droguri
Simptome
Cervicita poate ramane silentioasa, asimptomatica.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- scurgeri (secretii) vaginale neobisnuite
- sangerare vaginala intre perioadele menstruale sau dupa contact sexual.
Unele femei acuza:
- dispareunie (dureri la contactul sexual)
- dureri in abdomenul inferior, asociate de obicei cu boala inflamatorie pelvina (BIP)
- prurit ( senzatia de mancarime)
- iritatia vulvara si/sau vaginala
- disurie (dureri in timpul urinarii) - indica extinderea infectiei la uretra (uretrita)
- polakiurie ( urinari frecvente) - semnalizeaza extinderea infectiei la tractul urinar inferior
- febra - poate fi un semn de BIP
Diagnostic
Medicul ginecolog poate stabili diagnosticul in urma anamnezei, examenului ginecologic cu valve si colposcopiei, precum si dupa efectuarea testelor paraclinice, de laborator, ale secretiei vaginale.
Constatari clinice
Un istoric medical complet este esential in identificarea factorilor de risc. Atat femeile simptomatice, cat si cele asimptomatice care vin pentru screening ar trebui sa fie intervievate asupra istoricului sexual in detaliu cu utilizarea celor 5 P: parteneri, practici, prevenirea sarcinii, protectie impotriva ITS (infectii cu transmitere sexuala) si ITS precedente.
Constatarile examenului ginecologic cu valve si colposcopia, pot indica prezenta de exsudat cervical (secretii purulente sau mucopurulente la nivelul orificiului cervical), friabilitate cervicala (de exemplu, sangerarea colului uterin dupa atingerea sa cu un tampon), eritem si edem cervical.
Testare pentru vaginita si boli cu transmitere sexuala (BTS)
Femeile trebuie evaluate clinic pentru PID si testate pentru infectia cu chlamydia si gonoree (de exemplu, prin testul PCR sau cultura).
In cazul infectiei vaginale concomitente, trebuie efectuate teste de secretie vaginala pentru trichomonas si vaginoza bacteriana (VB). Microscopia salina, testul de miros de amine si pH-ul vaginal sunt efectuate pentru boala vaginala, in timp ce NAAT este testul preferat pentru trichomonas.
Unele semne pot sugera o cauza specifica sau alte tulburari:
- Febra: boala inflamatorie pelvina (BIP) sau infectie cu virusul herpes simplex (HSV)
- Sensibilitate abdominala sau anexiala, precum si la miscarea colului uterin: BIP
- Vezicule, dureri vulvare sau vaginale si/sau ulceratii: infectie cu HSV
- Hemoragii punctate (pete de capsuni): tricomoniaza
Tratament
Rezolvarea simptomelor depinde de cauza cervicitei.
Conform ghidurilor se recomanda un tratament empiric la prima vizita medicala a femeilor cu risc crescut de BTS (boli cu transmitere sexuala), care includ femei <25 de ani, care practica frecvent contacte sexuale neprotejate, cele cu un nou partener sexual, un partener cu BTS sau mai multi parteneri sexuali sau daca monitorizarea nu poate fi asigurata.
Pentru aceste femei se administreaza antimicrobiene pentru a acoperi chlamydia si gonoreea. Tratamentul empiric este, de asemenea, sugerat pentru femeile fara agent patogen identificabil la testare.
Tratamentul poate fi amanat, insa, pana cand testele de confirmare sunt disponibile, pentru femeile cu risc mai scazut de ITS. Odata ce cauzele sunt identificate pe baza rezultatelor testelor microbiologice, tratamentul ulterior este ajustat in consecinta.
Pentru agentii infectiosi identificati prin investigatii de laborator, tratamentul este urmatorul:
- Chlamydia: azitromicina SAU doxiciclina
- Gonoree: ceftriaxona PLUS azitromicina
- Micoplasma: moxifloxacina dupa esecul tratamentului cu azitromicina orala
- Trichomonas: metronidazol SAU tinidazol
- Vaginoza bacteriana: metronidazol
- HSV (herpes simplex): acyclovirul reduce durata bolii. Cu toate acestea, nu exista un remediu pentru herpes. Herpesul este o afectiune cronica care poate fi transmisa oricand partenerului tau sexual.
Tratamentul partenerilor sexuali este, de asemenea, recomandat, iar activitatea sexuala trebuie oprita pana la terminarea terapiei si rezolvarea tratamentului.
Femeilor HIV pozitive cu cervicita li se administreaza acelasi tratament ca HIV negative.
Toate femeile cu infectie confirmata cu chlamydia sau gonoree trebuie retestate intre 3 si 6 luni dupa tratament, deoarece reinfectia este frecventa.
Nu vei avea nevoie de tratament pentru cervicita cauzata de o reactie alergica la produse precum spermicide sau produse de igiena feminina.
Termenul de cervicita cronica este folosit pentru femeile cu secretie persistenta timp de trei luni, in ciuda tratamentului sau excluderii infectiei.
De obicei, este cauzata de surse neinfectioase si nu exista o abordare standard pentru aceste cazuri. Aceasta cervicita cu etiologie necunoscuta poate raspunde la antibiotice, nitrat de argint sau procedura de excizie electrochirurgicala in ansa.
Complicatii
Colul uterin actioneaza ca o bariera care impiedica agentii patogeni sa avanseze in uter. De aceea, infectia colului uterin este un factor de risc pentru raspandirea inflamatiei la etajul superior al uterului si anexelor uterine.
Cervicita cauzata de gonoree sau chlamydia se poate propaga la nivelul endometrului, mucoasa care captuseste cavitatea uterina, si, ulterior, poate progresa spre trompele uterine, determinand boala inflamatorie pelvina (BIP), o infectie a organelor reproducatoare feminine care se poate solda cu probleme serioase de fertilitate, sarcina ectopica, abcese, dureri cronice, atunci cand este lasata netratata. Un studiu a aratat ca infectia ginecologica cu chlamydia, neglijata, poate creste de trei ori riscul de infertilitate.
Cervicita poate creste si riscul de infectare cu HIV de la un partener sexual infectat.
Prognostic
Prognosticul general al cervicitei de cauza infectioasa este bun. Recuperarea este intr-o saptamana sau doua si nu este necesar un test de vindecare.
Preventie
Pentru a reduce riscul de aparitie a cervicitei din cauza infectiilor cu transmitere sexuala, cea mai buna metoda consta in folosirea prezervativelor in mod constant si corect la fiecare contact sexual, in special cand nu ai un partener stabil si fidel. O relatie pe termen lung in care atat tu, cat si partenerul tau neinfectat va angajati sa faceti sex exclusiv unul cu celalalt, poate reduce sansele de ITS.
Prezervativele sunt foarte eficiente impotriva raspandirii ITS, cum ar fi gonoreea si chlamydia, care pot duce la cervicite.
De asemenea, controlul periodic ginecologic poate preveni complicatiile eventuale ale cervicitei, endometrita, BIP sau infertilitatea.
Surse de informatie:
www.ncbi.nlm.nih.gov
emedicine.medscape.com
my.clevelandclinic.org
www.mayoclinic.org
Text: Dr. Cornelia Paraschiv, Senior Medical Editor