Descoperim și numim pe cineva people pleaser atunci când observăm la el un anumit pattern comportamental. Recunoșți drept people pleaser acea persoană care caută mereu să fie de acord cu tine, să te facă să te simți bine, care nu-ți refuză nimic și aproape că nu îl are pe nu în vocabular.
De obicei avem o atitudine cel puțin binevoitoare, dacă nu chiar caldă, față de el, deoarece majoritatea suntem flatați, ne simțim bine și chiar protejați atunci când dăm de o persoană care face tot ce poate ca să ne intre în voie, care ne complimentează și ne aprobă mereu. Care nu spune nu la nimic și acceptă orice sarcină. Ne dă mai multă încredere în noi, ceea ce poate fi benefic în multe ocazii.
Apoi, inevitabil, apare și îndoiala, adică momentul în care vedem sau aflăm că această persoană se comportă astfel cu.... toată lumea! Ca în oglindă, vedem cum altcineva din anturajul nostru se bucură cu aceeași ingenuitate de tratamentul care credeam că ne aparține, ca un privilegiu exclusiv.
Chiar și fără acest moment revelator, putem observa pur și simplu că, deși a spus da la toate propunerile noastre și ne-a oferit ceea ce părea un sprijin infinit și aproape necondiționat, nu realizează apoi mai nimic din ceea ce promisese și se justifică destul de jalnic - în sensul în care nu ne mai înșelăm asupra faptului că avem de-a face numai cu justificări și nu poate livra ceea ce a promis. Parte și din cauză că promisese și altora mai multe lucruri și inevitabil apar conflicte de interese.
Atunci e posibil să ne simțim de-a dreptul frustrați și trădați de această persoană, pe care dintr-o dată o resimțim drept slabă, dependentă și periculoasă, din cauza acestei slăbiciuni care o poate duce la trădări josnice. Dintr-o dată ni se pare că este o persoană de nefrecventat și, chiar mai mult, este mai bine să-i avertizăm pe ceilalți în privința ei. Asta dacă nu cumva este pur și simplu o persoană manipulatoare, care s-a folosit de aparenta sa slăbiciune și mai ales de slăbiciunea noastră de a ne lăsa lingușiți. Poate are, de fapt, propriile interese pe care le ascunde cu abilitate și ar fi bine să o îndepărtăm din cercul apropiaților sau din echipa noastră de lucru.
Care dintre aceste atitudini este mai adecvată față de persoana pe care acum o numim people pleaser? Bunăvoința și toleranța sau, dimpotrivă, evitarea și chiar respingerea?
Ca de obicei, răspunsul este "depinde". În primul rând depinde de ceea ce o face să se comporte ca un people pleaser. Și, mai ales dacă este inevitabil în preajma noastră, este bine să ne dăm totuși seama cu ce fel de people pleaser avem de-a face, pentru a avea câteva indicii despre cum ar fi cel mai bine să ne comportăm cu el.
Așadar, cum ajunge cineva să fie people-pleaser, respectiv cum se transformă complezența simplă, pe care cu toții am experimentat-o cândva, să fie modul de bază de funcționare al unei persoane?
Am numit people pleaser, în definiția cea mai largă, care este și cea mai corectă, persoana care ține în primul rând să facă plăcere celui din față, aici și acum, să-și atragă bunăvoința și protecția acestei persoane, fără să ia în considerare ce înseamnă angajamentele pe care și le ia față de această persoană.
De ce o face? De ce se comportă astfel? Din ce cauze devine cineva people-pleaser?
1. Îi lipsește stima de sine
Sunt persoane care se simt prin excelență insuficiente, inferioare, neimportante, în sensul în care oricine altcineva este mai important decât ele. Câteodată nici nu ajung să afle ce-și doresc sau nu pot să conceapă că și-ar putea dori ceva. Dacă li se spune așa ceva, se simt insultate și cu adevărat diminuate, pentru că singurul sens pe care îl văd vieții este să fie în serviciul celorlalți.
2. Trăiește în anxietate
Sunt persoane se tem de respingere sau se tem să-și piardă protecția (sau ceea ce cred ele că este protecție). Reprezentarea, ideea pe care și-au format-o despre funcționarea lumii și despre funcționarea lor în lume, este următoarea: atâta timp cât le fac pe plac (celorlalți) sunt protejat (de mânia lor). Și realmente se simt protejați și funcționează bine - pot fi foarte productivi și chiar creativi (în aceste limite). Sunt persoane foarte dependente, iar aceste atitudini sunt formate de obicei în mica copilărie.
O persoană cu anxietate socială poate simți că trebuie să facă tot ce doresc prietenii pentru ca oamenii să o placă. Poate fi o încercare subtilă de a controla percepțiile altora, practic de a seduce continuu, dar totul pentru a obține puțin confort psihic.
3. Se teme patologic de conflicte.
Nu suportă să fie în conflict cu nimeni, acest lucru le provoacă o anxietate insuportabilă și atunci cedează și fac pe plac, programatic.
4. A fost crescut - și în special crescută - pentru a face pe plac.
Sunt culturi și subculturi, comunități, familii care valorizează acest mod de funcționare.
Cultura familiei, comunității sau țării unei persoane poate influența modul în care oamenii văd datoria față de ceilalți și față de ei înșiși. Cunoaștem foarte bine culturi unde (în special fetele) învață de timpuriu că abnegația totală este o virtute sau că nevoile colectivului contează mai mult decât individul, de exemplu.
Chiar în societățile mai liberale, sexismul binevoitor promovează ideea că femeile sunt în mod natural mai materne și mai grijulii decât bărbații. Interiorizarea acestor idei poate influența femeile din relații heterosexuale să simtă că ar trebui să-și pună partenerul pe primul loc sau chiar mai mult, să simtă nevoia să se ocupe de buna stare și confortul bărbaților din preajmă, chiar în afara oricărui angajament sexual.
5. Are o tulburare de personalitate
Este vorba în special de tulburarea de personalitate dependentă, care le permite celor afectați să trăiască numai dacă existența lor este aprobată de o autoritate. Cine este autoritatea? În cazurile grave de people-pleasing, autoritatea este pur și simplu persoana care se află de față, iar dacă aceasta pleacă, în minutul următor altă persoană devine autoritatea.
6. Trauma
Cercetările emergente sugerează că lupta, fuga sau înghețarea (pentru a-l convinge pe agresor că ai murit deja) nu sunt singurele răspunsuri la evenimente traumatice, cum ar fi abuzul. A mai fost descris ca răspuns și comportamentul de căprioară: afișarea unei imagini de neajutorare seducătoare și blândă, care dezarmează agresorii. Practic, este un soi de înghețare, dar nu rece și respingătoare ca rigor mortis, ci, dimpotrivă, dezarmantă că imaginea unui pui de căprioară, ca Bambi cel din desenele animate, un copil drăgălaș și neajutorat căruia pur și simplu nu poți să te gândești să îi faci rău.
7. Din dorința de a-i manipula pe ceilalți (respectiv persoana mimează dependența și nevoia pur emoțională de a face pe plac).
Sunt acele persoane care se cramponează, afișând o dorință neabătută și nestăvilită de a te ajuta, în realitate urmărindu-și propriile scopuri. În astfel de cazuri, cheia este să stabillești față de această persoană limite clare și sănătoase și să te asiguri că nu sunt depășite.
Dacă la noi există acel proverb care spune despre mielul blând că suge la două oi, e bine să știm totuși că în realitate viața unui people-pleaser este departe de a fi roz. Iată ce riscă o persoană cu comportament de people-pleaser:
1. Stres și oboseală
Pentru a face pe plac unuia și altuia, promite prea multe, își ia prea multe sarcini care îl drenează de energie și/sau îl plonjează în conflicte de interese, care îi alimentează din nou izvorul de anxietate și își accentuează tendința de people pleasing, ceea ce îi va aduce mai multe sarcini, stres și oboseală. Aici se completează și de aici se rostogolește cercul vicios. Din exterior, arată ca un burnout și de multe ori așa și ajunge la medic sau psihoterapeut un people pleaser.
2. Auto-neglijare
Poate să neglijeze de la igiena personală la aspect și imagine socială, sănătatea mentală sau fizică sau carieră. Câteodată asta înseamnă că au mai puțină energie pentru a-i ajuta pe alții pe termen lung. De aceea acest people-pleaser se va simți deprimat și așa va putea ajunge să ceară ajutor medical sau psihoterapeutic.
3. Resentimente
Oamenii care simt că nu au de ales decât să-i mulțumească pe alții pot dezvolta resentimente puternice, frustrare sau furie neputincioasă, ca și cum i-ar învinui pe cei din jur că trebuie să le facă pe plac. Acest lucru se poate manifesta că atitudine/comportament pasiv-agresiv, de exemplu își exprimă indirect furia, prin glume sau sarcasm. În acest moment cei cărora ține să le facă pe plac pot dezvolta față de el o atitudine ambivalentă.
4. Pierderea identități
Oamenii care se gândesc mult la plăcerea altora pot deveni mai puțin conștienți de ceea ce își doresc sau de ceea ce simt. Acest lucru poate însemna că sunt mai puțin în contact cu nevoile lor sau cu cine sunt.
5. Riscă să facă rău altora
Un people-pleaser are o singură prioritate, să facă pe plac, de aceea va face orice pentru asta (inclusiv în detrimentul altor persoane care nu sunt de față).
Așadar, cum ne comportăm cu un people-pleaser după ce am aflat mai multe despre natura comportamentului său?
Dicționarul Merriam-Webster definește people-pleaserul ca „o persoană care are o nevoie emoțională de a le face pe plac altora, adesea în detrimentul propriilor nevoi sau dorințe”.
Totuși nu toți people-pleaserii își trăiesc foarte emoțional dependența de a face plăcere celorlalți, chiar dacă la baza acestui comportament stau nevoi emoționale mai mult sau mai puțin profunde, mai recent sau mai timpuriu frustrate, la un nivel mai dramatic sau mai puțin dramatic.
În practică, vedem people-pleaserul dependent, fragil, care se comportă ca și cum are o nevoie intensă de protecție și care urăște conflictele. Îl vedem speriat de posibilitatea că fidelitatea sa față de x să intre în conflict cu fidelitatea față de y, indiferent cine sunt x și y. Îl vedem chiar folosit și manipulat de diverse persoane din grup, suferind din cauza aceasta, dar fără a se plânge.
Vedem totuși și un people-pleaser care se potrivește mai degrabă portretului lingusitorului tipic, care alege cu grijă persoana cu cea mai mare putere și influență din grup și în grațiile acesteia se străduiește să intre. Nu este deloc tulburat de posibliltatea de a intra în conflicte, ci pur și simplu își alege fidelitățile - și în rest poate manifesta o răceală sau chiar o cruzime suspectă.
Dacă pe primul people-pleaser îl putem trata protector și îi putem recomanda toate acțiunile și chiar terapia pentru a-și spori stima de sine și autonomia, pe cel de-al doilea se impune să îl ținem ferm la distanță, fiind un potențial pericol pentru un grup.
Totuși, ca peste tot în natură, majoritatea lucrurilor se petrec în zona de mijloc, nici excesiv de dependentă, nici excesiv de manipulatoare.
Cum vorbești cu un people pleaser tipic, pentru a te face înțeles, respectiv pentru a trece de nivelul unui da de complezență? Cum îi adresezi o critică astfel încât el să o și perceapă și să o înțeleagă corect?
Cel mai sigur este să o așezi între complimente, literalmente ca într-un sandviș. Este, de asemenea, cel mai bun instrument atunci când ai de-a face cu o persoană dificilă, nu atât de conștientă de sine.
În primul rând, începe cu un compliment. Apoi, continuă cu partea nu atât de flatantă sau confortabilă pentru el, dar esențială pentru ca lucrurile să meargă bine pentru toți. La final, mai adaugă un compliment, pentru ca people pleaserul să poată digera ceea ce i-ai spus.
Altminteri riști să fi vorbit literalmente degeaba, deoarece interlocutorul tău tocmai s-a închis în defensivă. Astfel învelită în complimente protectoare, care îi adorm cenzurile afective, informația critică poate ajunge la el și poate face apel la gândirea sa. În felul acesta puteți stabili limite, planuri de acțiune, puteți lucra în echipă.