Cancerul ovarian

Doctorii nu stiu cu exactitate ce cauzeaza cancerul ovarian, insa cred ca apare in momentul in care o celula dezvolta mutatii la nivel de ADN. Aceste mutatii ii „spun” celulei sa se multiplice rapid si se creeaza o masa (tumora) de celule anormale. Acestea pot infecta tesuturile din apropiere si se pot intinde pana in alte zone ale corpului, fenomenul purtand numele de metastazare.

Factori de risc 

Desi nu exista o cauza precisa a bolii, medicii au determinat o serie de factori de risc, ce cresc probabilitatea de aparitie a cancerului ovarian. Acestia includ:

• Varsta - riscul de cancer ovarian creste odata cu inaintarea in varsta, iar majoritatea cazurilor apar dupa menopauza. Se crede ca aproximativ 8 din 10 femei sunt diagnosticate dupa varsta de 50 de ani. Totusi, unele forme rare de cancer ovarian pot aparea la tinere;
• Istoricul familial (factorul genetic) - exista un risc mai mare de cancer ovarian daca o ruda apropiata, sora sau mama, are sau a avut boala. Uneori, acest lucru apare deoarece s-a mostenit o versiune mutanta a genei BRCA1 sau BRCA2. Prezenta acestor gene mutante creste riscul atat de cancer ovarian, cat si de cancer de san. Aproximativ 10% dintre cazuri apar pe fondul prezentei acestor gene. Daca te temi ca ai putea mosteni gena, poti vorbi cu un genetician, pentru a te testa;
• Terapia de substitutie hormonala - exista rezultate contrare in privinta legaturii dintre terapia de substitutie hormonala si cancerul ovarian. Cercetatorii cred ca, daca exista o legatura intre cele doua, aceasta este nesemnificativa. De asemenea, se crede ca, odata cu renuntarea la hormoni, riscul este diminuat si mai mult;
• Endometrioza - cercetarile au aratat ca femeile cu endometrioza au un risc mai mare de a dezvolta cancer ovarian. In cazul endometriozei, celulele care captusesc uterul cresc in afara sa, in special in ovare sau in zona abdominala. Aceste celule, insa, au un comportament similar celor din uter, inclusiv in ceea ce priveste sangerarile din timpul menstruatiei. Insa, cum acest sange nu are cum sa fie eliminat din corp, se acumuleaza si poate provoca durere si infectie.

Alti factori ce cresc riscul de cancer ovarian, insa intr-o mai mica masura decat cei de mai sus, includ:

• Excesul ponderal sau obezitatea - pierderea in greutate, prin exercitii si alimentatie sanatoasa, poate reduce riscul;
• Fumatul - la fel, incetarea fumatului poate reduce probabilitatea de aparitie a cancerului ovarian;
• Expunerea la azbest;
• Folosirea pudrei de talc - unele studii au descoperit o legatura intre folosirea pudrei de talc in zona intima si un risc mai mare de cancer ovarian. Rezultatele sunt inconclusive, iar daca exista o crestere a riscului de aparitie a bolii, acesta este redus;
• Varsta de incepere si incheiere a menstruatiei - menstruatia la o varsta frageda sau menopauza timpurie pot creste riscul de cancer ovarian.

Cancerul ovarian in stadiu incipient manifesta rareori simptome. In stadiu avansat, cancerul ovarian poate cauza cateva simptome si semne nespecifice, care ar putea fi confundate cu alte afectiuni benigne. Printre simptomele cancerului ovarian se afla:

• Balonarea sau umflarea abdomenului;
• Senzatia de plin in timpul mesei, chiar si dupa cateva inghitituri;
• Pierdere inexplicabila in greutate;
• Disconfort in zona pelviana;
• Schimbari ale tranzitului intestinal, prin aparitia frecventa a constipatiei;
• O senzatie imperioasa de urinare;
• Indigestie sau dureri stomacale frecvente;
• Durere in timpul actului sexual;
• Dureri de spate;
• Oboseala cronica.

Cancerul ovarian are patru stadii: primele doua compun faza incipienta a bolii, iar ultimele, faza avansata. Sa aflam mai multe despre fiecare dintre ele.

Stadiul I

• In primul stadiu al bolii, cancerul este localizat doar in zona ovarelor.
• Stadiul IA consta in aparitia bolii doar la unul dintre ovare.
• In stadiul IB, cancerul s-a intins si la celalalt ovar.
• Stadiul IC inseamna un avans al bolii. Astfel, pe langa celulele anormale aparute la ambele ovare, capsula externa a fost distrusa, celulele canceroase au inceput sa se intinda in afara ovarelor sau sunt prezente in fluidele din zona abdominala.

Stadiul II

Stadiul II inseamna cresterea cancerului in afara ovarului sau ovarelor, in zona delimitata de solduri (pelvis). Asadar, cancerul in stadiul II poate fi:

• II A – cancerul s-a extins in trompele uterine sau uter;
• II B – cancerul a crescut in alte tesuturi ale pelvisului, spre exemplu in vezica urinara, colon sigmoid sau rect;
• II C – cancerul a crescut in alte tesuturi ale pelvisului si exista celule canceroase in lichidul extras din abdomen (lichid de ascita);

Stadiul III

Stadiul III inseamna raspandirea cancerului in afara zonei pelviene marginite de solduri, in cavitatea abdominala. Cancerul este, de asemenea, in stadiul III daca sunt afectati ganglioni limfatici in partea superioara a abdomenului, zona inghinala si in spatele uterului.
In stadiul IIIA, cancerul se extinde microscopic la nivelui perineului, membranelor peritoneale si intestinului subtire, nu exista afectare ganglionara.
Stadiul IIIB se caracterizeaza prin  excrescente tumorale macroscopice, sub 2 cm, vizibile in  peritoneu, extrapelvin, dar fara ca ganglionii limfatici sa fie afectati.
In stadiul IIIC, exista excrescente tumorale mai mari de 2 cm in peritoneu sau extrapelvin, cu sau fara prindere de noduli limfatici in partea superioara a abdomenului, zona inghinala sau in spatele uterului, posibil sunt prezente depozite semnificative de celule canceroase la exteriorul splinei sau al ficatului;

Stadiul IV

 
Stadiul IV este faza cea mai avansata a bolii. Consta in raspandirea acesteia pana in zone indepartate de ovare, la tesuturi, noduli limfatici si organe. In stadiul IVA, cancerul a ajuns pana la fluidul din jurul plamanilor. Stadiul IVB inseamna raspandirea cancerului in interiorul ficatului sau al splinei, la nodulii limfatici aflati la distante mari de ovare sau la organe precum plamanii, pielea ori creierul.

Cancerul ovarian este de trei tipuri:
 

• Tumora epiteliala - debuteaza in stratul subtire, care acopera exteriorul ovarelor. Aproximativ 90% dintre cazurile de cancer ovarian au natura epiteliala;
• Tumora stromala - apare in tesuturile ovariene care contin celule ce produc hormoni. Acest tip de cancer ovarian este diagnosticat mai devreme decat alte forme. Aproximativ 7% dintre tumorile ovariene sunt stromale;
• Tumora celulelor germinale - este o forma rara de cancer ovarian, care afecteaza mai ales femeile tinere si adolescentele. Este agresiva, insa are o rata buna de succes, daca este depistata timpuriu.

In general, diagnosticul este pus de un ginecolog, pe baza simptomelor, a istoricului medical si a investigatiilor. Mai jos sunt principalele analize recomandate in diagnosticarea cancerului ovarian.
 
Medicul va recomanda testarea sangelui, pentru o substanta numita CA125. Aceasta este produsa de unele forme de cancer ovarian. Un nivel crescut al CA125 in sange poate fi semnul prezentei cancerului ovarian. Uneori, CA125 are un nivel normal in primele stadii ale bolii. Pe de alta parte, nivelul crescut al acestei substante poate indica o afectiune precum endometrioza, fibromul ovarian sau chiar sarcina, motiv pentru care este nevoie de investigatii suplimentare.
 
Daca medicul banuieste prezenta cancerului, poate sugera realizarea unor teste de imagistica. Exista investigatii abdominale, care ofera o imagine 3D a continutului abdomenului si ovarelor, si analize transvaginale. In cazul acestora din urma, medicul introduce un dispozitiv in vagin, pentru o imagine clara asupra ovarelor.
 
Schimbarile ovariene, daca exista, pot aparea atat pe fondul cancerului, cat si al endometriozei sau acumularii de fluide. Daca exista anomalii, medicul iti va recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul. Acestea pot include:

• CT (computer tomograf) - consta in scanarea abdomenului cu raze X, pentru a observa ovarele din mai multe unghiuri si pentru a oferi o imagine cat mai exacta;
• Radiografia plamanilor - pentru a vedea daca boala a ajuns pana in aceasta zona;
• Biopsie - medicul foloseste un ac pentru a lua o proba din ovare sau din fluidul din jurul acestora, pentru a vedea daca este vorba de cancer ovarian;
• Laparoscopie - doctorul realizeaza o mica incizie in abdomen si introduce un tub subtire, prevazut cu o camera video, pentru a examina ovarele si/sau pentru a preleva o proba pentru testare.

Tratamentul pentru cancerul ovarian depinde de stadiul bolii, de starea generala de sanatate si daca doresti sa (mai) ai copii. Majoritatea pacientelor urmeaza o combinatie de interventie chirurgicala si chimioterapie. Obiectivul tratamentului este sa vindece cancerul, daca este posibil. Daca boala este intr-un stadiu mult prea avansat, tratamentul ajuta la reducerea simptomelor si incetineste progresul cancerului. Mai jos poti afla mai multe detalii despre principalele forme de tratament pentru cancerul ovarian.

Interventia chirurgicala

Interventiile chirurgicale in cancerul ovarian sunt folosite pentru:

• A indeparta unul dintre ovare - se recomanda in primele stadii ale bolii, cand cancerul nu a depasit un ovar. Operatia poate implica indepartarea ovarului afectat si a tubilor sai falopieni. Interventia nu afecteaza capacitatea de a avea copii;
• A indeparta ambele ovare - se indica in cazul in care boala s-a raspandit la ambele ovare si nu exista dovezi ca ar fi ajuns si in alte zone. Chirurgul indeparteaza ovarele si tubii falopieni. Procedura nu afecteaza uterul, deci exista sanse de a ramane insarcinata, prin criogenarea ovulelor sau a embrionului ori prin ovule primite de la un donator;
• A indeparta ovarele si uterul - daca boala este intr-un stadiu avansat, poate fi nevoie sa fie indepartate aceste organe. Doctorul va indeparta ovarele, tubii falopieni, uterul si nodulii limfatici afectati. Nu vei mai putea avea copii.

Operatia pentru a trata cancerul ovarian este o interventie complexa, iar recuperarea poate dura pana la trei luni. Vei avea nevoie de odihna cel putin in primele saptamani, iar dupa aceea, va trebui sa eviti sa petreci mult timp in picioare. Dupa primele 3-4 saptamani, vei putea reveni treptat la activitatile normale, insa nu sunt indicate cele care presupun mult efort fizic.

Chimioterapia

Chimioterapia consta in administrarea unor medicamente, pentru a distruge celulele canceroase. Doctorii recomanda, de cele mai multe ori, chimioterapia alaturi de interventia chirurgicala.

Aceasta forma de tratament este folosita dupa operatie, pentru a elimina celulele canceroase ramase inainte de operatie, a reduce cancerul, spre a fi mai usor de indepartat prin interventia chirurgicala, dar si pentru a elimina cancerul, daca acesta revine dupa tratamentul initial.

In general, chimioterapia este introdusa in organism prin vena, insa exista si sub forma de tablete. Tratamentul se administreaza la spital, insa poti reveni acasa in aceeasi zi. De regula, chimioterapia se administreaza in cicluri cu perioade de pauza, pentru a permite corpului sa se refaca. Majoritatea pacientilor au sase cicluri de chimioterapie, fiecare a cate trei saptamani.
 
Prin administrarea chimioterapiei, pot aparea efecte secundare precum:

• Oboseala;
• Starea generala de rau;
• Pierderea apetitului;
• Pierderea parului;
• Diareea;
• Un risc mai mare de infectii.

Aceste efecte secundare pot fi tinute sub control prin luarea medicamentelor recomandate de medic, iar dupa incheierea tratamentului, ar trebui sa dispara.

Terapia tintita

Terapia tintita foloseste medicamente care actioneaza asupra zonelor vulnerabile ale celulelor canceroase, utilizate mai ales pentru a trata cancerul recurent sau care rezista altor forme de tratament. Pentru a folosi terapia tintita, doctorul va testa celulele canceroase, pentru a se asigura ca tratamentul va avea efect asupra cancerului. Cele mai comune forme de terapie tintita sunt olaparib si niraparib.

In general, va trebui sa iti iei liber 1-3 luni de la locul de munca, sa eviti condusul timp de cel putin o luna dupa interventie si sa amani exercitiile fizice timp de cel putin trei luni. Doctorul poate recomanda fizioterapie, pentru a ajuta la recuperare.

Daca medicul ti-a indepartat ambele ovare si ai mai putin de 45-50 de ani, dupa interventie, vei trece prin menopauza. Pentru a controla simptomele asociate menopauzei, medicul iti va recomanda terapia de substitutie hormonala, cel putin pana ajungi la varsta naturala pentru menopauza (45-55 de ani).

Printre efectele secundare ale terapiei tintite se numara:

• Dificultatile respiratorii;
• Senzatia generala de rau;
• Pierderea apetitului;
• Oboseala cronica;
• Diareea.

Radioterapia

 
Radioterapia consta in folosirea radiatiilor, pentru a elimina celulele canceroase. Este utilizata in cazuri rare si ajuta la indepartarea celulelor ramase dupa interventia chirurgicala sau reduce dimensiunile tumorelor, daca boala s-a raspandit in alte regiuni ale corpului. Radioterapia are efecte secundare precum oboseala, pierderea parului in zona tratata si sensibilitatea pielii.

Majoritatea femeilor diagnosticate in stadiul I al cancerului ovarian au o evolutie pozitiva. Pacientele au o rata de supravietuire la cinci ani de peste 90%. In ciuda acestor date, corpul uman reactioneaza diferit la tratament, iar rezultatele depind si de starea de sanatate a pacientei.
 
Pacientele diagnosticate in stadiul II al cancerului au o rata de supravietuire la cinci ani de aproximativ 70%. Femeile mai tinere de 65 de ani au un prognostic mai bun decat persoanele in varsta.
 
In cazul diagnosticarii in stadiul III al bolii, rata de supravietuire la cinci ani este de aproximativ 39%.
 
Diagnosticarea in stadiul IV al cancerului ovarian face ca rata de supravietuire la cinci ani sa fie de aproximativ 17%.

 Nu exista o modalitate sigura de prevenire a cancerului ovarian. Tot ce poti face este sa reduci riscul de aparitie a bolii. In acest sens, poti urma recomandarile de mai jos:

• Ia contraceptive orale - vorbeste cu medicul pentru a-ti recomanda contraceptive orale. Acestea ajuta la reducerea riscului de cancer ovarian;
• Vorbeste cu medicul despre factorii de risc - daca ai o ruda apropiata care are cancer ovarian sau de san, medicul de familie iti poate recomanda testarea genetica. Daca descoperi ca ai gena cu probleme, poti solicita indepartarea ovarelor, pentru a preveni aparitia cancerului;
• Adopta un stil de viata sanatos - consuma alimente sanatoase si introdu activitatea fizica in programul zilnic.

Cancerul ovarian are sanse mari de vindecare, daca este diagnosticat si tratat in fazele incipiente, insa boala este frecvent identificata abia in momentul in care s-a raspandit la alte organe din cavitatea abdominala. Chiar si in cazul unui tratament eficient, exista sanse mari ca afectiunea sa revina dupa cativa ani. Recurenta bolii poate insemna imposibilitatea de a o vindeca. Totusi, chimioterapia poate ajuta la reducerea simptomelor si la tinerea sub control a bolii, pentru cativa ani.
 
Din studiile existente, aproximativ 50% dintre paciente vor trai timp de cel putin cinci ani dupa diagnosticare si 33%, cel putin 10 ani. In ciuda acestui prognostic, noi modalitati de tratament sunt dezvoltate in fiecare an, iar statisticile din ultimii 30 de ani arata o imbunatatire a starii de sanatate a pacientelor si o crestere a ratei de supravietuire.