Ce este pericoronarita
Pericoronarita este o inflamație sau umflătură a gingiei. Apare mai des în partea inferioară și afectează în special zona din jurul măselelor de minte.
Ce cauze are pericoronarita
Pericoronarita este cauzată de o inflamație la nivelul gingiei, în special în jurul coroanei unui dinte sau unei măsele care erupe (complet sau nu). Dacă măselele de minte nu găsesc spațiul pentru a erupe, ajung să fie acoperite parțial de gingie. Acest lucru poate crește riscul de acumulare de bacterii și infecție.
Factori care pot declanșa pericoronarita
Mai mulți factori pot predispune sau susține inflamația gingiei. Aici intră:
- Infecții - o inflamație poate fi cauzată de prezența unei infecții. Bacteriile prezente în mod normal în cavitatea bucală pot intra în spațiile dintre măsele și gingii și cauza inflamație inclusiv la țesuturile din apropiere. În unele cazuri, infecția asociată pericoronaritei poate evolua în abces. Aceste patologii pot ajunge și la obraji sau gât;
- Reziduuri alimentare - inflamația poate fi încurajată și de acumularea de resturi alimentare în zona gingiilor;
- Traume sau factori iritanți - dacă măseaua de minte de sus erupe înaintea celei de jos, poate cauza iritație. Astfel, pericoronarita poate fi promovată de presiunea pusă de măseaua care a erupt și de trauma mecanică asupra măselei opuse (care încă nu a erupt);
- Poziția măselei și alți factori anatomici - pericoronarita poate apărea și atunci când distanța dintre gingii și zona de erupție este prea mare. Uneori, nu este spațiu necesar pentru erupția măselei de minte.
În general, pericoronarita apare mai ales la molarii mandibulari (măselele de minte de jos), iar inflamația apare, în principal, la persoanele cu vârsta cuprinsă între 17 și 25 de ani. Rar, pericoronarita apare și la copii în momentul în care încep să iasă dinții de lapte.
👉 Dinții de lapte încep să apară în jurul celei de-a șasea luni de viață. Află și alte informații utile din articolul „Dintii de lapte. Care este ordinea aparitiei lor si cand se schimba ”.
Simptomele pericoronaritei
Simptomele pericoronaritei includ:
- Durere pe o parte a feței;
- Înroșirea și umflarea gingiilor;
- Gust neplăcut pe fondul puroiului acumulat;
- Dificultăți în a deschide gura (trismus);
- Dificultăți la înghițire (disfagie);
- Noduli limfatici umflați la nivelul gâtului și durere de gât;
- Lipsa poftei de mâncare;
- Respirație neplăcută ca urmare a putrefacției bacteriilor;
- Febră;
- Stare generală de rău.
Atunci când măseaua a erupt, apare durerea la nivelul maxilarului, care se accentuează la mestecat. De asemenea, gingiile se înroșesc și se umflă.
Pericoronarita se poate agrava și cauza durere intensă chiar până la ureche.
Uneori poate provoca dureri severe de cap.
👉 Te confrunți cu puroi pe gingie? Descoperă cum se trateaza corect abcesul dentar .
Cât durează pericoronarita
Prognosticul pericoronaritei este unul bun. Simptomele pot dura câteva zile sau săptămâni, în funcție de severitatea bolii. Diagnosticul timpuriu și administrarea tratamentului recomandat de stomatolog te ajută să ții problema sub control și să o elimini.
Tipuri de pericoronarită
În funcție de modul în care ultimul molar de minte erupe pe arcadă, pericoronarita poate fi de două tipuri, și anume:
Pericoronarita acută (congestivă)
Aceasta se manifestă prin dureri ce apar în timpul procesului de masticație sau de deglutiție. De asemenea, în momentul exercitării presiunii asupra gingiei se poate observa apariția unui lichid (exudat seros) amestecat cu sânge. Uneori se poate observa o porțiune din coroana dintelui, alteori aceasta nu este vizibilă, fiind ascunsă sub porțiunea de gingie.
Pericoronarita cronică
Acest tip de pericoronarită afectează țesuturile din jurul măselei de minte care a erupt într-un mod nefiresc. Astfel, apar dureri ce pot iradia spre ureche sau chiar spre întreaga arcadă. De asemenea, poate apărea limitarea mișcărilor de deschidere a gurii, fiind cauzată de amploarea zonei de inflamație.
Pericoronarita în sarcină
Este recomandat ca femeile însărcinate care observă simptomele pericoronaritei să ceară sfatul medicului stomatolog. Este foarte important ca dentistul să știe care este trimestrul sarcinii, tocmai pentru a putea recomanda o opțiune de tratament potrivită.
Diagnosticarea pericoronaritei
În ceea ce privește diagnosticarea și tratarea corectă a pericoronaritei, este necesar să discutăm despre importanța consultului stomatologic.
Astfel, pericoronarita se poate diagnostica chiar înainte ca simptomele acesteia să apară. În urma unui consult realizat de către medicul stomatolog, în cadrul căruia se realizează și o radiografie dentară, se poate observa direcția și tipul de creștere a molarului, iar medicul poate recomanda extracția dintelui, dacă este cazul.
Tratament pentru pericoronarită
Există mai multe tipuri de tratament pentru pericoronarită, în funcție de stadiul bolii. În prima fază, se iau măsuri pentru a ține sub control durerea. Apoi, se tratează inflamația și/sau infecția. Ulterior, se îndepărtează chirurgical țesutul afectat.
Durerea este tratată cu ajutorul analgezicelor, cel mai adesea, pe bază de ibuprofen. Dacă infecția este localizată, stomatologul poate curăța zona sub anestezie locală. De asemenea, poate recomanda folosirea unei ape de gură pe bază de clorhexidină. În cazurile severe, atunci când gingia este inflamată sau apare febra, se administrează antibiotice.
Pentru a păstra molarul, se realizează o mică incizie pentru a îndepărta țesutul care îl acoperă. Astfel, se vor preveni acumulările de bacterii și de resturi alimentare. Totuși, există riscul ca pielea să crească, iar problema să reapară.
Cea mai eficientă modalitate de a trata pericoronarita este extracția măselei (de minte). Astfel, se va preveni și revenirea bolii.
👉 Antibioticele sunt recomandate frecvent pentru problemele stomatologice.
Vezi cand este recomandat tratamentul cu antibiotic pentru gingiile inflamate .
Sfaturi pentru situații de urgență
Extracția molarilor de minte poate fi privită și ca o metodă de prevenție a pericoronaritei. Măselele de minte pot fi extrase la recomandarea medicului stomatolog, tocmai pentru a elimina riscurile apariției afecțiunilor dentare provocate de eruperea nefirească a molarilor.
Atunci când deja apar simptome ale pericoronaritei, este important să ne asigurăm că păstrăm zona cât mai curată. Deoarece periajul dentar în zona respectivă poate provoca durere, putem folosi apa de gura de mai multe ori pe zi, pentru a elimina resturile alimentare și bacteriile până în momentul în care ajungem la medicul stomatolog. Pentru calmarea durerii se pot folosi comprese reci pe suprafața obrazului.
Prevenirea pericoronaritei
Stomatologia oferă mai multe posibilități de a preveni pericoronarita. În primul rând, menținerea unei igiene orale corecte și vizita la stomatolog la 6 luni.
Apoi, evitarea fumatului și a alcoolului, precum și optarea pentru o alimentație sănătoasă.
De asemenea, este foarte important ca atunci când te speli pe dinți să nu pui prea multă presiune pentru a evita inflamația și sângerarea gingiilor. Folosirea unei ape de gură pe bază de clorhexidină poate reduce din disconfort și menține dinții sănătoși. Clorhexidina contribuie la blocarea proliferării bacteriilor și previne formarea de biofilm dentar.
Când trebuie să mergi la medic?
Vizita din timp la medicul stomatolog este esențială pentru a decide dacă este cazul ca măselele de minte să fie extrase. Atunci când apar simptome ale pericoronaritei este recomandat să mergem cât mai repede la medicul stomatolog, tocmai pentru a trata afecțiunea din timp și pentru a nu exista posibilitatea apariției urgențelor stomatologice.
Este recomandat să nu neglijăm vizita la medicul stomatolog și să nu începem un tratament medicamentos fără prescripție medicală. Chiar dacă pe moment infecția se poate trata și durerea se calmează, cauza nu va fi tratată și, de aceea, există posibilitatea ca în viitor pericoronarita să reapară.
Bibliografie:
- Pericoronitis, https://www.dental.columbia.edu/patient-care/patient-resources/dental-library/pericoronitis
- Pericoronitis, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK576411/
- What causes pericoronitis?, https://www.medicalnewstoday.com/articles/320552