Studiile de specialitate care au monitorizat copii pe perioade indelungate de timp au aratat ca numarul mare de ore petrecute de cei mici in fata televizoarelor este asociat cu un risc crescut de luare in greutate. Copiii care au televizor in camera de dormit au o probabilitate mai mare de a se ingrasa. De asemenea, exista dovezi care arata ca obiceiurile legate de privitul la televizor de la varste mici pot avea efecte de lunga durata. Doua cercetari care au monitorizat copii de la nastere au aratat ca privitul la televizor de la varste mici implica un risc de obezitate la maturitate.
Mai multe studii in care s-au urmarit efectele reducerii numarului de ore petrecute de copii in fata televizorului au evidentiat ca reducerea timpului aferent privirii la TV se asociaza cu obtinerea de imbunatatiri in ceea ce priveste Indicele de Masa Corporala (IMC), al grasimii corporale si al altor indici legati de obezitate. Pe baza acestor rezultate, autoritatile din domeniul preventiei din SUA au considerat ca sunt suficiente dovezi pentru a recomanda programe de schimbare comportamentala pentru reducerea numarului de ore petrecute de copii in fata ecranelor si pentru mentinerea greutatii normale.
In studiile interventionale care au urmarit sa evidentieze care sunt masurile prin care se poate reduce timpul petrecut de copii in fata televizorului s-a evidentiat faptul ca sustinerea unor programe educationale pentru incurajarea scurtarii vizionarii programelor TV a fost asociata cu un nivel mai crescut de activitate fizica si cu schimbari ale stilului de alimentatie pentru copiii care au fost inclusi in program in comparatie cu cei care nu au primit aceste lectii.
Cum creste privitul la televizor riscul de obezitate?
Cercetatorii au emis ipoteza potrivit careia statul indelung in fata ecranelor televizoarelor promoveaza obezitatea in mai multe moduri: reduce timpul pentru activitate fizica, incurajeaza alimentatia nesanatoasa, mai ales a gustarilor (in timpul vizionarii programelor) si chiar poate perturba somnul.
Multe studii au asociat privitul la televizor cu un aport crescut de calorii sau cu o dieta slaba din punct de vedere nutritional. Exista numeroase dovezi care sustin ca promovarea reclamelor la alimente si bauturi ar avea legatura cu obezitatea.
Alte comportamente sedentare si obezitatea
Obiceiuri asemanatoare sedentare precum utilizarea calculatorului, a internetului sau a jocurilor video nu au fost studiate la fel de mult ca statul in fata televizorului. Dar exista dovezi care arata ca aceste alte forme de „sedere” pot contribui la cresterea obezitatii.
Calculatoarele/jocurile video/utilizarea internetului
Unele studii arata ca utilizarea calculatorului, a jocurilor video si a internetului de catre copii si adolescenti este asociata cu excesul de greutate, desi nu toate cercetarile au gasit un efect. Din ce in ce mai mult continut TV trece pe ecranele computerelor sau al telefoanelor smartphone, asa incat efectele mai clare pot fi observate la „generatia M”, cum a fost numita, care petrece din ce in ce mai mult timp pe aceste noi forme de media. Mai mult, companiile de alimente si bauturi devin din ce in ce mai sofisticate in utilizarea de marketing digital si social media pe aceste platforme.
Limitati statul la televizor, cresteti timpul petrecut miscandu-va pentru a preveni obezitatea
Orele indelungi petrecute in fata televizorului sunt un factor de risc modificabil al obezitatii. Sunt numeroase dovezi care arata ca reclamele la alimentele nesanatoase contribuie la agravarea obezitatii.
Pentru a reduce timpul petrecut la televizor sau la alte forme media:
- Parintii pot limita timpul petrecut pe ecran al copiilor la cel mult doua ore pe zi. Asociatia Americana de Pediatrie recomanda interzicerea ecranelor TV la copiii sub 2 ani.
- Televizoarele sau calculatoarele nu ar trebui sa stea in camera copiilor.
- Activitatea fizica ajuta la controlul greutatii. Cea mai buna masura este sa se inlocuiasca timpul de sedere in fata unui ecran cu activitatea fizica – mersul pe jos sau pe bicicleta fiind cateva dintre formele de miscare indicate.
Surse de informatie:
www.hsph.harvard.edu