Rolul psihologului este acela de a face o evaluare psihologică în vederea unui psihodiagnostic și a stabilirii unei intervenții terapeutice cât mai potrivite pentru client, de a fi formator de opinie, prin educația în scoli, apariții în emisiuni TV sau radio, prin redactarea unor articole în reviste de specialitate sau publicarea de cărți în domeniul psihologiei.
Luând exemplul psihologului clinician, acesta face atât evaluare psihologica, cât și consiliere psihologică.
Evaluarea psihologică se poate realiza pentru toate categoriile de vârstă, utilizând instrumente specifice și adecvate în funcție de nevoia fiecărui pacient, având ca scop evaluarea personalității, identificarea tiparelor de comportament sau ale tulburărilor emoționale, evaluarea abilitaților cognitive, (coeficientul de inteligență , memoria, atenția, limbajul, etc.), nivelul stresului, orientarea profesională, etc.
În urma evaluării, clientul poate fi îndrumat spre un anumit tip de terapie, care să se potrivească cât mai bine problematicii sale iar în baza recomandărilor obținute, poate fi ajutat să își îmbunătățească calitatea vieții, să își identifice resursele și să depășească blocajele. Se poate recomanda și un consult psihiatric, pentru a stabili dacă este necesară începerea unui tratament medicamentos.
Consilierea psihologică și psihoterapia se aseamănă, însă acestea nu sunt identice, prima fiind centrată pe rezolvarea unei probleme, pe ceea ce se întâmplă în prezent, însă fară a restructura personalitatea, cum este în cazul psihoterapiei, care presupune un proces mai de lungă durată, având în vedere și dimensiunea trecutului și a viitorului. O alta diferență ar putea fi în faptul că psihoterapia este predominant o activitate curativă, iar consilierea psihologica este o activitate de educație, prevenție și dezvoltare.
Daca vorbim despre rolul psihologului în organizații, se pot menționa efectuarea examinărilor psihologice, evaluarea gradului de risc pentru fiecare post, participarea acestuia la anchetă în cazul accidentelor de muncă, studierea climatului psihosocial, a relațiilor interpersonale și stabilirea unor măsuri în legătură cu posibile conflicte.
Partea de psihoeducație este și ea foarte importantă, astfel că un psiholog poate oferi mai multe informații despre simptomele prezente, care să îl ajute pe client să înțeleagă ce simte și care este cauza apariției acestor dificultăți.
Atât psihologia cât și psihoterapia se completează cu psihiatria, cu terapia ocupațională și cu alte metode terapeutice, de exemplu fizioterapia și kinetoterapia, sau cu alte specialități medicale, precum medicina muncii, medicina de familie, cardiologia, chirurgia, gastroenterologia, oncologia. De exemplu, psihologul poate folosi diverse tehnici de relaxare, învățând clientul cum să puna accent pe procesul de respirație, asigurând astfel un aport de oxigen în creier și mușchi, reglarea bătăilor inimii și stabilizarea tensiunii arteriale. Sau axarea pe activități ludice, cum ar fi terapia prin artă, care necesită atenție, determinând astfel scăderea anxietății, dezvoltarea sau învățarea deprinderilor cu ajutorul cărora clientul poate obține succese, aspecte care contribuie la creșterea stimei de sine.
Se constată în întreaga lume o nevoie tot mai mare de psihologi iar complexitatea rolului psihologului ne arată cât de importantă este sănătatea mintală. Cunoașterea acestor lucruri ne poate da curaj să apelam la un specialist atunci când avem nevoie, contribuind astfel la o societate sănătoasă, cu relații umane solide.