Ptoza facială este termenul folosit în chirurgia plastică pentru a descrie fenomenele de îmbătrânire de la nivelul feţei.
De regulă, după vârsta de 45 de ani, ţesuturile faciale devin mai laxe formându-se riduri şi cute inexistente în tinereţe. Volumul facial se modifică, zona inferioară accentuându-se în detrimentul regiunii pomeţilor. Zona gâtului este de asemenea afectată prin creşterea diametrului şi ştergerea unghiului facio-cervical. Aceste fenomene sunt inevitabile, dar apar cu o amploare mai mică sau mai mare la fiecare individ în parte. De aceea este greu câteodată să ghicim vârsta unei persoane adulte.
Scopul liftingului facial este de a face o persoană să arate foarte bine pentru vârsta pe care o are. Rezultatul trebuie să fie natural, fără să se observe că s-a intervenit chirurgical. De cele mai multe ori liftingul facial este însoţit de blefaroplastie, pentru corecţia pleoapelor şi de lipotransfer, pentru a suplinii pierderea de volum mediofacial. Ridurile fine se tratează cel mai corect prin injectare de toxină botulinică. Astfel, aspectul facial este ameliorat spectaculos.