Aceasta incercare poate avea succes atunci cand copilul are deja anumite rutine. De exemplu, daca are scaun dupa fiecare masa de pranz, iar controlul sfincterian este obtinut prin asocieri repetate (similar experimentului Pavlovian), fara sa existe o intelegere a fenomenului din partea celui mic, atunci acesta ar putea fi un semn ca este pregatit pentru tranzitia treptata de la scutec la olita.
Intrucat lipseste constientizarea asupra schimbarii in sine, este foarte posibil ca aceasta manevra sa nu dea roade imediat, sa nu fie permanenta sau sa fie insotita de „accidente”.
Cand sunt copiii pregatiti sa renunte la scutec
Controlul sfincterian se obtine de obicei abia atunci cand un copil intelege foarte bine ceea ce i se explica sau i se arata. Uneori mai devreme, alteori mai tarziu, dar in marea majoritatea cazurilor dincolo de varsta de 2 ani, majoritatea copiilor obtin controlul sfincterian. Sunt extrem de importante exemplul familiei si explicatiile pe care le primeste copilul, fara a fi certat sau atentionat, incercarile repetate de a-l determina sa incerce o alta modalitate de a folosi toaleta, precum reductorul sau olita.
Este o metoda foarte des folosita de parinti, dar mai ales de bunici, aceea de a lasa copilul fara scutec, in timpul anotimpului cald, pentru a incerca antrenamentul la olita. Sunt cumparate de obicei olite cu diverse accesorii (colorate sau sonore) sau lenjerie intima cu diferite personaje, insa nu functioneaza aproape niciodata aceasta abordare.
Explicatiile sau exemplul personal sunt solutiile care ajuta pe termen lung. In oricare dintre situatii, rezultatul dorit intarzie sa apara chiar de la inceput, dar din momentul in care un copil solicita sa foloseasca olita, parintii nu mai trebuie sa utilizeze scutecul. O parte dintre parinti prefera varianta mai sigura si mai confortabila, desi mai ales la inceput, cel mic anunta anturajul in ultimul moment si astfel se intampla frecvent sa se scape pe el.
Cand reusesc copiii sa aiba control total asupra urinarii
Enurezisul se defineste ca fiind lipsa controlului vezicii urinare, aspect firesc la copilul mic. Dupa varsta de 5 ani majoritatea copiilor au control deplin asupra vezicii urinare, fie ca este vorba de zi sau pe perioada noptii.
Cu toate acestea accidente se mai pot intampla. Angrenati fiind intr-o activitate care le face mare placere, copiii pot neglija senzatia de urinare, aparand enurezis diurn. Enurezisul nocturn este mai frecvent decat enurezisul diurn, de multe ori este primar (copilul nu s-a trezit niciodata pentru a urina), dar dincolo de 7 ani majoritatea copiilor depasesc aceasta situatie.
Cand e necesara prezenta la medic
In ciuda aspectului benign, este indicata evaluarea medicala, inclusiv ecografica, pentru eliminarea cauzelor organice (cel mai des malformative) care ar putea favoriza aceasta situatie.
Enurezisul secundar (lipsa controlului vezicii urinare, dupa o perioada suficient de lunga de cand acesta fusese obtinut) este un alt motiv pentru care este absolut necesara evaluarea medicala la pediatru, nefrolog si ecografia reno-vezicala.