Tumorile cerebrale

In mod normal, celulele din corp imbatranesc si mor, apoi sunt inlocuite de unele noi. In cazul tumorilor, canceroase sau nu, o serie de factori perturba acest ciclu. Aceasta face ca celulele tumorale sa creasca haotic, chiar daca organismul nu are nevoie de ele. Pe masura ce acest proces continua, tumora creste si poate sa afecteze tesuturile adiacente.

Exista mai multe tipuri de tumori cerebrale: benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). Pot exista tumori cerebrale care se dezvolta in creier (primare) si tumori care au ca punct de plecare un alt organ si atunci sunt secundare sau metastatice.

Tumorile benigne cerebrale au o evolutie mai lenta, in timp ce tumorile canceroase se dezvolta mai rapid si invadeaza agresiv tesutul invecinat. Cancerul cerebral se extinde rar la alte organe, dar se poate raspandi la alte parti ale sistemului nervos central sau periferic.

Tumorile care se dezvolta intracranian pot implica fie creierul, fie alte structuri ( de exemplu meningele, nervii cranieni).

Tumorile cerebrale primare apar din celule ale tesutului cerebral si sistemului nervos central. Aceste tumori se formeaza din celule gliale, care au rolul de sustinere, hranire si digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale transmit impulsul nervos si se pot divide, spre deosebire de cele neuronale, care nu se multiplica.

Al doilea tip de tumori cerebrale primare, si cele mai frecvente, sunt care apar in structurile extraneurale (tumorile meningeale, neurinoame acustice sau alte swanoame). Tumorile meningeale se formeaza in meninge, stratul subtire de tesut care acopera si protejeaza creierul si maduva spinarii si pot cauza complicatii ca urmare a presiunii exercitate pe creier.

Dezvoltarea unor tumori benigne la nivelul altor organe nu pune viata in pericol, dar la nivelul creierului, orice formatiune tumorala (canceroasa sau necanceroasa) cerebrala poate deteriora ireversibil celulele nervoase prin presiunea creata asupra tesutului si in interiorul craniului, fiind o urgenta medicala majora.

Cauzele care duc la tumori cerebrale, mai ales ale celor de tip canceros, nu sunt pe deplin intelese. Cercetarile au dovedit ca au loc anumite modificari in structura celulelor cerebrale normale, care declanseza o multiplicare haotica a lor.

Cauze genetice

Celulele umane normale cresc si functioneaza pe baza informatiilor continute in ADN-ul fiecarei celule. Este cert faptul ca tumorile cerebrale si ale maduvei spinarii, ca si alte tumori, sunt cauzate de modificarile ADN-ului din interiorul celulelor. Unele gene - numite oncogene - din structura ADN-ului controleaza procesele prin care celulele se formeaza, cresc si se divizeaza. Alte gene tin sub control procesul de diviziune celulara si fac ca celulele sa moara la momentul potrivit. Acestea din urma se numesc gene supresoare tumorale. O tumora canceroasa poate sa fie cauzata de modificarile ADN-ului care controleaza genele oncogene si dezactiveaza genele supresoare tumorale.

Aceste modificari ale genelor pot avea o componenta ereditara, dar cel mai des apar in cursul vietii individuale, sub efectul unor factori declansatori.

Multe din tumorile cerebrale sunt provocate de afectiuni genetice cunoscute. Acestea sunt neurofibromatoza (care da si cel mai mare factor de risc de tumori primare cerebrale), scleroza tuberculoasa (cu cel mai mare risc de a dezvolta tumori cerebrale benigne), sindromul Li Fraumeni, sindromul Von Hippel-Lindau, sindromul Turner, sindromul Turcot, sindromul Gorlin-Goltz, toate aceste afectiuni fiind de natura genetica si generand o predispozitie pentru aparitia unor tumori de tip malign sau benign la nivelul sistemului nervos central.

Expunerea la radiatii

O alta categorie de cauze care pot duce la aparitia tumorilor cerebrale o reprezinta expunerea la radiatii, inclusiv cele folosite in radiologie (circa 1% din cazuri). Pe de alta parte, copiii care, din cele mai diferite motive, sunt investigati radiologic frecvent, pot sa aiba un risc crescut de a face tumori cerebrale la varsta adulta.

Metastazarea unor cancere

Metastazele cerebrale apar atunci cand celulele canceroase se raspandesc de la locul lor initial la creier. Orice cancer se poate raspandi la creier, dar tipurile care pot provoca cel mai des metastaze cerebrale sunt cele la plaman, san, colon, rinichi si melanomul (cancerul cutanat). Metastazele cerebrale apar la 10 pana la 30% dintre adultii cu cancer.

Factori de risc:

• Obezitatea - greutatea corporala crescuta si obezitatea (studii realizate au dovedit ca 2% din cancerele cerebrale au ca factor declansator obezitatea) sunt considerate cauze pentru declansarea unor afectiuni tumorale cerebrale primare.
• Varsta - tumorile cerebrale pot aparea la orice varsta. Dar inaintarea in varsta creste riscul de a face diferite forme de cancer, deci si riscul tumorilor cerebrale. Statistica arata ca riscul cel mai mare este la persoanele cu varste cuprinse intre 65 si 80 de ani.
• Cazurile confirmate de tumori cerebrale la rude pot reprezenta un factor de risc suplimentar, ca urmare a riscului genetic.

Simptomele unei tumori cerebrale pot fi generale sau specifice. Un simptom general este cauzat de presiunea tumorii asupra creierului sau maduvei spinarii (cresterea tensiunii intracraniene). Simptomele specifice apar atunci cand o parte specifica a creierului este afectata din cauza tumorii. Sunt situatii in care simptomele nu indica posibilitatea unei afectiuni cerebrale, acestea fiind doar indirecte.

Printre simptomele primare care pot sa apara se numara:

• Durerile de cap se numara printre simptomele intalnite cel mai frecvent, dar nu toate persoanele cu tumora cerebrala prezinta dureri de cap si nu toate persoanele care au dureri de cap inseamna ca au tumori cerebrale; durerea de cap ( cefaleea) data de o tumora cerebrala poate creste cu timpul in intensitate si este mai puternica atunci cand persoana se intinde in pat sau la trezirea din somn. , durerea tinde sa nu cedeaze la analgezice si poate fi asociatacu o senzatie de presiune;
• Cresterea presiunii intracraniene poate sa determine deteriorarea functiilor mentale si modificari de dispozitie:
  • Schimbari vizibile de personalitate sau comportamente neobisnuite;
  • Depresie, anxietate;
  • Confuzie, ineficienta;
• Pe masura ce tumora creste in dimensiuni pot sa apara greata, voma, inexplicabile mai ales dimineata;
• Convulsii sau contractii musculare incontrolabile;
• Pierderea cunostintei, lesin;
• Pierderea controlului functiilor corpului (de exemplu, pierderea controlului asupra functiei vezicii urinare);
• Apnee (pauze lungi in respiratie);
• Tulburari senzoriale, vizuale, auditive, care se accentueaza treptat;
• Oboseala, probleme cu somnul, somnolenta;
• Tulburari de memorie;
• Pierderea totala sau partiala a capacitatii de orientare.

Exista si o alta serie de simptome specifice disfunctiei anumitor zone din creier:

• Senzatia de presiune sau durere de cap localizata;
• Pierderea echilibrului si dificultati de motricitate fina;
• Modificari de judecata;
• Slabiciunea musculara sau paralizia (care sunt asociate cu o tumoare in partea posterioara a lobului frontal al creierului);
• Dificultati de vorbire - de exemplu reducerea fluentei vorbirii, probleme de memorie cu raspuns intarziat la intrebari, modificari ale starii emotionale (agresivitate, depresie profunda, plans sau/si ras incontrolabil), incapacitatea de a mai intelege sensul cuvintelor - ar putea indica o tumoare in partea anterioara a lobului frontal si/sau temporal;
• Perceptia modificata a senzatiilor tactile- imposibilitatea recunoasterii locului unde a aparut senzatia si tipul senzatiei resimtite (cald sau rece, vibratie, durere), imposibilitatea recunoasterii obiectelor doar prin atingerea acestora, slabiciunea bratelor, picioarelor, amorteala, confuzia intre miscarile constiente ale partii drepte sau stangi - indica o posibila tumoare in lobul parietal;
• Imposibilitatea de a recunoaste obiectele, chiar daca ochii functioneaza. Uneori persoanele nu sunt constiente ca nu vad respectivele obiecte (cecitate corticala). (indica o afectiune in locul occipital);
• Incapacitatea de a privi in sus indica o tumoare a glandei pineale;
• Cresterea membrelor si a terminatiilor (urechi, nas) la adult sunt legate cu o tumoare hipofizara;
• Dificultatea de inghitire, slabiciune faciala sau amorteala, dubla vedere sunt simptome ale unei tumori la baza creierului.

Tumorile cerebrale pot fi maligne (canceroase) sau benigne. Sunt multe tipuri de tumori care sunt clasificate exhaustiv dupa tipul lor si dupa locul unde se formeaza.

Se cunosc aproximativ 120 de tipuri de tumori cerebrale, diferentiate prin modul de aparitie, localizare si evolutie. Pot fi primare - aparute initial la nivelul sistemului nervos central sau secundare, generale de un cancer care vizieaza inital un alt organ.

Principalele tipuri de tumori cerebrale:

• Neurinomul acustic, la nivelul aparatului vestibular;
• Gliomul este un tip de tumoare care apare in creier si maduva spinarii, fiind format din celule gliale, care se dezvolta haotic. Sunt cele mai frecvente tipuri de tumori cerebrale primare (mereu maligne), peste 50%; include astrocitoamele, ependimoamele.
• Astrocitomul, printre cele mai frecvente tipuri de tumori cerebrale, poate sa fie benign sau malign si se poate localiza oriunde la nivelul creierului sau maduvei spinarii;
• Ependimom - un tip de tumora maligna rara, dar foarte agresiva (face parte din categoria glioamelor);
• Carcinomul plexului coroid - un tip rar de carcinom cerebral, care afecteaza mai ales copiii;
• Craniofaringiom - un tip rar de tumora cerebrala benigna, care apare in vecinatatea glandei pituitare;
• Tumori embrionare - sunt tumori ale sistemului nervos central, maligne, cu originea la nivelul celulelor embrionare (fetale) din creier. Apar la orice varsta, dar cel mai adesea la bebelusi si la copiii mici;
• Meningiomul este cel mai des o tumora benigna, dezvoltata din celulele arahnoidei (una din membranele care imbraca si protejeaza creierul). Reprezinta circa 20% din tumorile primitive intracraniene, fiind pe locul al doilea dupa glioame. Apare la adulti, mai ales la femei;
• Tumori hipofizare (pituitare), sunt tumori ale glandei pituitare (glanda situata intre emisferele cerebrale), cu rol endocrin.
• Metastazele cerebrale - sunt tumori secundare prin migrarea unor celule canceroase de la alte organe afectate

Incidenta tumorilor cerebrale

Incidenta neoplasmelor sistemului nervos central este de 6,5% la nivel european, potrivit statisticilor oficiale ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii - OMS. Din statistica generala, tara noastra se situeaza la nivel mediu, cu o incidenta de 7% din totalul cancerelor, ceea ce inseamna in jur de 1.400 de cazuri noi, anual.

Desi boala poate aparea cu o frecventa mai mare la varsta adulta sau la oamenii de varsta a treia, tumorile cerebrale pot afecta si copiii, practic, nicio categorie de varsta nefiind exclusa riscului.

Incidenta tumorilor cerebrale benigne este de aproximativ 14 cazuri/100.000 persoane, iar in cazul tumorilor maligne primare, de 7 cazuri/100.000 persoane.

Tumorile cerebrale secundare sunt mult mai frecvente decat cele primare. Mai mult de 15% din pacientii oncologici dezvolta leziuni tumorale cerebrale. Cancerul pulmonar provoaca, in 50% din cazuri, tumori cerebrale, in vreme ce cancerul de san, in 20% din cazuri.

Diagnosticarea tumorilor cerebrale este un proces complex. Pacientul ajunge la medic in urma aparitiei unora dintre simptome, care se agraveaza intr-un timp relativ scurt (greata, tulburari de echilibru, probleme de vedere, ameteli, dureri de cap) sau apar brusc (convulsii, pierderea vederii, pierderea simtului tactil, paralizii).

Daca unul sau mai multe din simptome exista si persista, investigatiile medicale sunt necesare.

Diagnosticul se pune in urma unor investigatii specifice:

• Un examen neurologic - include verificarea capacitatii viziuale, acustice, motorii, a echilibrului si coordonarii, a reactiilor musculare si a reflexelor. Dificultatea uneia sau mai multor abilitati poate oferi indicii despre o posibila afectiune;
• Testele de imagistica - rezonanta magnetica (RMN) este frecvent utilizata si ajuta la diagnosticarea tumorilor cerebrale;
• O serie de componente de scanare RMN specializate - RMN functional, RMN perfuzional si spectroscopie prin rezonanta magnetica - evalueaza tumora si tipul acesteia. O alta varianta o reprezinta tomografia computerizata (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET);
• Investigatii generale pentru identificare altor organe posibil afectate de maladii maligne, ca sursa pentru tumori cerebrale secundare. De exemplu, o scanare CT sau PET pentru a cauta semne de cancer pulmonar;
• Colectarea si testarea unui esantion de tesut anormal (biopsie), care se poate face ca parte a unei operatii de indepartare a tumorii cerebrale. Biopsia se efectueaza folosind un ac pentru tumorile creierului in zone greu accesibile sau foarte sensibile din creier, care ar putea fi deteriorate ireversibil de o operatie. Interventiile se fac sub ghidaj CT sau RMN. Esantionul de tesut este analizat pentru a se identifica tipul: malign sau benign. Testele de laborator dau indicii despre prognostic si optiunile terapeutice.

Terapia depinde de mai multi factori: tipul tumorii, locul in care aceasta se dezvolta, cauza care o determina (de exemplu, cancer la un alt organ), varsta pacientului, starea generala de sanatate, preferintele pacientului, asumarea unor riscuri terapeutice (pierderea capacitatii vizuale, motorii etc.), si evaluarea prognosticului.

Interventia chirurgicala

Operatia cu scopul de a indeparta tumora este prima optiune terapeutica, dar aceasta se poate face atata vreme cat beneficiile sunt mai mari decat posibilele riscuri. Exista tumori cerebrale care se afla in locuri accesibile si care pot fi indepartate usor, fiind bine delimitate de tesutul inconjurator. In cazul in care tumorea se afla in zone cerebrale greu accesibile sau cu risc major, se recurge la o interventie cu scopul indepartarii partiale a tesutului tumoral. Rata de succes a interventiilor chirurgicale este de 99%.

Radioterapia

Radioterapia foloseste fascicule cu energie mare, precum razele X sau protonii, pentru a ucide celulele tumorale. Radioterapia cu fascicul extern sau, în cazuri foarte rare, radiatia poate fi plasata in interiorul corpului, aproape de tumora creierului (brahiterapie).

Radiatia cu fascicul extern se poate concentra doar pe zona creierului, unde se afla tumoarea sau poate fi aplicata intregului creier, fiind folosita pentru a trata tipurile de cancer care disemineaza in creier, avand originea in alte organe afectate de o maladie maligna.

Pentru tumorile care sunt foarte apropiate de zonele sensibile ale creierului, se foloseste terapia cu protoni, care poate reduce riscul de reactii adverse, dar este mai putin eficienta decat radioterapia standard.

Efectele secundare ale radioterapiei depind de tipul si doza de radiatii primite. Reactiile adverse obisnuite in timpul sau imediat dupa radiatii includ oboseala, dureri de cap, pierderea memoriei si iritarea scalpului.

Radiochirurgia

Radiochirurgia nu este o forma de interventie chirurgicala in sensul traditional. Terapia se foloseste pentru tumorile cerebrale inoperabile in mod clasic. Se utilizeaza fascicule de radiatii de intensitate minima, care se concentreaza pe zona tumorala (Gamma Knife), care primeste, astfel, o doza foarte mare de radiatii cu afectare minima sau chiar fara afectarea tesutului cerebral sanatos.

Chimioterapia

Chimioterapia presupune medicamente care actioneaza asupra celulelor tumorale. Medicamentele chimioterapice pot fi luate oral sau pot fi injectate. Efectele secundare depind de tipul si doza de medicament. Chimioterapia poate provoca greata, varsaturi, caderea parului si este insotita de investigatii imagistice si teste pentru monitorizarea evolutiei. Chimioterapia se poate aplica ca tratament doar in anumite tipuri de tumori cerebrale.

Colaborarea pacient-medic

In cazul tuturor afectiunilor grave, care implica tratamente de durata si un risc important pentru pacient, colaborarea dintre medic si pacient este esentiala si utila pentru un prognostic cat mai bun.

Pacientul trebuie sa ceara toate informatiile pe care le considera necesare, medicul trebuie sa informeze deschis si sincer pacientul, inclusiv asupra detaliilor pe care acesta nu le intelege sau nu le ia in calcul.

Terapiile moderne sunt foarte precise si limiteaza la maximum riscurile unor efecte secundare majore (pierderea unor functii, paralizii etc.), dar acestea nu sunt inevitabile, astfel ca dupa depasirea fazei critice care urmeaza dupa o interventie chirurgicala, pacientul trece in etapa de recuperare. Aceasta poate insemna terapie fizica pentru refacerea muschilor si recapatarea capacitatii motrice, sedinte de terapie ocupationala pentru reintegrarea pacientului in activitatile de zi cu zi, sedinte de logopedie, indrumare speciala pentru copii.

Prognosticul pacientului cu tumora cerebrala

Variaza in functie de tipul tumorii, metoda terapeutica aleasa, stadiul bolii. Prognosticul pozitiv a crescut substantial prin noile metode terapeutice, dar cancerul cerebral ramane printre principalele cauze in cazul afectiunilor maligne, la copii si adulti cu varsta sub 40 de ani.

Data fiind componenta genetica importanta pe care tumorile cerebrale o au, monitorizarea persoanelor cu risc este o buna abordare preventiva.

Luand in calcul factorii de risc, se poate considera o buna preventie limitarea expunerii la radiatii inutile (inclusiv radiografii) si evitarea factorilor de risc cu potential cancerigen: poluare, limitarea pesticidelor si insecticidelor, a alimentelor procesate, a fumatului si consumului exagerat de alcool. Se considera ca sedentarismul, lipsa activitatii fizice si obezitatea sunt factori suplimentari de risc pentru aparitia tuturor tipurilor de tumori canceroase, inclusiv cele din sfera cerebrala.