Scabia (raia)

Scabia reprezinta o eruptie la nivel tegumentar insotita de prurit (mancarimi). In literatura de specialitate, boala se regaseste sub denumirea de raie sarcoptica. Infectia cu parazitul numit Sarcoptes scabiei var hominis reprezinta cauza aparitiei acestei patologii.

S-a constatat o frecventa ridicata a patologiei in tarile subdezvoltate, care prezinta o clima de tip tropical si o densitate mare a populatiei. Persoanele care prezinta un risc crescut de a dezvolta aceasta patologie sunt copiii si batranii.

Prevalenta scabiei in tarile tropicale in randul pacientilor tineri este de aproximativ 5-10%. Incidenta de aparitie a scabiei este aproximativ egala la persoanele de sex masculin si feminin.

Scabia reprezinta o patologie contagioasa. Transmiterea se poate face prin contact:

• sexual neprotejat;
• direct.

Contactul cutanat direct reprezinta cea mai frecventa modalitate de transmitere a bolii. Astfel, parazitul poate tranzita de pe tegumentul persoanei infectate spre noua gazda.

Riscul de transmitere al scabiei este ridicat in locurile aglomerate sau frecventate de multe persoane. Printre acestea se regasesc:

• gradinite;
• scoli;
• spitale;
• penitenciare;
• azile de batrani.

De asemenea, transmiterea scabiei norvegiene se poate face prin contactul cu obiecte contaminate. Dupa contactul cutanat cu o persoana infectata, parazitul ajunge pe pielea noii gazde. Apoi, acesta patrunde prin tegument, in regiunea subcutanata. La acest nivel, femela produce leziuni sub forma de tuneluri, unde isi va depune ouale, trecand la etapa de multiplicare.

Dupa eclozare, larvele de acarieni migreaza spre suprafata tegumentului, unde are loc procesul de maturizare. Ajunse in aceasta etapa a stadiului de dezvoltare, larvele mature pot migra catre alte regiuni ale corpului sau pe tegumentele altor persoane. Prezenta la nivel subcutanat va determina aparitia raspunsului imun.

In cazul persoanelor care poseda animale de companie bolnave, acestea nu pot contacta boala. Parazitul care produce patologia la animale nu este adaptat pentru conditiile din corpul uman.

La nivelul corpului uman, parazitul poate fi localizat in:

• pliurile cutanate;
• leziuni fine tegumentare.

Zonele favorite ale acarienilor sunt:

• intre degetele de la membrele superioare (maini) sau inferioare (picioare);
• la nivelul plicii cotului sau genunchiului;
• in zona genitala;
• subunghial;
• perimamelonar (in jurul mameloanelor);
• sub accesoriile vestimentare (ceas, inel, bratara).

Pacientii pot prezenta mai multe tipuri de scabie, in functie de:

• localizare;
• varsta;
• starea sistemului imunitar;
• aspectul leziunii.

Tipurile de scabie sunt:

• clasica;
• nodulara;

Acest tip de patologie este specific pacientilor infantili (copiilor). Leziunile tegumentare sunt de tip nodular si prezinta o culoare maronie sau rosie. Aceste manifestari cutanate persista un timp indelungat la nivel tegumentar dupa ce acarienii au disparut.

• de scalp;

Scabia cu localizare la nivelul scalpului este o boala frecvent asimptomatica.

• norvegiana;

Patologia de tip norvegian este prezenta adesea la persoanele cu un sistem imunitar scazut. Leziunile specifice au o suprafata mare si se remarca printr-o crusta de mari dimensiuni. In cazul acesta, numarul de paraziti prezenti la nivel tegumentar sunt de ordinul milioanelor, in comparatie cu 10-15 acarieni specifici scabiei clasice.

• buloasa;

In acest caz, leziunea determinata de prezenta infectiei este sub forma buloasa. Acest tip de scabie poate fi confundat cu alte patologii, printre care se remarca pemfigoidul bulos.

Debutul simptomatologiei specifice scabiei este variabil. Astfel, la pacientii care nu prezinta o infectie cu acest parazit in antecedente, simptomele vor aparea dupa aproximativ 6 saptamani. In acest timp, persoana infectata este contagioasa.

In cazul pacientilor care prezinta in istoricul medical infectari cu scabie, debutul simptomatologiei este in aproximativ 4 zile dupa expunere. De asemenea, persoanele sunt contagioase pana la distrugerea parazitilor si a oualor din organism.

Printre semnele si simptomele specifice scabiei se regasesc:

• prurit sever cu exacerbare nocturna;
• vezicule sau tumefactii la nivel tegumentar, dispuse sub forma de linie ondulata.

In cazul adolescentilor si al adultilor, leziunile specifice scabiei pot fi localizate:

• intre degetele de la membrele inferioare (picioare) sau superioare (maini);
• in jurul taliei;
• la nivel axilar;
• plantar (la nivelul talpii);
• la nivelul coatelor;
• pe toracele anterior;
• periombilical (in jurul ombilicului);
• in regiunea fesiera;
• perimamelonar;
• in zona inghinala.

In cazul pacientilor infantili, localizarile cele mai frecvente sunt la nivelul:

• degetelor;
• gatului;
• scalpului;
• palmei;
• fetei;
• talpilor.

In lipsa administrarii unui tratament corect, patologia poate evolua. Astfel, scabia se poate asocia cu urmatoarele complicatii:

• infectii cutanate (impetigo);

Impetigo este o patologie care se cracterizeaza prin infectii tegumentare provocate de bacterii de tipul stafilococilor sau al streptococilor.

• leziuni tegumentare;
• scabia cu crusta.

Scabia cu crusta

Scabia cu crusta este o complicatie a scabiei clasice netratate. Aceasta are un risc de contagiozitate mai ridicat. Eficienta tratamentului in cazul acestei patologii este scazuta. Manifestarile specifice scabiei cu crusta sunt:

• transformarea aspectului tegumentar, acesta capatand un aspect solzos, de crusta;
• leziunile se intind pe suprafete mari.

Prezinta un risc mare de a dezvolta aceasta complicatie pacientii:

• infantili;
• imunocompromisi;
• cu dizabilitati;
• in varsta;
• institutionalizati.

In cazul persoanelor care prezinta semne si simptome specifice scabiei, este recomandata vizita la medicul specialist. Acesta va realiza anamneza si examenul obiectiv pentru stabilirea diagnosticului corect.

Anamneza cuprinde intrebari despre:

• debutul simptomelor;
• factori declansatori;
• factori care amelioreaza simptomatologia;
• istoricul medical al pacientului;
• antecedentele heredocolaterale (istoricul familial de boala);
• alergii;
• fumat;
• consumul de alcool.

Dupa aceasta etapa, medicul specialist va realiza examenul obiectiv al regiunii de interes folosind tehnici de:

• observatie;
• palpare;
• percutie.

Diagnosticul de certitudine pentru scabie se stabileste in functie de:

• semne;
• simptome;
• testul de identificare al agentului patogen.

Identificarea agentului patogen

Pentru identificarea agentului patogen, medicul specialist trebuie sa recolteze o mostra din tesutul lezat. Apoi, aceasta va fi analizata la microscop. O alta metoda pentru identificarea parazitului foloseste drept proba materiile fecale ale parazitilor (scibale), recoltate de la nivelul leziunilor tegumentare.

Dupa stabilirea diagnosticului, medicul specialist recomanda folosirea unor medicamente scabicide sub forma de:

• crema;
• lotiune.

In cazul adultilor si adolescentilor, cremele se aplica pe corp de la nivelul gatului in jos. La pacientii infantili, scabicidele se pot folosi si la nivelul capului. De asemenea, medicul specialist va recomanda aplicarea tratamentului pentru persoanele in compania carora pacientul s-a aflat in ultima perioada:

• familie;
• colegi.

Pacientilor diagnosticati cu scabie le este recomandata:

• spalarea hainelor in mod regulat;
• igienizarea obiectelor din locuinta.

Pentru eliminarea parazitilor este necesara administrarea o singura data a tratamentului. Dupa aceea, unele simptome pot persista in absenta acarienilor din organism pe o durata de timp limitata. Printre acestea se regasesc:

• pruritul;

In cazul pruritului, acesta va disparea dupa aproximativ 4 saptamani.
leziunile cutanate;

• Leziunile de la nivelul pielii pot persista in absenta parazitului pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani de la tratament.

Pentru a preveni raspandirea scabiei, este recomandata:

• igienizarea lenjeriei de pat;
• limitarea contactului cu alte persoane;
• verificarea starii de sanatate a persoanelor apropiate.

Scabia este o patologie care se manifesta in cazul persoanelor defavorizate.

De asemenea, frecventa acesteia este ridicata in locurile cu o densitate mare a populatiei. Manifestarile caracteristice scabiei sunt pruritul si leziunile tegumentare specifice. Diagnosticarea corecta a acestei patologii duce la evitarea raspandirii infectiei si aparitiei complicatiilor.

Bibliografie:

www.my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4567-scabies, accesat la data de 24.10.2022;
www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scabies/symptoms-causes/syc-20377378, accesat la data de 24.10.2022;
www.cdc.gov, https://www.cdc.gov/parasites/scabies/disease.html, accesat la data de 24.10.2022;
www.who.int, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/scabies, accesat la data de 24.10.2022.