Mamicile isi iubesc copiii inainte de a-i vedea, in ele se nasc instincte extraordinare de care nu se credeau capabile inainte, iubirea capatand noi intelesuri si noi orizonturi pentru ele.
Dar, transformarea din femeie in mama, nu e intotdeauna usoara, ci e mai degraba un proces, care nu vine de la sine, odata cu nasterea copilului. Cand decidem sa devenim mame, desi suntem constiente ca intram intr-o alta etapa a vietii unde nimic nu va mai fi ca inainte, nu stim exact cum se va derula fiecare zi din viata noastra. Daca inainte aveam o rutina zilnica in care prioritare erau propria persoana, partenerul/sotul sau relatia de cuplu, acum prioritare sunt copilul si nevoile lui, restul ramanand cumva in plan secund.
Totul incepe odata cu aducerea bebelusului de la spital acasa. Daca la maternitate femeia se simtea in siguranta deoarece in jurul ei erau specialisti care stiau ce au de facut pentru ca bebelusul sa se simta bine, acasa proaspata mamica preia implicit aceasta responsabilitate. Bucuria pe care o simte cand isi priveste copilul, cand il tine in brate sau cand vorbeste cu el alterneaza cu sentimentele de neliniste, indoiala, necunoscut. Oricat de bine informata ar fi mama inainte de nastere, oricate ajutoare ar avea in jur, intrebarile si temerile isi fac loc in mintea ei:
- De ce plange bebe?
- Mananca suficient?
- Daca se ineaca cand il alaptez?
- Ce fac daca face febra?
- Cum il ajut daca are colici?
- Se trezeste prea des noaptea? Sau prea rar?
- Voi fi in stare sa-i fac singura baita?
- Voi fi o mama suficient de buna pentru copilul meu?
Copilul nu reactioneaza intotdeauna asa cum e descris in nenumaratele carti de parenting, iar sfaturile mamei, ale vecinei sau prietenei nu dau mereu rezultatele scontate, deoarece fiecare copil e unic. La aceste framantari se mai adauga si oboseala din cauza lipsei somnului, mai ales in timpul noptii cand tanara mamica se trezeste pentru a-si hrani bebelusul.
De asemenea, o mama poate trai in primele ei zile cu bebelusul acasa, senzatia de pierdere de sine sau de lipsa de claritate in gandire, in capacitatea de a lua deciziile potrivite pentru copil.
Si iata ca a fi mama poate fi o experienta coplesitoare care poate aduce cu sine stari de tristete, neputinta, vinovatie, frica. Iar acestea, pe termen lung, nu-i fac bine mamei si cu atat mai putin copilului.
Cum pot evita senzatia de coplesire?
- Ia-ti timp pentru acomodare! E o situatie noua care cere modalitati noi de adaptare la ea. Asa ca fii atenta atat la nevoile copilului, cat si la ale tale. Observa-l si observa-te! Neglijarea propriilor nevoi nu te va face o mama mai buna, dimpotriva, astfel nu vei mai avea resursele necesare pentru a fi disponibila pentru copil si nevoile lui.
- Reorganizeaza sarcinile din casa, impreuna cu sotul/ partenerul asa incat, sa te degrevezi de unele care erau in responsabilitatea ta inainte de aparitia copilului (facturi, cumparaturi, gatit, etc). Va prelua el, in masura in care e posibil, o parte dintre ele.
- Solicita/ Accepta ajutor de la parinti, socri sau prieteni. Desi poate fi greu, fiecare avand propria viziune despre ,,ce e mai bine pentru copil”, e bine sa ramai deschisa la propunerile lor, dar sa fii atenta si la instinctul tau de mama, punand asertiv limite daca este necesar.
- Odihna joaca un rol foarte important in privinta bunastarii psihice! Pare a fi greu de obtinut in aceasta etapa, dar incearca sa te adaptezi la programul copilului, asa incat atunci cand ai inteles care sunt orele lui de somn, sa te culc alaturi de el. Poate nu atingi calitatea obisnuita a somnului dar, cu siguranta, vei reduce din oboseala acumulata.
- Ramai in contact cu una dintre pasiunile pe care le aveai inainte sa nasti sau cauta una noua, mai potrivita cu noul context, care sa-ti permita sa fii in proximitatea copilului (citit, pictat, blogging, colorare de mandale, make up, fotografie, hand-made, dans, etc). Practicarea hobby-urilor genereaza resurse noi care revigoreaza psihicul obosit de rutina cresterii si ingrijirii copilului.
- Afiliaza-te unui grup de suport pentru mamici, pe un canal media! Cu siguranta nu esti singura mamica la primul copil! Impartasind experientele cu alte mamici poti afla lucruri noi sau iti poti confirma reusitele.
- Normalizeaza experienta de a fi coplesita, obosita, frustrata intelegand ca in contextul actual de viata e necesar sa faci fata unor noi responsabilitati care-ti sunt recompensate din plin de zambetul minunat al copilului.
In cazul in care au fost incercate modalitatile de mai sus si se simte in continuare senzatia de coplesire, e necesara solicitarea ajutorului de specialitate, unde vei constientiza amalgamul de emotii carora trebuie sa le faci fata si vei invata cum sa le gestionezi.
Articol scris de Georgeta Dragan, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala.
Pentru programari, completeaza acest formular si vei fi contactat.