Workaholismul este mai mult decât munca în exces
Organizațiile care au culturi organizaționale bazate pe competitivitate au cele mai mari șanse să încurajeze, voit sau nu, munca în exces. Pentru că facilitează angajaților mediul în care ei să muncească excesiv și, uneori, chiar o încurajează, aceștia vor prefera mai des să muncească peste program de dragul recunoașterii profesionale și al câștigurilor financiare. Autorii unui studiu publicat în Journal of Management & Organization notează că mulți angajați sau lideri au convingerea că atingerea unui nivel înalt de performanță profesională necesită o dedicare completă muncii, în detrimentul altor activități. Traseele profesionale s-au schimbat profund în ultimele decade, indiferent de domeniu, pe fondul schimbărilor sociale, economice și de tehnologie, iar cea mai mare schimbare în paradigma modului în care ne facem meseriile a fost adusă de pandemie
Odată cu pandemia, lucrul de acasă a devenit mult mai des întâlnit și a dizovat, practic, barierele dintre viața de la birou și cea personală. Asta în contextul în care munca în exces era deja glorificată și apreciată în multe companii, iar mulți angajați și lideri sunt convinși că o traiectorie de carieră ascendentă înseamnă muncă până la epuizare.
Un studiu al Harvard Business School la care au participat 3 milioane de angajați din 16 orașe la nivel global arată că în perioada pandemiei aceștia au trimis cu 5,2% mai multe mailuri, iar 8,3% dintre e-mailurile trimise au fost în afara programului de lucru. De asemenea, durata zilei de lucru a crescut și ea cu 48,5 minute și a însemnat 13% mai multe întâlniri decât înainte.
Pe lângă contextele exterioare care favorizează munca în exces, specialiștii atrag atenția că problema este mai complexă pentru că munca în exces sau workaholismul înseamnă mai mult decât lucrul mult peste orele de program. Termenul de workaholic a fost creat de psihologul Wayne Oates în 1971 a fost definit ca „o persoană care are o nevoie de a munci atât de intensă încât aceasta interferează notabil cu sănătatea sa, cu fericirea personală, cu relațiile cu ceilalți și cu funcționarea sa ca individ în societate”. Și Malissa A. Clark, unul dintre profesorii asociați ai Departamentului de Psihologie de la
Universitatea din Georgia atrage atenția că workaholismul nu înseamnă doar să fii extrem de implicat în viața profesională, ci să simți o presiune intrinsecă de a munci, să ai sentimentul că „trebuie să muncești excesiv”, chiar dacă activitatea nu îți face nicio plăcere. De altfel, Clark a atras atenția asupra unor „simptome” des întâlnite atunci când cineva suferă de workaholism:
- Nevoia de nestrăvilit de a munci și sentimentul unei presiuni interne;
- Gânduri intense cu privire la lucruri care țin de profesie chiar și în afara programului de lucru;
- Lucrul peste limita și așteptările celorlalți, chiar și atunci când această abordare aduce potențiale consecințe negative;
- Gânduri negative și sentimente de anxietate, dezamăgire, vină sau furie asociate cu munca.
Workaholismul ne deprimă și ne poate pune viața în pericol
Problema workaholismului este extinsă, iar cercetarea Millennial Workaholics Index arată, de exemplu, că 66% dintre angajații Millennials se consideră workaholici, iar 32% dintre ei recunosc că au muncit chiar și din baie, în timp de 27% au muncit în timpul unei întâlniri cu partenerul sau partenera. Dincolo de aceste cifre stau, de fapt, riscuri legate de sănătate. Potrivit unui studiu al University College London, angajații (lideri sau simpli membri ai unei companii) care muncesc mai mult de 55 de ore pe săptămână au un risc cu 33% mai ridicat să facă atac cerebral, comparativ cu cei care muncesc 40 de ore pe săptămână sau mai puțin.
Și un studiu al unor cercetători norvegieni atrage atenția că workaholicii au mai mari șanse să prezinte simptome de ADHD (din 16.000 de participanți, 32.7% au prezentat hiperactivitate sau alte simptome asociate tulburării de deficit de atenție), iar anxietatea și depresia se înregistrează și ele la cote înalte pentru persoanele workaholice – 33.8% dintre workaholici au avut simptome care se pot încadra la definiția de anxietate clinică, în timp ce 8.9% dintre cei chestionați îndeplineau condițiile pentru a fi diagnosticați cu depresie clinică.
Cum să gestionezi situația când lucrezi cu un workaholic
Dacă ai colegi sau șefi care vin primii la birou și pleacă ultimii, muncesc excesiv și „trăiesc la birou”, atunci e tentant să adopți și tu același stil de lucru. În plus, pentru că în multe companii au fost concediați angajați, există un volum suplimentar de muncă ce poate deveni catalizatorul fenomenului de workaholism. Chiar dacă este dificil, iată câteva lucruri pe care le poți face ca să gestionezi cu succes situația când lucrezi cu un workaholic și să te asiguri că nu te transformi și tu în unul:
Evită organizațiile-problemă. Cel mai ușor mod în care poți evita să devii workaholic este să eviți organizațiile în care workaholismul este literă de lege. Documentează-te temeinic înainte să accepți o ofertă de job, anumite companii sau industrii sunt celebre ca unele care încurajează munca în exces.
Depersonalizare. E tentant să cazi în capcana de a crede că șeful sau colegul tău muncește în exces pentru a-ți demonstra că tu ești un angajat mai slab. De cele mai multe ori, ceilalți nu muncesc excesiv ca să te preseze și să te facă să te simți prost pentru că tu nu performezi la aceiași parametri, așa că înceacă să nu mai iei personal acțiunile lor, fiecare persoană are propriile motive pentru care lucrează în exces, iar cel mai adesea ele nu sunt legate de ceilalți, ci vin din presiunile interne pe care le resimt.
Evită glorificarea muncii. Dacă ești în poziția de lider și ai angajați care sunt workaholici, fă tot ce poți să nu încurajezi acest comportament și să nu glorifici munca până la epuizare. Dacă ai un coleg care preferă să-și petreacă excesiv de mult timp la birou, în loc să-l lauzi, poți discuta cu el ca să subliniezi efectele negative pe care acest comportament le are asupra sănătății. Descurajează comportamentele de muncă în exces – impune reguli legate de e-mailurile date peste program sau în weekend sau legate de munca prestată după orele obișnuite de activitate. Urgențele care cu adevărat nu mai pot aștepta sunt rare, iar atunci când descurajezi workaholismul ajuți angajații să adopte un stil de viață echilibrat.
Rezistă presiunii celorlați. Atunci când ai mai mulți colegi care lucrează în exces este posibil să te simți și tu presat indirect să faci același lucru. Înceacă să raționezi și să îți dai seama că performanța nu este definită de munca la ore târzii, iar să pleci la timp de la birou sau să-ți iei zile libere atunci când ai nevoie este ceva normal și nu reprezintă un semn că ești leneș. Dacă vreunul dintre colegi sau șefi te presează direct să stai peste program explică cu bunăvoință că nu vrei să faci acest lucru pentru că acest lucru afectează părți din viața ta personală, iar plecatul la timp de la birou e benefic (poți da chiar și detalii, dacă situația este de așa natură).
Verifică volumul de muncă. Dacă ești în ipostaza liderului sau managerului, verifică periodic volumul de muncă pe care îl au angajații de prestat ca să poți depista problemele înainte ca ele să se transforme în workaholism. Desigur că fiecare companie are perioade mai aglomerate, dar atunci când munca peste program este regula, clar există o problemă.
Organizare. Discută din timp cu colegii sau managerii și stabiliți un ritm de lucru care să permită setarea întâlnirilor, proiectelor și a altor etape în timp util. În acest fel programul tuturor va fi mai organizat, iar fiecare va ști la ce să se aștepte și cum să-și gestioneze eficient timpul. Nimănui nu-i plac întâlnirile setate cu o jumătate de oră înainte, eventual în timpul pauzei de masă.
Setează-ți propriile limite. Dacă viața profesională este constant intruzivă, setează-ți propriile limite. Discută cu colegii sau cu managerul și explică-le că ești disponibil doar în anumite intervale. Ajută și dacă îți calibrezi propriile idei pe care le ai despre productivitate – odată ce înțelegi că productivitatea nu este cuantificată în ore petrecute la birou, îți va fi mai ușor să adopți un stil de viață mai echilibrat.
Nu ascunde compromisurile. Dacă ești în situația de a face un compromis și a munci în loc, de exemplu, să te vezi cu familia și prietenii, poți comunica asta direct managerului sau colegului respectiv. În acest fel aceștia vor avea o dimensiune „palpabilă” a efortului, iar data viitoare este posibil să se gândească de două ori înainte să-ți ceară să muncești peste program (bineînțeles, regula se aplică doar dacă nu este vorba de situații urgente, punctuale).
Găsește sursa. Workaholismul este adesea doar efectul, nu cauza. Analizează ce stă în spatele tendinței tale de a munci excesiv și încearcă să rezolvi problema de fond, nu doar manifestarea ei.
Surse de informație:
- https://www.cambridge.org/
- https://journals.plos.org/
- https://www.shrm.org/
- https://eprints.qut.edu.au/
- https://www.frontiersin.org/
- https://www.freshbooks.com/
- https://www.monster.com/
- https://hbr.org/
- https://www.hcamag.com/