Paianjenii vor musca oamenii doar in autoaparare si putini produc efecte mai rele decat o muscatura de tantar sau o intepatura de albina. Uneori nici nu ai vazut ca ai fost muscat de un paianjen si nu poti fi sigur ca muscatura la nivelul pielii a fost cauzata de acesta.
Muscatura minora de paianjen arata ca orice alta muscatura de insecta – roseata, durere si umflare a pielii si uneori mancarime. In cazul unei muscaturi a unui paianjen veninos, pot sa apara durere intensa la locul muscaturii, transpiratii profuze, greata, varsaturi si durere abdominala.
Vaduva neagra
Vaduva Neagra (Latrodectus mactans) este o specie de paianjeni veninosi. Este originara din America de Nord. Paianjenul poate fi diferentiat deoarece prezinta pete rosii pe abdomenul negru. Femela poate manca (ocazional) masculul dupa reproducere, de unde si denumirea de „vaduva neagra”. Masculul atinge cel mult 7 mm, in timp ce femela poate ajunge la o lungime de 22 mm. Panza paianjenului este suficient de puternica pentru a prinde animale la fel de mari ca soarecii. Veninul este rareori fatal pentru oamenii sanatosi.
Veninul paianjanului Vaduva neagra se raspandeste rapid in corp si poate cauza:
- Roseata, durere si umflare
- Rigiditate abdominala sau crampe abdominale severe
- Greata, varsaturi
- Tremor
- Transpiratie excesiva
Simptomele dureaza aproximativ 3-7 zile, dar pot persista cateva saptamani. Unele muscaturi nu au venin injectat (muscaturi „uscate”).
In Statele Unite, in fiecare an, aproximativ 2.500 de persoane raporteaza ca au fost muscate de Vaduva neagra, dar majoritatea nu au nevoie de tratament medical. Asociatia Americana a Centrelor de Control al Otravirii (American Association of Poison Control Centers) nu a mai raportat niciun deces ca urmare a acestor paianjeni din anul 1983.
Tarantula romaneasca
Cea mai mare specie de paianjeni de pe teritoriul Romaniei este tarantula romaneasca (Lycosa singoriensis), o specie de paianjeni din familia paianjenilor-lupi, de asemenea veninosi. Femela masoara in medie 25 mm si poate ajunge pana la 35 de mm, pe cand masculul are in medie 19 mm, ajungand la maxim 25 mm. Tarantula isi petrece majoritatea timpului in galerii sapate in sol. Spre deosebire de alti paianjeni, paianjenii-lup nu se folosesc de panza pentru a-si prinde prada, ci vaneaza activ (de unde si denumirea), fiind rapizi si cu vazul foarte dezvoltat.
Tarantula va musca doar atunci cand este provocata, altfel este sperioasa si se va ascunde rapid in vizuina sa la cel mai mic zgomot.
Efectele muscaturii tarantulei pot fi urmatoarele: imediat dupa ce paianjenul a inoculat veninul, apare o durere intensa ce dureaza aproximativ 24 de ore dupa inoculare, locul muscaturii se umfla si se inroseste intens. Nu sunt prezente dureri in restul corpului. Incepe sa se resimta dupa cateva minute o stare generala proasta - de apatie si somnolenta, fiind insotita de o senzatie de anchilozare.
Primul ajutor in muscatura de paianjen
Suna imediat la 112 in cazul in care:
- Ai fost sau crezi ca ai fost muscat de un paianjen veninos, ca de exemplu Vaduva neagra.
- Ai dureri severe, crampe abdominale sau o rana care se agraveaza la locul muscaturii.
- Ai dificultate in respiratie sau la inghitire.
- Zona muscaturii prezinta roseata extinsa sau dungi rosii.
- Pielea pare infectata - este rosie, calda, dureroasa, umflata sau cu puroi.
Primul ajutor in muscatura minora de paianjen:
- Spala zona cu apa si sapun.
- Aplica un unguent cu antibiotic.
- Aplica gheata sau o compresa uda rece pentru a reduce durerea si edemul (umflatura). Mentine compresa timp de 10 minute, fa pauza 10 minute si reia aplicarea pentru primele 2 ore. Nu aplica gheata direct pe piele, inveleste pachetul de gheata intr-un prosop.
- Daca este posibil, ridica zona afectata deasupra nivelului inimii.
- Ia un analgezic fara prescriptie medicala, daca cum este necesar, ca de exemplu acetaminofen (paracetamol) sau nurofen.
- Daca ai mancarime, ia un antihistaminic care poate fi cumparat fara prescriptie medicala, cum ar fi loratadina sau certirizina.
Preventie
Paianjenii musca de obicei doar in aparare, atunci cand sunt prinsi intre pielea ta si un alt obiect.
Pentru a preveni muscaturile de paianjen:
- Informeaza-te cum arata paianjenii periculosi si care sunt habitatele lor preferate.
- Poarta o camasa cu maneci lungi, palarie, pantaloni lungi introdusi in sosete, manusi si cizme sau ghete atunci cand manipulezi cutii depozitate sau lemne de foc si cand cureti magazii, garaje, subsoluri, poduri si spatii de acces.
- Inspecteaza si scutura manusile, cizmele si imbracamintea de gradinarit inainte de utilizare.
- Aplica pe piele insecticide, cum ar fi DEET (dietiltoluamida). Urmeaza cu atentie instructiunile de pe ambalaj.
- Previne patrunderea insectelor si a paianjenilor in casa instaland plase la ferestre si usi, etansand crapaturile in care pot intra paianjenii si folosind insecticide de interior sigure.
- Redu deseurile si indeparteaza gramezile de pietre sau cherestea din zona din jurul casei si evita depozitarea lemnului de foc pe peretii exteriori ai casei din apropierea ferestelor si a usilor.
- Asigura-te ca marginea patului nu atinge peretele si ca doar picioarele patului ating podeaua. Nu depozita articole sub pat si nu lasa lenjeria de pat sa se tarasca pe podea.
- Indeparteaza paianjenii si panzele de paianjen din casa.
- Daca un paianjen este pe pielea ta, indeparteaza-l cu degetele in loc sa-l zdrobesti de piele.
- Cand cureti incintele cu tarantule, poarta manusi, masca chirurgicala si protectie pentru ochi.
Arahnofobia
Arahnofobia este o fobie specifica - este frica intensa, irationala, de paianjeni sau orice aminteste de paianjeni, cum ar fi panzele sau formele de paianjen. Este una dintre cele mai frecvente fobii specifice si unele statistici arata ca 3-15% din populatie prezinta simptome. Fobia de paianjeni este mai frecventa la femei, comparativ cu barbatii. Poate fi o forma exagerata a unui raspuns instinctiv care a ajutat in vremuri indepartate oamenii sa supravietuiasca sau un fenomen cultural care este cel mai frecvent intalnit in societatile predominant europene.
Simptomele arahnofobiei includ transpiratie excesiva, tremuraturi, senzatie de durere in piept si batai rapide ale inimii (palpitatii), dificultate in respiratie, ameteala si lesin. Terapia de expunere si terapia cognitiv comportamentala impreuna cu exercitiile de relaxare si respiratie profunda sunt principalele optiuni de tratament.
Surse de informatie:
- www.mayoclinic.org
- www.cdc.gov
- www.nhs.uk
- www.redcross.org