Cum vorbești cu adolescentul tău despre prima experiență sexuală

În condițiile ideale de transparență despre care vorbeam mai sus, ceea ce va urma legat de începutul vieții sexuale active va fi un dialog firesc și nu o demonstrație de îngrijorare/ neputință/ furie parentală. Dacă dialogurile noastre sfârșesc, de obicei, în astfel de demonstrații, ne putem aștepta ca și de această dată să se petreacă la fel, ceea ce pe adolescent îl va învăța un singur lucru: părinții nu sunt de încredere, nu poate discuta cu ei - așa că va apela la grupuri de prieteni în viața reală, la grupuri virtuale și diferite site-uri și/sau cărți, mai mult sau mai puțin întâmplătoare și/sau nocive.

Așadar, înainte de a începe, ca părinte, clarifică pentru tine însuți istoria conversațiilor pe care le-ai purtat cu copilul pe această temă a sexualității sau pe teme conexe, clarifică intențiile și sentimentele tale față de sexualitate și față de sexualitatea adolescentului, precum și ce dorești să obții de la adolescent având aceste conversații.

Factori sociali și parametri generali

Ține minte că nu sunteți singuri și nu este o conversație singulară. 

Mereu ceea ce este decisiv aici este cultura sexuală a familiei, dar și a grupului social și societății din care ele fac parte. Cu cât aceste patternuri sunt mai diferite unele de altele, cu atât rezultanta este mai specifică - iar consecința este că nu pot fi date rețete și formule tip pentru cum ar trebui să se desfășoare altfel de conversații. Ceea ce în anumite contexte este potrivit și adecvat, în alte contexte devine de neînțeles și de neabordat.

Totuși, este important să ținem seama de niște parametri generali:

• să informăm sau să ne asigurăm că adolescentul este informat despre niște chestiuni de bază anatomice și fiziologice, despre chestiuni privind contracepția și protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Nu presupune că el știe aceste lucruri pentru că "ar fi trebuit să le învețe la școală". Informează-l corespunzător sau îndrumă-l spre surse de încredere pe care le explorezi tu înainte. Asumă-ți totuși riscul ca el să nu le viziteze pe acestea sau că le va găsi plicticoase sau seci - încearcă să cauți ceva ce el ar citi sau pur și simplu explică-i și comunică-i tu ceea ce ți se pare cel mai important.
• să păstrăm un ton firesc, plăcut și relaxat și să asigurăm un climat de deschidere și susținere emoțională, pentru a ne asigura că va urma și o altă conversație - dacă adolescentul se simte controlat sau hărțuit sau judecat sau cenzurat, sau simte că părintele nu este confortabil în acest rol, ci o face pentru că, din diferite motive, crede că "așa trebuie", atunci el se va retrage și nu va mai comunica deschis, indiferent de ceea ce îl facem să ne promită.

România are o cultură a sexualității semi-patriarhală și semi-liberală în același timp, ceea ce mai ales pentru un adolescent poate prilejui diferite confuzii ale semnelor. O fată dintr-un mediu patriarhal în care sexualitatea este tabu iar virginitatea este încă cea mai de preț valoare va putea tinde să creadă că pierderea virginității este cel mai grav lucru, care o degradează definitiv și, de asemenea, că nu are nicio protecție în cazul în care rămâne însărcinată sau se îmbolnăvește. Sau invers, o fată dintr-un mediu liberal poate crede că orice este permis și acceptat la toate nivelurile sociale (ceea ce încă la noi nu este valabil).

Trebuie să ținem seama și de faptul că tot ceea ce ține de sexualitate se poate afla sub imperiul a numeroase tabuuri, care:

• afectează oameni din cele mai luminate societăți
• se transmit pe căi transgeneraționale care sfidează educația formală.
   

Neliniști parentale

Așa că, este posibil că pentru numeroși părinți discuția despre sexualitate să fie un subiect amânat până spre adolescență, iar întrebarea referitoare la sexualitate să-i neliniștească pe părinți într-o măsură mult mai mare decât îi neliniștește pe adolescenți.

Chiar dacă este percepută de adulți ca o discuție inconfortabilă, este totuși ceva neliniștitor legat de integritatea fizică a adolescentului, iar adultul simte necesitatea să o abordeze.

Cumva, pe bună dreptate, pentru că suntem în țara „copiilor cu copii” și deținem nedoritul record european la mame adolescente, în același timp în care grupurile de părinți din toată țara se opun violent orelor de educație sexuală în școli. Pe de o parte avem teamă de prea multă informație sexuală care ar risca să îi sexualizeze pe copii în mod nepotrivit sau înainte de vreme. Pe de altă parte avem realitatea unei ignoranțe anatomice și fiziologice greu explicabile în era informației, dublată de sexualizarea foarte timpurie pe rețelele de socializare preferate de copii. Vedem părinți uimiți și îngroziți de versurile unor "cântece nevinovate" pe care adolescentele lor le cunosc la perfecție și la fredonează, la fel cum sunt părinți uimiți de faptul că băiețelul lor a devenit adeptul fraților Tate. 

Și îi vedem pe acești părinți dornici să deschidă un dialog despre sexualitate cu copiii lor, înainte ca aceștia să aibă experiențe sexuale cu consecințe grave/triste asupra lor.
 

Cum să deschizi un astfel de dialog, ca adult și părinte?

Cum spuneam, cel mai dificil este să o faci dacă până acum nu ați mai vorbit despre așa ceva, deci îți propunem mai întâi să fii clar față de tine. 

Așadar, îți va fi de folos să răspunzi mai întâi față de tine la o serie de întrebări:

• De ce vreau să deschid acum această discuție cu adolescentul meu despre începutul vieții sexuale?
• Cred că deja a început sau se gândește să o facă?
• Cât de mult m-ar tulbura/relaxa să aflu că deja a început?
• Mă tem că nu este pregătit fizic, că nu este instruit (nu are suficiente informații) sau nu este pregătit emoțional (ca maturitate a trăirii)?
• Aș vrea să știu ce simte față de asta?
• Aș vrea să am un control asupra vieții sale sexuale și sincer aș prefera să amâne cât de mult începutul vieții sexuale?
• Cât de realist este să vreau asta de la el?
• Am avut oare astfel de conversații cu părinții mei? Sau aș fi vrut să am?
• De ce nu le-am avut?
• Ce mi-aș spune eu, adult acum, mie, adolescentul de dinainte a începe viața sexuală?
• Ce le-aș spune părinților mei legat de viața sexuală? 
• Ce vreau neapărat să îi transmit fiului/fiicei adolescente legat de începutul vieții sexuale?

După ce ne-am răspuns la fiecare dintre aceste întrebări, dar mai ales la ultima, probabil avem deja o idee despre conținutul a ceea ce vrem să comunicăm și probabil avem cel puțin intuiția tonului pe care trebuie să îl abordăm pentru a ne face auziți.

Mai este un singur lucru pe care nu trebuie să îl uităm, un cuvânt care adolescenților le este din ce în ce mai pe plac: respectul. Dacă vrem să ne facem auziți sau înțeleși trebuie să respectăm individualitatea și unicitatea omului pe care îl avem în față, chiar dacă este adolescentul și, până mai ieri, copilul nostru.
 

Surprize și parametri universali

Este posibil că, oricât de clari și de ponderați simțim că suntem acum în raport cu subiectul, discuția cu acesta să ne surprindă total și să ne dezarmeze. 

Putem să aflăm, de exemplu, că el revendică orientări sexuale la care nu ne-am fi așteptat. Totuși, înainte de a dramatiza și de a cădea în scenarii normative sau scenarii ale neputinței, trebuie să ținem seama de faptul că este numai un adolescent, că sexualitatea la această vârstă poate fi incertă și dispusă la numeroase explorări. Nu te lăsa dezechilibrat și îndepărtat din cauza revendicărilor adolescentului, care astfel își poate testa sau îți poate testa ție limitele. Ține mai bine seama de faptul că el are nevoie de un reper emoțional sigur și ca părinte asta este prima ta datorie. Păstrează-ți calmul și ajută-l și pe el să își păstreze echilibrul în deciziile pe care le ia. 

Dincolo de felul în care un adolescent decide să își trăiască prima experiență sexuală, dincolo de bătăliile, rănile, revendicările și ambițiile personale, nu pierdeți din vedere esențialul, anume că sexualitatea omenească este o cale de satisfacție împărtășită, de intimitate, de comunicare la nivel fizic și emoțional. Dacă aceșți parametri sunt convergenți, ne vom integra armonios sexualitatea. Când vreunul dintre acești parametri are de suferit, va avea de suferit coerența noastră internă, starea noastră de bine, sentimentul integrității. 

Așadar, ajută-ți adolescentul să ia decizii în funcție de acești parametri:

• asigură-te că poate trăi intimitatea
• asigură-te că știe ce este satisfacția și nu se lasă exploatat fizic
• asigură-te că este capabil să comunice emoțional.

Toate acestea sunt trăiri și atitudini care se formează în mica copilărie, înainte de debutul efectiv al vieții sexuale. Astfel "echipat" emoțional, cunoscându-și corpul și limitele sale, la vârsta adolescenței pentru el va fi mai ușor să se orienteze pe noul teren al sexualității funcționale. 

Aici ar trebui ca ele să fie completate de empatie și responsabilitate, care sunt și ele caracteristici educabile. 

Dacă observi, ca părinte, că adolescentul tău nu se orientează după acești parametri, ajută-l să îi cultive prin tehnici de dezvoltare personală sau chiar prin terapie.