Care sunt principalele arii generatoare de furie și frustrare despre care ați observat că se plâng pacienții atunci când vine vorba de sfera profesională?
În practica mea la cabinet, adesea am întâlnit oameni care susțin că munca lor nu e suficient de apreciată (chiar dacă stau și peste program), că li se oferă sarcini dificile pentru care primesc puțin suport din partea managerilor. Multe dintre aceste persoane sunt anxioase și presate constant să respecte deadline-uri și, totodată, frustrate că nu li se iau în considerare inițiativele sau ideile. Lipsa oportunităților de creștere și rutina sunt, și ele, printre problemele adesea ridicate în ședințele de terapie. În literatura de specialitate mai regăsim printre cauzele acceselor de furie și incompetența în îndeplinirea sarcinilor, comunicarea deficitară, probleme repetitive nerezolvate, nesiguranța la locul de muncă și lipsa de profesionalism.
Care sunt efectele negative ale reprimării pe termen lung a frustrării și a furiei pe care le simțim, uneori, la locul de muncă?
Fiecare dintre noi avem o experiență subiectivă în ceea ce privește debutul și experimentarea furiei, fie că e vorba despre experiențele negative avute în copilărie sau despre așteptarea ca lucrurile să se întâmple așa cum ne dorim. Modul în care ne comunicăm frustrarea poate fi diferit, exteriorizând-o prin comportamente agresive sau interiorizând-o prin reprimarea ei. În ambele situații, atunci când ne înfuriem e ca și cum am arunca o pătură peste sentimente mult mai sensibile, care ne fac să ne simțim vulnerabili și pe care le-am percepe ca pe un risc dacă
le-am exprima. Astfel, la baza furiei stau și mocnesc sentimente ca tristețea, frica sau surpriza, care dacă sunt ignorate, rămân în noi ca un semn permanent al unei suferințe reprimate ce pot ieși la suprafață în cele mai neașteptate momente.
Acest mecanism poate avea efecte negative nu doar în plan personal, ci și la locul de muncă. Pe de-o parte există riscul să devenim tot mai demotivați, să ne pierdem elanul de a îndeplini sarcinile pe care le avem de făcut și astfel să ne scadă performanța. Acest lucru ne menține starea de neputință și neajutorare, creează un teren propice pentru izolare și mai apoi se poate ajunge la depresie. Pe de altă parte, putem să dezvoltăm comportamente pasiv-agresive precum absența de la locul de muncă sau întârzierea intenționată, împrăștierea bârfelor, executarea greșită sau neglijentă a sarcinilor primite doar ca să ne răzbunăm pe ceilalți, ignorarea celui care ne-a ofensat oferindu-i tratamentul cu „tăcerea” etc. Pe termen lung, netratarea corespunzătoare a problemelor ce țin de furie pot declanșa și probleme medicale precum boala coronariană, instalarea sau progresarea cancerului și creșterea tensiunii arteriale.
Cum putem să ne detașăm astfel încât să rămânem echilibrați emoțional în situațiile care ne provoacă furie sau frustrare?
Multe dintre momentele care generează furie sau frustrare la birou sunt legate de faptul că luăm prea personal munca, iar aceasta ajunge să ne definească.
René Descartes spune că „numai pe gândurile noastre suntem pe deplin stăpâni”. Acesta este un principiu care se regăsește și în psihologie, respectiv acordăm o mare atenție gândurilor noastre fiindcă din ele rezultă emoțiile și comportamentele noastre. Scopul îl reprezintă creșterea toleranței la frustrare mai degrabă decât „detașarea”, de aceea primul pas în abordarea furiei va fi cel de a identifica gândurile care o preced. Exercițiile de automonitorizare pot fi o soluție în acest sens prin notarea zilnică a situațiilor în care ne regăsim furioși, apoi a gândurilor care ne-au trecut prin minte înainte ca această emoție să apară. De exemplu, o situație ar putea fi un conflict cu colegul de muncă, emoția ar fi furia, iar un gând probabil ar putea fi că „nu am fost luați în serios”. E necesar să facem acest exercițiu cât de des posibil până când vom începe să devenim tot mai conștienți de modul în care acționăm. Identificând propriile noastre gânduri vom crește probabilitatea de a schimba și modul în care alegem să răspundem în fața unei situații problematice.
Ce strategii ar fi eficiente în controlul furiei pe care o simțim la birou?
Cum putem să controlăm aceste momente ca să le gestionăm eficient?
După ce am identificat gândurile dezadaptative, urmează să învățăm cum să ne îndoim de ele. Putem face asta adresându-ne următoarele întrebări: „Mă ajută să reacționez astfel?”, „Pot rezolva ceva reacționând astfel?”, „Care sunt costurile și beneficiile reacției mele?” ș.a.m.d. Astfel de întrebări au un rol esențial în schimbarea atitudinii noastre și implicit în obținerea stării de bine.
Desigur că sunt și momente foarte tensionate în care pur și simplu simțim cum furia ne stă în gât, iar corpul parcă se pregătește de atac. În aceste situații este important să ne oprim câteva momente și, în loc să reacționăm, mai degrabă să respirăm conștient și pe cât posibil abdominal.
Atunci când trăim o emoție intensă precum furia, se activează rețeaua simpatică a sistemului nervos vegetativ, care pregătește organismul pentru situațiile periculoase. În astfel de momente, primele simptome care apar sunt accelerarea pulsului și a respirației. Prin respirație abdominală, noi învățăm, de fapt, o tehnică de respirație cu frecvență mai scăzută, care va reduce intensitatea senzațiilor fizice resimțite și implicit ne va oferi un plus de timp în a ne schimba perspectiva asupra situației. Următorul pas constă în a ne observa corpul. Cum simțim furia în corpul nostru? E vorba despre o presiune în zona capului, o durere în piept, căldura de la nivelul feței? Devenind conștienți de aceste senzații și învățând cum să le descriem, fără a le interpreta în vreun fel, vom căpăta mai mult control asupra noastră și mai multă încredere în gestionarea furiei. În ultimul rând trebuie să acționăm conștient de pașii anteriori, de persoanele din jur și de motivul pentru care dorim să ne schimbăm comportamentul.
Există și „efecte pozitive” ale furiei și ale frustrării la birou?
Cum putem redirecționa energia acestor momente astfel încât să devină folositoare, nu distructivă?
Când vorbim despre furie, ne raportăm în general la o emoție negativă, care de cele mai multe ori are consecințe neplăcute. Însă furia este o emoție normală, firească și adesea constructivă atunci când știm cum să o folosim. În mediul corporate, dar și în alte medii profesionale, în general, e foarte important să știm cum să ne comunicăm frustrările pentru a nu ajunge la comportamente de sabotaj sau la demotivare, aspecte care afectează productivitatea și performanța companiei. Astfel, cel mai bun mod de a face asta este prin comunicare asertivă.
Acest tip de comunicare implică în mare două aspecte: modul în care transmitem mesajul și modul în care îl receptăm. Este important să transmitem mesajul la persoana întâi singular, și să sune cam așa: „Eu mă simt X atunci când tu faci Y, fiindcă eu cred Z”. Avantajul pe care îl prezintă formulările de tip „eu” este acela că recunosc în mod explicit faptul că punctul de vedere al vorbitorului este unul subiectiv, spre deosebire de afirmațiile cu subiect „tu” („tu nu ai făcut/ tu ar fi trebuit să...”).
Pe lângă transmiterea eficientă a mesajului este important să știm și cum să ascultăm. Ascultarea activă nu se rezumă la a auzi ceea ce spune cealaltă persoană, ci înseamnă a interacționa cu vorbitorul în așa fel încât ascultătorul să înțeleagă cu adevărat mesajul transmis, iar vorbitorul să se simtă înțeles. De asemenea, oferirea și acceptarea scuzelor, respectiv abilitatea de a negocia înspre a găsi o soluție rațională și convenabilă pentru ambele părți sunt alte aspecte de luat în considerare.
Ce putem face ca să nu luăm cu noi acasă furia și frustrarea pe care le simțim uneori la birou?
Același lucru îl putem face și în relația cu partenerul nostru de viață sau în relația cu copiii, atunci când ajungem acasă după o zi dificilă la birou. Transmiterea mesajului cum că ne simțim furioși și că avem nevoie de timp și de spațiu ca să ne liniștim, înainte ca aceștia să își creeze așteptări de la noi, ne poate salva de la certuri inutile. Uneori, în dispersarea furiei pot ajuta și plimbările pe jos sau cu bicicleta de la lucru până acasă, dacă această variantă se află la dispoziția persoanei în cauză.
Ce strategii de people management ar fi eficient să aplice un manager al cărui echipă are persoane care se confruntă des cu furia și cu frustarea la birou?
În ceea ce-l privește pe managerul în a cărui echipă se află persoane care se confruntă des cu furia, trebuie să aibă în vedere pe de-o parte însușirea abilităților asertive pentru a ști cum să intervină când va fi cazul și, pe de altă parte, dezvoltarea propriei capacități de control asupra impulsurilor de a răspunde agresiv la o situație tensionată. Managementul furiei necesită nu doar abordarea reacției comportamentale, ci și prevenirea ei. Cu alte cuvinte, pentru a preveni manifestarea furiei angajaților e necesar ca în mediul de lucru să existe un standard sau o limită bine definită cu privire la comportamentul acestora și consecințele propuse de conducerea companiei. Dacă acest aspect este respectat se va crea un mediu de siguranță, în care comportamentele agresive nu sunt tolerate, iar oamenii vor înțelege cum să reacționeze dacă unii dintre colegi devin agresivi. De asemenea, e foarte util ca pe lângă aplicarea consecințelor, să observăm și să încurajăm comportamentele pozitive, respectiv metodele raționale de rezolvare a problemelor.
Desigur că sunt momente în care lucrurile scapă de sub control, iar unii angajați ajung să ridice vocea chiar și față de managerii lor. O modalitate de abordare ar putea fi difuzarea furiei acestuia, respectiv prin folosirea unui ton calm atunci când adresăm întrebări de tipul „De ce strigi la mine?”, ca să-i creștem gradul de conștientizare asupra comportamentului său. Toate aceste lucruri pot fi de mare folos, dar dacă o persoană aflată în conducere își pierde cumpătul, aceste tehnici își pierd și ele din semnificație. De aceea, capacitatea de control a propriilor impulsuri și respectul față de ceilalți angajați vor seta cel mai bun exemplu despre ce înseamnă, de fapt, o conduită profesională și vor motiva oamenii să se schimbe înspre bine.
Surse de informație text:
- https://www.apa.org/
- https://www.stress.org/
- https://hbr.org/
- https://www.frontiersin.org/
- https://www.sciencedirect.com/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
- https://www.shrm.org/