Enterografia CT este un exemplu de procedură radiologică care răspunde la toate aceste cerințe permițând o vizualizare completă a peretelui intestinului subțire în mod extrem de prietenos pentru pacient și oferind imagini net superioare altor investigații despre fiziologia și statusul intestinal.
Despre enterografia CT, de la beneficii, la limitări, a oferit explicații dr. Eliza Crăciun, medic specialist radiologie - imagistică medicală. Investigația poate fi realizată, în regim ambulator și la Policlinica Băneasa și în Centrul de imagistica The Light, București
Care sunt situațiile în care enterografia CT este o soluție mai bună de diagnostic, comparativ cu endoscopia gastrică superioară?
Dr. Eliza Crăciun: Enterografia CT, frecvent este folosită prescurtarea entero-CT pe buletinele de analize și în foile de observații, este o procedură complet neinvazivă și nedureroasă pentru pacient, infinit mai prietenoasă pentru confortul acestuia comparativ cu endoscopia gastrică superioară. La endoscopie poate fi uneori necesară anestezia sau sedarea, procedura fiind mai dificil de suportat de pacient.
Entero-CT are marele beneficiu, pe lângă confortul pacientului, de a fi o foarte bună metodă de diagnostic. Poate fi utilizată și pentru monitorizarea unor patologii, dar și pentru evaluarea funcției intestinale în scop preventiv, în anumite situații. Permite obținerea unor imagini performante ale intestinului subțire, în mod special ale jejunului și ileonului – adică exact a acelor segmente de tract digestiv care sunt mereu mult mai greu accesibile evaluărilor endoscopice clasice.
Investigația este recomandată de medicul gastroenterolog sau de medicul chirurg, în funcție de suspiciunea clinică, simptomele, antecedentele sau istoricul pacientului ori diagnosticul prezumtiv. Ulterior, în funcție de rezultatul obținut, de bilanțul clinico-biologic și de concluziile comisiei medicale multidisciplinare, investigația poate fi urmată de biopsii sau de intervenții chirurgicale ori radioterapie în funcție de diagnosticul etiologic. Entero-CT este o necesitate înainte de intervențiile chirurgicale, dat fiind faptul că oferă medicului chirug o imagine completă asupra intestinului subțire.
Când poate enterografia CT să înlocuiască enteroscopia clasică și când nu?
Dr. Eliza Crăciun: Fiecare dintre aceste tehnici are avantaje și limitări, iar decizia de a utiliza una sau alta depinde de circumstanțele individuale ale pacientului, simptomele sale și indicațiile medicale specifice. Entero-CT este prima alegere atunci când accesibilitatea este limitată, adică unele segmente intestinului subțire nu pot fi explorate prin enteroscopie clasică, când trebuie evaluate posibile anomalii sau boli înainte de a se decide efectuarea unei enteroscopii sau atunci când se dorește evitarea procedurilor cu un caracter mai invaziv ori dacă pacienții nu pot tolera sau nu sunt buni candidați pentru enteroscopia superioară.
Ca să înțelegem mai bine, la enteroscopia gastrică superioară, endoscopul este un tub subțire, lung, prevăzut cu o sursă de lumină și o cameră video la capăt care este introdus în corpul pacientului prin gură și este ghidat treptat prin esofag până la stomac, duoden și intestin, permițând medicului să vizualizeze direct aceste structuri interne.
Enteroscopia este însă singura modalitate prin care se pot preleva mostre de țesut pentru biopsie și poate trata unele probleme, cum ar fi îndepărtarea polipilor sau oprirea unor sângerări minore. Decizia între una sau alta dintre aceste investigații aparține medicului curant și va fi luată ținându-se cont de necesitățile specifice pe care le are pacientul și de obiectivele de diagnostic și terapeutice.
Care sunt situațiile în care entero-CT este prima opțiune?
Dr. Eliza Crăciun: Cel mai frecvent este indicată în diagnosticul inițial pentru boala Crohn, atât la adulți, cât și la copii. Entero-CT identifică foarte bine complicațiile de tip fistule și/sau abcese. Este folosită și pentru monitorizarea pacienților care au contraindicații în efectuarea entero-IRM – utilizat de obicei pentru monitorizare atunci când este disponibil.
Este o investigație foarte utilă în toate situațiile de suspiciune de hemoragie digestivă cu sursă la nivelul intestinului subțire, inclusiv după endoscopie digestivă superioară și inferioară care dau rezultate normale, și atunci când sunt suspiciuni de patologii tumorale intestinale benigne, de exemplu, polipi intestinali sau maligne în carcinoidul intestinal, limfom și altele.
Toate sindroamele subocluzive au indicație de entero-CT, inclusiv în inflamația acută a mucoaselor intestinului subțire și gros în urma tratamentului de radioterapie aplicat în zona abdominală și/sau pelvină în neoplazii abdomino-pelvine (așa numitele enterite post-radice) sau atunci când există dureri abdominale de o etiologie neclară, cu o colonoscopie anterior realizată și cu rezultat normal. În situațiile de urgență, entero-CT este prima alegere, pentru că oferă datele necesare pentru stabilirea unui diagnostic rapid ceea ce poate contribui la salvarea de vieți.
Principalele avantaje pentru enterografia CT sunt posibilitatea de a evalua în ansamblu cavitatea abdomino-pelvine, deci, pe lângă evaluarea lumenelor digestive și a structurii peretelui intestinal, deci nu doar a mucoasei, și poate diagnostica și eventualele patologii ale altor organe abdominale. În plus, sunt eliminate toate complicațiile potențiale ale enteroscopiei superioare, cea mai gravă, deși extrem de rară, fiind perforația intestinală, totul cu un confort net superior pentru pacient. Dar, cum spuneam, medicul curant, chirurgul sau gastroenterologul sunt cei care pot decide necesitatea unui entero-CT.
Care sunt limitările?
Dr. Eliza Crăciun: Puține și foarte punctuale și pot fi de natură tehnică, când pacientul depășește limitele superioare de circumferință ale tubului de CT sau limita de greutate pentru masa de examinare a aparatului.
Examinarea CT folosește radiații ionizate, deci contraindicate femeilor însărcinate, iar la copii trebuie limitate. Oricum dozele de radiații sunt minime și atent stabilite. Se face mereu o evaluare a raportului riscuri beneficii și se utilizează examinarea CT atunci când aportul adus de investigație, în stabilirea precisă a diagnosticului, care va influența în mod absolut managementul terapeutic, sunt net superioare riscului.
O altă limitare poate fi faptul că investigația oferă o detecție dificilă pentru formațiunile tumorale de foarte mici dimensiuni, pentru modificările inflamatorii intestinale în stadii precoce sau care afectează doar mucoasa intestinală (respectiv stratul intern al peretelui digestiv - când mai utilă este enteroscopia clasică). Investigația poate duce la rezultate neconcludente și atunci când nu există o pregătire adecvată a pacientului.
Investigația se face doar cu substanță de contrast sau poate oferi achiziția de imagini bune și fără?
Dr. Eliza Crăciun: Este necesară substanță de contrast, în absența căreia informațiile obținute și calitatea imaginilor sunt limitate. Se folosesc două tipuri de substanță de contrast, administrate separat. Este o substanță de contrast per os – adică băută de pacient înainte de investigație, respectiv manitol și apă, care vor ajunge în tubul digestiv, la momentul achiziției de imagini și o substanță administrată intravenos, pe bază de iod, prin intermediul unui cateter venos periferic, poziționat de obicei la nivelul plicii cotului. Acesta din urmă are rolul de a îmbunătăți vizibilitatea structurilor și organelor vasculare.
Cele două substanțe „lucrează” împreună și maximizează contrastul între lumenul și peretele intestinal, ajută la evaluarea anomaliilor parietale și duc la obținerea unor imagini relevante pentru interpretarea fiziologiei și patologiei intestinale.
Există posibile reacții adverse la substanțele de contrast?
Dr. Eliza Crăciun: În principiu există risc de reacție alergică la substanțele de contrast care conțin iod, dar acestea sunt foarte rare. Departamentul de radiologie este pregătit pentru a face față la situațiile în care ar putea să apară reacții alergice. Persoanele cu antecedente alergice semnificative trebuie să facă un consult alergologic înainte. Anamneze pe care o face medicul radiolog pacientului include și aspectele legate de riscul alergic, dar și eventuale afecțiuni asociate (boli de inimă, astm, diabet, boli de rinichi sau probleme cu tiroida), pentru că oricare dintre aceste condiții poate crește riscul unui efect advers.
După investigație poate exista o tulburare intestinală tranzitorie, care se remite de la sine în câteva ore. Ar mai putea exista și riscul unei inhalări a produsului de contrast administrat per os, dacă persoane se îneacă în timp ce bea preparatul. De asta administrarea per os se face în anticamera radiologică, pacienții fiind sfătuiți să bea încet, dar de preferat fără pauze mari.
Mai există și indicația pentru femeile care alăptează de a opri alăptarea pentru 24 de ore după investigațiile cu substanță de contrast, deși în laptele matern ajung cantități infinitezimale din aceasta.
Ce presupune pregătirea pacientului pentru procedură și cum decurge aceasta?
Dr. Eliza Crăciun: Este necesar ca pacientul să nu mănânce și nici să bea cu patru ore înainte de procedură. În sala de examinare se merge fără obiecte metalice, pentru că acestea pot afecta calitatea imaginilor.
Substanța de contrast se bea în decurs de circa o oră. Este o cantitate destul de mare, un litru, un litru și jumătate, dar are gust plăcut și se bea ușor. Lichidul are scopul de a extinde intestinul subțire, astfel încât anomaliile pot fi văzute mai bine. Pacientul se întinde pe masa de examinare, de obicei întins pe spate. Se pot folosi curele și perne pentru a menține poziția corectă și a ajuta la imobilizare în timpul examenului. Se introduce substanța de contrast intravenoasă și se realizează scanarea.
Procedura este monitorizată de detectoare electronice de raze X care măsoară cantitatea de radiații absorbită în corp. Un program special de calculator procesează volumul mare de imagini obținute, într-un interval foarte scurt de timp și va crea imagini bidimensionale în secțiune transversală ale corpului. Imagistica CT este uneori comparată cu a vedea într-o pâine prin tăierea pâinii în felii subțiri. Când software-ul de calculator asamblează secțiunile, rezultatul este o imagine tridimensională foarte detaliată a structurilor anatomice care trebuie evaluate.
Scanerele CT obțin mai multe felii într-o singură rotație și au ca rezultat foarte multe detalii. Pe parcursul procedurii pacientul este asistat de medic și de tehnicianul radiolog, dar rămâne singur în camera de examinare atunci când este expus la radiațiile ionizate, dar va fi în continuare supravegheat de medic, din camera tehnică. După investigație, pacientul își poate relua activitățile curente. Medicul radiolog va interpreta și va analiza imaginile și face un raport medical de diagnostic.