Atunci când mâncăm în grabă, “pe pilot automat”, nu ne mai dăm seama de cantitatea cu care ne hrănim corpul și din păcate nici nu ne mai putem bucura de alimentul respectiv.
Ce este mâncatul compulsiv
Alimentația compulsivă se caracterizează prin episoade în care este ingerată o cantitate mare de hrană, existând în același timp și percepția pierderii controlului. Frecvența episoadelor variază între o dată sau de două ori pe săptămână, de mai multe ori pe zi, iar aceasta este mai degrabă intermitentă decât persistentă, persoana alternând perioada de supraalimentare cu cele în care controlează cantitatea de hrană. Există tendința de a mânca mai repede decât de obicei, chiar și când nu apare senzația de foame, trăind apoi emoții precum rușinea sau vinovăția.
Cauze psihologice
Aceasta este asociată adesea cu diferite probleme, cum ar fi stima de sine scăzută, depresia, teama, relațiile deficitare sau stresul.
Dependența apare atunci când simțim o nevoie constantă de a găsi alinare fizică sau emoțională în exterior, semnificând totodată eșecul autoreglării, astfel simțindu-ne neputincioși să menținem o atmosferă emoțională internă suficient de stabilă. Nu ne naștem cu această capacitate ci o dezvoltăm în timp, ca bebeluși devenim dependenți de părinții noștri pentru a ne regla stările psihice și fizice. Autoreglarea se petrece doar atunci când condițiile sunt propice și relațiile cu adulții sunt unele sănătoase.
Există persoane, chiar și adulte, care nu au obținut niciodată autoreglarea, fiind nevoiți să se bazeze pe un sprijin exterior pentru a-și diminua anxietatea și pentru a-și regla disconfortul. Controlul impulsurilor este un aspect al autoreglării. Dependența este orice comportament repetat, legat de care persoana resimte compulsie, chiar dacă acțiunea pe care o are asupra propriei vieți are un impact negativ.
Compulsia este actul de a ne proteja printr-o activitate pentru a supraviețui, pentru a suporta și a atenua trăirea unui moment anume. De asemenea, compulsia este o stare de izolare și semnifică convingerea că nu suntem suficient de buni. Compulsia reprezintă disperare la nivel emoțional. Nu devenim compulsivi pentru că ne dorim acest lucru, ci ca să supraviețuim, iar uneori mâncarea reprezintă dragostea noastră, întrucât mâncarea a fost disponibilă atunci când părinții noștri nu au fost, mâncarea este gustoasă, mâncarea nu ne-a rănit, aceasta nu ne lovește și nu ne spune nu.
Poți observa ce emoții simți atunci când mănânci necontrolat. Conștientizarea acestora te ajută să vezi care este nevoia din acel moment: este foame sau ai nevoie să fugi și să fii alinat? Sau poate văzut și validat?
Ce poți să faci:
- Ține un jurnal alimentar, pentru a monitoriza ce mănânci și pentru a putea observa dacă există un tipar care să conducă la mâncatul compulsiv
- Programează să ai mese regulate
- Limitează proviziile de alimente mai puțin sănătoase
- Atunci când mănânci, acordă timp doar pentru această activitate, nu combina mâncatul cu alte activități, precum uitatul la TV sau cititul, deoarece combinarea activităților poate duce involuntar la un consum de alimente în exces
- Ridică-te de la masă atunci când apare senzația de sațietate, chiar dacă nu ai terminat porția
- Gândește-te care este relația ta cu mâncarea în general, prima dată observă ce simți atunci când stai cu emoția respectivă și apoi hrănește-te.
Surse de informație:
- Fairburn, C.G. (2014). Terapia cognitiv-comportamentală și tulburările de comportament alimentar. Cluj-Napoca: ASCR
- Maté, G. (2020). Pe tărâmul fantomelor înfometate. București: Herald
- Roth, G. (2013). Când mâncarea ține loc de dragoste. București: Trei