Endometrioza este o afectiune caracterizata de prezenta unor insule aberante de tesut similar celui din mucoasa uterina (endometru), in alte zone decat cavitatea uterina (de ex ovare, trompe uterine, vagin, peritoneu). Exista situatii in care tesutul endometrial poate fi identificat pe suprafata intestinului, ureterelor, vezicii urinare sau chiar la nivel de pleura, pericard si creier. Interesant este ca acest tesut ectopic (extrauterin) prezinta acelasi comportament cu mucoasa uterina, fiind sensibil la variatiile hormonale ciclice estro-progestative.
Femeile sunt, în general, mai puțin susceptibile de a avea probleme create de endometrioză înainte de prima menstruație sau după menopauză, adică în afara perioadei fertile. Iar femeile cu endometrioză au tendința de a prezenta manifestări (ex. dureri abdominale, lombare, la urinare sau defectatie, menstruale) mai ales în perioada imediat premergătoare menstruației și în timpul acesteia. De altfel, una dintre ipoteze este că endometrioza se formează atunci când țesutul menstrual reflueaza înapoi prin trompele uterine, porțiuni din acest țesut implantându-se în cavitatea abdominală și în pelvis.
În plus, s-a constatat că endometrioza este o boală dependentă hormonal, fiind influențată de hormonii care controlează ciclul menstrual (estrogen și progesteron). Creșterea secreției acestor hormoni, ca urmare a fluctuațiilor ciclice naturale sau ca urmare a altor procese din organism, determină accentuarea simptomelor date de boală, iar dozele medicale constante de progestative și de alte medicamente care scad producția naturală de hormoni pot diminua „exploziile” endometriozei.
În afara tratamentelor hormonale pentru oprirea menstruației, contribuie la atenuarea simptomatologiei adoptarea unor măsuri de stil de viață care să diminueze inflamația din corp, stare care favorizează dezvoltarea endometriozei. Printre aceste măsuri sunt incluse respectarea unei diete cu rol antiinflamator (fără zahăr, fără lactate de vacă, fără alimente de tip fast-food, fără băuturi carbogazoase și altele, însă bogată în legume, verdețuri și fructe) și practicarea regulată a unei forme de mișcare.
Terapie hormonală continuă
Endometrioza, asemănător țesutului endometrial (mucoasa uterină) din care se dezvoltă, reacționează la acțiunea hormonilor cu care vine în contact. Dependența de estrogeni și rezistența la progesteron sunt evenimentele-cheie care provoacă implantarea anormală a celulelor endometriale. De aceea, bazându-se pe aspectele patogenetice endocrine ale bolii, terapiile hormonale sunt, în prezent, tratamente de primă intenție și, totodată, cel mai utilizat mijloc terapeutic în endometrioză.
Tratamentul hormonal folosit în acest scop urmărește blocarea menstruației printr-o inhibare a axei hipotalamus-hipofiză-ovare, cu consecințe de atenuare a manifestărilor bolii, de amânare a intervenției chirurgicale sau de prevenire a reapariției bolii postchirurgical. Medicamentele care au aceste efecte conțin o combinație de estrogen și de progesteron. Cea mai comună combinație de administrare a celor doi hormoni este sub forma pilulei contraceptive. Însă hormonii pot ajunge în organism și prin folosirea unui inel contraceptiv vaginal, timp de trei-patru săptămâni, sau prin folosirea unui plasture aplicat pe piele, care trebuie înnoit săptămânal.
Fiecare dintre aceste forme de terapie hormonală acționează optim asupra endometriozei dacă sunt utilizate în mod continuu. De altfel, trebuie asigurată zilnic doza de hormoni, indiferent de mijlocul ales.
Atenție însă, terapia hormonală cu efect de reducere a nivelului de estrogen din organism nu poate fi folosită de femeile care își doresc să conceapă un copil – deși endometrioza, în sine, cauzează infertilitate.
Recomandări privind terapia hormonală combinată continuă
Schema de tratament hormonal trebuie alcătuită de medicul ginecolog și, în general, se referă la:
- a lua zilnic, la aceeași oră, câte o pilulă contraceptivă;
- a folosi câte un nou inel vaginal la fiecare trei-patru săptămâni;
- la a schimba săptămânal plasturele contraceptiv.
Tratamentul chirurgical: parțial sau radical
Întrucât după tratamentul cu oricare dintre terapiile hormonale folosite în prezent, durerea poate reveni mai devreme sau mai târziu, se ajunge, de cele mai multe ori, la o intervenție chirurgicală laparoscopică.
O asemenea operație se poate face atât în scop diagnostic, cât și în scop curativ. În cadrul procedurii realizate cu intenția inițială de diagnosticare, medicul chirurg va îndepărta toate implanturile endometriale vizibile, precum și țesutul cicatricial.
Astfel, cu ajutorul instrumentului de observare care este introdus în abdomen pe durata operației laparoscopice, medicul are posibilitatea de căuta și de a găsi aceste țesuturi „bolnave” în tot abdomenul, cum ar fi în spațiul din spatele uterului, dar și pe organele ce pot fi afectare de boală: uter, vezică urinară, ovare, trompe uterine, intestin și rect. Implanturile endometriale și țesuturile cicatriciale identificate sunt îndepărtate cu ajutorul instrumentelor chirurgicale, fiind trimise la un laborator, pentru a confirma diagnosticul.
Întrucât o asemenea intervenție chirurgicală este minim-invazivă și nu necesită decât incizii mici, timpul de spitalizare și de recuperare sunt scurtate semnificativ. În stadiile inițiale de boală, persoana operată poate fi externată în aceeași zi cu operația, putând să-și reia activitățile obișnuite în următoarele zece până la 14 zile.
Laparoscopie robotizată, standardul de aur
Pentru că oferă medicilor o vedere tridimensională de înaltă rezoluție a zonelor mici din jurul organelor pelvine și pentru că, prin folosirea brațelor robotice, permite realizarea unor mișcări de mare precizie, fără acel tremor natural al mâinilor, chirurgia robotică este soluția optimă pentru îndepărtarea sau distrugerea implanturilor endometriale și țesutului cicatricial. Nu doar că operațiile realizate robotic pot fi urmate de mai puțină durere, dar pot însemna și scurtarea perioadei de recuperare.
Histerectomia, uneori asociată cu ooforectomia
În unele cazuri, poate fi recomandată îndepărtarea chirurgicală a uterului, așa-numita histerectomie, ca mijloc de tratament al endometriozei. În schimb, îndepărtarea ovarelor, procedura de ooforectomie nu este necesară de cele mai multe ori.
După o histerectomie, menstruația se oprește, însă numai dacă sunt îndepărtate și ovarele, femeia respectivă va intra la menopauză, cu toate efectele specifice acestei noi etape hormonale (inclusiv bufeuri și pierderea densității osoase, indiferent de vârstă).
O histerectomie poate fi efectuată în mai multe moduri: laparoscopic, laparoscopic robotic sau, rar, printr-o intervenție chirurgicală clasică. Pentru majoritatea histerectomiilor, persoana în cauză poate merge acasă în aceeași zi, iar recuperarea durează de obicei două săptămâni. Pentru o intervenție chirurgicală pe cale deschisă, poate fi necesară o internare în spital de cel puțin o noapte, iar recuperarea poate dura patru până la șase săptămâni. Dacă este necesar acest tip de intervenție chirurgicală, în afara măsurilor pentru recuperare, trebuie avut în vedere un tratament hormonal pentru gestionarea simptomelor menopauzei.
Surse de informare:
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
- https://myhealth.alberta.ca
- https://www.tandfonline.com
- https://www.brighamandwomens.org
- https://nyulangone.org