Numai că nu este la fel de simplu cu toate nevoile. De multe ori ceea ce percepem este o stare de disconfort, ca și cum ceva ne-ar afecta sau ne-ar lipsi, dar este greu să formulăm ce anume. E greu să căutăm ce anume ne-ar readuce echilibrul. Nu este ceva de ordin fizic direct, nici de ordin cognitiv (nu putem deduce ce este). Rămâne să spunem că este ceva de ordin emoțional (și aici nu avem cum greși pentru că tot ce este de ordinul nevoii se răsfrânge la nivel emoțional, iar satisfacerea nevoii se traduce direct printr-o echilibrare dispozițională).
Așadar, ce nevoi emoționale avem? Oricând am face o anchetă pe această temă, am avea răspunsuri diferite de la oameni diferiți. Seturile de nevoi pe care fiecare dintre noi le-ar putea enumera diferă în funcție de cultura din care provenim, de nivelul de educație, de factori personali biologici (cum este nivelul de excitabililitate), de felul în care am fost crescuți în familie sau de personalitate. Totuși, în ciuda acestor diferențe psihologice sau pur și simplu de limbaj și educație, anumite trebuințe se pot regăsi la fiecare individ uman și despre acestea vom vorbi acum. Fiind atât de universal răspândite, avem temeiul de a deduce că ele țin de nucleul umanității noastre, iar neglijarea lor ar putea avea consecinte grave pentru individ și societate. De aceea este important să le identificăm și să vizăm satisfacerea lor pe cea mai favorabilă cale.
Da, contează calea de satisfacere. Aceasta deoarece trebuințele emoționale, mai ales cele bazale, nu așteaptă de la voință încuviințarea expresă pentru a găsi satisfacția, ci sunt mai mult decât proactive: caută o cale de satisfacere mai puțin directă, chiar deghizată, care câteodată este și foarte păguboasă în sensul în care poate stârni în psihic alte conflicte.
Așadar, cum definim și cum identificăm trebuințele emoționale de bază?
Aici psihologii încep să facă apel la diferite teorii și clasificări, străduindu-se să ajungă la nivelurile cele mai elementare.
Psihologia modernă începe cu maestrul studiului afectelor - l-am numit aici pe Sigmund Freud. El postulează că funcționarea psihică este pulsională, iar modul de acțiune al pulsiunii ține de o mecanică proprie. Astfel că presiunea nevoii se traduce ca disconfort, iar satisfacerea ei se traduce în confort sau plăcere. Dacă la un moment dat el se mărginește să numească plăcere stingerea disconfortului durerii, apoi revine și face din plăcere un alt nivel psihic.
Dacă la un moment dat opune instinctului sexual trebuința de siguranță, ulterior va duce această trebuință pe alt nivel, referindu-se la o așa-numită pulsiune a eului.
Dacă pentru Freud și școala lui lucrurile erau clare: la baza întregului metabolism al motivației umane stă pulsiunea sexuală sau vitală (aflată mereu în antagonism cu o pulsiune opusă ei) , pentru școlile psihologice care au urmat, operarea cu astfel de noțiuni era inacceptabilă. Nu se adresau profunzimilor psihice, nu putea trece fiecare individ prin procesul lung și imprevizibil al unei psihanalize. Pentru a explica niște comportamente și pentru a se adresa credibil clienților lor, ei erau nevoiți să abordeze lucrurile altfel, mai transparent și cu noțiuni mai fixe și mai clar definite.
Așa că în 1943 psihologul Abraham Maslow face o clasificare a factorilor care motivează comportamentul uman, ordonandu-i sub forma celebrei sale piramide, unde la bază se află trebuințele care țin de fizic iar la vârf trebuințele mai abstracte și imateriale. Maslow și școala lui postulează că trebuințele bazale sunt cele care trebuie împlinite primele, urmate de cele aflate la nivelul imediat superior, iar dacă și acestea sunt împlinite putem urca mai sus în piramidă. Punctul culminant al acesteia este autoactualizarea, practic dezvoltarea unui sine grandios. Ulterior, chiar Maslow revine, afirmând că nu autoactualizarea este ultima treaptă a dezvoltariii umane, ci autotranscendența.
Numai că, la o analiză mai directă a realităților umane, vedem că există decupaje diferite prin piramidă, cam cât de diferite pot fi destinele umane. Sunt momente și indivizi pentru care autoactualizarea și autotranscendența devin mai jmportante decât propria siguranță și supraviețuire - și de mii de ani aceștia sunt indivizii umani care se bucură de cea mai mare venerație din partea semenilor lor.
Așadar, lista de trebuințe care ne mișcă pe fiecare nu este fixă și definită abstract, ci este extrem de personalizată și ține de istoria personală.
Descendenții lui Maslow identifică astfel de trebuințe și le listează, dar ierarhia și ponderea lor motivațională rămân de stabilit pentru fiecare individ în parte.
Cum sunt definite aceste trebuințe și cum ne dăm seama dacă ele ne mișcă în acest moment? Cum le putem da satisfacție? Și mai ales ce să facem atunci când le identificăm la cei din jur?
Sunt întrebări care țin de realitatea psihică concretă a fiecăruia dintre noi și de multe ori deloc simple, deoarece în procesul de răspuns începem să ne lovim de acel tip de raționament circular care anunță prezenta procesului inconștient. Dacă acesta ajunge să ne neliniștească, cel mai bun mediu de a găsi răspunsuri este desigur cabinetul de psihoterapie.
Deocamdată vom parcurge câteva din cele mai pertinente dintre aceste nevoi și vom urmări modul în care ele se resimt și acționează motivațional.
Nevoia de siguranță
Atât fizică, desigur, cât și emoțională. Așa cum avem nevoie de un loc lipsit de pericole fizice în care ne putem relaxa și dormi, la fel de mult avem nevoie și de un mediu psihic stabil și previzibil, și asta chiar de la începuturile vieții noastre. Se știe că sunt în pericol de tulburări psihopatologice acei copii care cresc în medii nesigure emoțional, cu părinți care prezintă tulburări radicale ale dispoziției, oscilații dispoziționale pe care cel mic nu le poate anticipa și la care nu se poate acorda. Un copil are nevoie de cel puțin o persoană de îngrijire stabilă psihic. Ulterior, în calitate de adult, va alege propriul mediu afectiv, unde prima cerință de confort este să aibă cel puțin o persoană care să îi ofere stabilitate afectivă.
Cum știi că în prezent ai nevoie de siguranță afectivă?
Simți că nu te poți relaxa, că nu îți poți identifica emoțiile care se succed cu repeziciune. Te simți pierdut (ă).
Cum simți că cel de lângă tine are nevoie de siguranță afectivă?
Prezintă oscilații afective, în timp ce caută mereu aprobare, chiar provocând.
Cum îți oferi siguranță afectivă?
Cauți în memorie un reper al propriei siguranțe afective (dragostea maternă de exemplu) și apoi cauți modul în care poți regăsi starea în momentul de față.
Cum oferi celor din jur siguranță afectivă?
Comportându-te consistent și exprimându-ți afecțiunea.
Nevoia de apartenență
Pe scurt, fiecare, oricât de singuratic și autonom s-a educat sau a fost educat să fie, are nevoie să simtă la un anumit nivel o conexiune cu o comunitate, să aparțină de un grup, mai mult sau mai puțin clar definit și delimitat. Suntem creaturi sociale, iar creierul nostru este un organ social. Trebuie să ne simțim conectați la ceva mai mare decât noi înșine.
Cum știi că acum ai nevoie să simți că aparții unui grup?
Te simți singur și relativ pierdut, simți că nu ai prieteni stabili, manifești entuziasm pentru tot felul de cauze și idei, accesezi rețele de socializare și te împrietenești oarecum la întâmplare, cu persoane cu care simți că ai putea avea ceva în comun.
Cum poți recunoaște că cel de lângă tine are nevoie să simtă că aparține unui grup mai mare?
Pare "fără cauză" și simte nevoia să lege prietenii oarecum hazardat, fără să mai țină seama de afinitate și de timpul firesc acordat explorării acestei afinități. Este o persoană în căutare de susținere socială.
Cum îți oferi șansa de a aparține unui grup?
Identificând ce valori împărtășești cu grupul și cultivându-le, apoi cultivând relațiile personale și afective cu membrii grupului.
Cum oferi celor din jur șansa de a simți că aparțin grupului din care și tu faci parte?
Exprimând solidaritatea, cu toate mijloacele. Dintre toate, solidaritatea este acel sentiment care își dovedește existența și eficiența în special atunci când este exprimat deschis.
Nevoia de autonomie
Nu este suficient să ai un grup. Trebuie să avem un simț al valorii noastre în cadrul dinamicii de grup din care facem parte.
Nevoia de autonomie începe cu nevoia de un for personal, de un spațiu propriu de gândire și respirație. Teritorial, se traduce prin "spațiu personal".
Bunăstarea mentală și emoțională necesită să avem timp și spațiu suficient pentru a reflecta asupra experiențelor noastre și pentru a învăța din experiențele noastre.
La un al doilea nivel, pentru a ne simți împliniți, trebuie să simțim că avem puterea de a exista autonom și de a ne conduce propriile vieți.
Complementară nevoii de apartenență, nevoia de autonomie, de a lua decizii singur pentru tine, de libertate, este la fel de esențială și, pe termen lung, aducătoare de siguranță și confort, devenind cea mai sigură premisă pentru dezvoltare.
Cum știi că în prezent lucrul de care ai nevoie este autonomia?
Te simți sufocat, neputincios în planul acțiunii, îngrădit, dar poți face planuri și scenarii mentale.
Cum știi că persoana de lângă tine suferă din pricina lipsei de autonomie și își dorește foarte mult să o obțină?
Detectezi impulsul de a face sau a gândi ceva divergent de grup și directive, observi expresii verbale sau faciale, idei, gesturi, urmate de conformarea la o linie formală de expresie și comportament. Ca și cum persoana respectivă are o linie de zbor, dar nu are portanță.
Cum optezi afirmativ pentru autonomie?
O faci pur și simplu, nici măcar asumându-ți riscul, ci practic eliminând excesul de gândire la risc. Aceasta este autonomia.
Cum oferi celui de alături șansa la autonomie?
Prin exemplul propriei tale autonomii - nimic nu e mai inspirator în această direcție decât combinația autonomie plus siguranță de sine.
Nevoia de intimitate
S-ar putea traduce simplu prin nevoia de a fi iubit și de a iubi (la nivel de prietenie sau de erotism). Este vorba desigur aici despre securitate afectivă, ca și mai sus, dar cuprinde o dimensiune în plus, aceea a dedicației: eu iubesc, eu am ales această persoană (prieten, iubit, poate chiar animal de companie) pe care îl iubesc în exclusivitate și îmi doresc să fie cineva care să mă aleagă pe mine, să mă iubească pe mine dintre toți.
Cum știi că în prezent ai mare nevoie de intimitate?
Simți nevoia de exclusivitate. Cauți ceva sau pe cineva special, care să te facă să te simți special.
Cum știi că persoana din fața ta are mare nevoie de intimitate?
Îți dă mereu senzația că ceea ce spune și face îți este adresat, este un moment special. Practic, cere reciprocitate în acest sens. Atenție, nu ești obligat să o oferi dacă nu ai nicio afinitate cu persoana respectivă!
Cum îți oferi accesul la intimitate?
Îți deschizi toate canalele de comunicare față de cel din fața ta - dar numai cu o condiție: să ai senzația unei afinități cu această persoană.
Cum te deschizi, oferind intimitate celui din fața ta?
Dacă te-ai decis că ai suficientă afinitate cu această persoană și deja bate la ușa intimității tale, atunci folosește cu încredere propriul limbaj al afecțiunii sau iubirii. Dacă nu știi cum, improvizează, șansele de a greși sunt minime.
Nevoia de provocare
Chills and thrills. Fiori de neliniște, de așteptare, de plăcere. Adrenalină. Sistemul nostru nervos și-o dorește adesea. Cu toții avem nevoie de provocare, de o clipă de dezechilibrare. Sau, cum se spune mai nou, de ieșire din zona de confort (expresie extrem de abuzată în zilelele noastre, folosită excesiv astfel încât începe să-și piardă sensul). Chiar dacă ești obișnuit să te gândești la tine ca o persoană stabilă și responsabilă, este bine să știi că nevoia de provocare este scrisă în sistemul nervos și toți o avem - diferențele vin din felul în care o exprimăm și o satisfacem!
Cum știi că acum ai nevoie de provocare?
Simți un soi de neliniște, care te împinge să cauți ceva nou - poate un sport nou și ușor riscant, poate un serial nou și diferit. Poate ceva cu totul diferit.
Cum știi că persoana de alături are nevoie de provocare?
Te provoacă activ sau pasiv.
Cum îți oferi provocare?
Alege provocarea după propria afinitate și nu după ce ți se prezintă de unii și de alții ca fiind provocator. Trendul actual al "ieșirii din zona de confort" tinde să acapareze tot și să se transforme în contrariu. Atunci când nu facem altceva decât să ieșim continuu din zona de confort, la toate nivelurile vieții, ajungem să trăim în stres continuu și să ne dorim relaxare.
Cum oferi provocarea dorită celui de alături?
Oferă-i ce poți oferi în momentul de față - nu te ambala într-o ˝cursă a înarmărilor˝ dacă nu îți dorești asta.
Nevoia de relaxare
Din nou, este vorba aici despre funcționarea sistemului nervos: după excitație urmează inhibiția, fiziologic. Relaxarea nu este lene sau lux, ci este condiția firească pentru a funcționa (mai ales dacă vrei să funcționezi eficient și/sau creativ). Cum spuneam mai sus, dacă nu facem altceva decât să ieșim continuu din zona de relaxare, rezultatul este stresul cronic, cel mai perturbator pentru fizic și psihic. Așadar, relaxarea și confortul nu trebuie să ne lipsească. Sunt aducătoare de plăceri complementare celor pe care ni le aduce provocarea.
Cum știi că ai nevoie de relaxare?
Te simți mereu ca o coardă prea întinsă. Mai mult, senzațiile încep să se tocească. Deși ai parte de stimulare, reacțiile tale întârzie. Intervine un soi de amorțire afectivă, chiar pe fondul unei supraexcitări nervoase.
Cum știi că persoana din fața ta are nevoie de relaxare?
Ai senzația că nu se poate concentra pe clipa de față, deși se comportă ca și cum ar face sau ar trăi ceva cât se poate de antrenant.
Cum îți oferi relaxare?
Fie încetinești deliberat ritmul activităților, fie, dacă simți că nu poți face asta, iei relaxarea ca pe o nouă provocare! O vei obține sigur apelând la tehnici ale corpului (masaj, spa yoga, taichi)
Cum oferi necesara relaxare persoanei din fața ta care are nevoie de ea?
Oferind confort și apelând la aceleași tehnici de relaxare fizică - sunt cele mai eficiente. Dacă vezi și simți că nu poate ajunge la el ideea că are nevoie de relaxare, prezintă-i aceste tehnici ca pe niște provocări inedite!
Nevoia de creștere
Este nevoia de a ști că existența noastră urmează un sens (deci este un proces de dezvoltare).
Nevoia de sens, competență și coerență ne păstrează în umanitate, în individualitate și ne dau certitudinea că putem fi membrii unui grup care ne aduce împlinire și căruia îi aducem dezvoltare, urmând că aceasta să ne aducă și nouă premise pentru dezvoltarea ulterioară.
În lumina unor experiențe la limita umanului în lagărele de concentrare, psihoterapeutul și filosoful Viktor Frankl ajungea la concluzia fermă că nu există nevoie mai mare și valoare mai mare pentru supraviețuirea fizică, psihică și morală decât nevoia de sens. Practic este nevoia de a simți în corp și psihic senzația că suntem necesari și ceea ce facem și suntem înseamnă ceva pentru noi, pentru ceilalți, pentru omenire, pentru viitor.
Aceasta presupune un set de valori, poate presupune reflecție, dar este o nevoie elementară care se trăiește organic.
Cum știm că avem această nevoie, că ea este concentrată și în prezent oarecum nesatisfăcută?
Ne apare senzația că batem pasul pe loc, că nimic din ceea ce facem nu are ecou nici în noi, nici un lume, nici în ceilalți. Ne deprimăm aparent fără cauză. Se instalează burnoutul.
Cum știi că persoana din fața ta suferă din cauza unei nevoi de sens nesatisfăcute?
Nu are focus și ai senzația că nu se implică emoțional în nimic, deși aparent are activitate.
Cum îți oferi șansa la sens?
Reflectezi și te implici în cauze.
Cum oferi celor din jur șansa la sens?
Îi provoci la reflecție și cauți să identifici împreună cu ei ce îi poate anima.
Toate nevoile de mai sus au implicații și ramificații nenumărate. Fiecare dintre ele poate fi mai mult sau mai puțin constelată sau concentrată în viața ta în prezent. La unele poate nu ai reflectat, poate nu ești deloc conștient de ele, poate le respingi și ele își caută din răsputeri calea spre satisfacție, conducându-ți comportamentul din umbră. Recitește cu atenție cele scrise mai sus și raportează-le la tine aici și acum. Apelează la ajutorul prietenilor, al unui consilier sau psihoterapeut. De multe ori întrebări din cele mai complicate întrebări au răspunsuri din cele mai simple, dar este nevoie de cineva care să ni le reveleze!