Diagnosticarea afecțiunilor digestive se realizează prin parcurgerea unor etape importante. Medicul specialist realizează anamneza pacientului, examenul clinic și, ulterior, recomandă o serie de teste paraclinice. Citește acest articol și află mai multe despre principalele investigații medicale și teste recomandate pentru diagnosticarea problemelor digestive.
Teste de laborator afecțiuni digestive
Testele de laborator reprezintă o metodă eficientă pentru detectarea prezenței agenților patogeni, a disfuncțiilor de digestie, de absorbție sau a hemoragiilor oculte localizate la nivelul sistemului digestiv. Pentru realizarea acestora, pacientul este instruit de către medicul curant să recolteze o probă de scaun.
Pentru a obține rezultatele corecte, este important ca, în momentul prelevării mostrei de scaun, pacientul să urmeze următoarele recomandări:
- evitarea contaminării probei cu urină;
- utilizarea recipientului special pentru recoltare;
- stocarea probei de scaun în condiții optime.
Coprocitograma
Coprocitograma este o investigație medicală utilizată în diagnosticul afecțiunilor tractului digestiv. Aceasta presupune autorecoltarea unei probe de scaun de către pacient, respectând indicațiile medicului. Coprocitograma identifică prezența eritrocitelor, leucocitelor și a mucusului în scaun. Poate identifica, în anumite condiții, și agenții patogeni la microscop.
Coprocultura cu sau fără antibiogramă
Acest test va identifica microorganismele cele mai frecvent implicate în patologia digestivă (de ex. Salmonella, Shigella, E. coli, Campylobacter, Yersinia, etc.). Antibiograma este solicitată cu scopul de a evalua sensibilitatea agentului patogen la diverse antibiotice utilizate în planul de tratament.
Testul este recomandat în situațiile în care simptomatologia digestivă este severă și ca alternativă pentru pacienții la care simptomatologia persistă iar medicul clinician suspectează etiologie bacteriană.
👉Afecțiunile tractului digestiv pot fi determinate de infecții virale, bacteriene sau parazitare. Agentul patogen poate fi identificat cu ușurință prin realizarea unui test neinvaziv denumit coprocitogramă. Dacă medicul ți-a indicat această procedură, află mai multe despre Coprocitograma și programează-te online.
Examenul coproparazitologic
Examenul coproparazitologic este un test utilizat pentru identificarea paraziților localizați la nivelul sistemului gastrointestinal. Principalii agenți patogeni implicați în apariția patologiilor gastrice sunt:
- Trichomonas intestinalis;
- Giardia lamblia;
- Strongyloides stercoralis;
- Blastocystis hominis;
- Entamoeba spp;
- Ascaris lumbricoides;
- Trichuris trichiura;
- Enterobius vermicularis;
- Hymenolepis nana;
- Fasciola hepatica;
- Taenia spp;
- Diphyllobothrium latum.
Infecția parazitară la nivelul tractului digestiv se manifestă prin apariția:
- diareei;
- anemiei;
- malnutriției;
- obstrucției intestinale;
- sângerărilor oculte (sângerări de origine necunoscută);
- scăderea absorbției intestinale a nutrienților.
👉Examenul coproparazitologic este o examinare utilă în diagnosticarea afecțiunilor gastrice. În situația în care medicul îți recomandă efectuarea unui examen coproparazitologic, află ce presupune acesta și programează-te online.
Testul antigenului Norovirus
Norovirusul este un agent viral cu structură ARN monocatenar. Acesta reprezintă un patogen frecvent implicat în afecțiunile gastrointestinale. Infecția cu Norovirus se asociază cu următorul tablou clinic:
- diaree;
- stare de greață;
- vărsături.
Testul pentru detectarea antigenului specific Norovirus reprezintă o etapă importantă în stabilirea diagnosticului. Acesta folosește drept probă o mostră autoprelevată din materiile fecale.
👉Afecțiunile gastro-intestinale se manifestă frecvent printr-o serie de semne și simptome care scad calitatea vieții pacienților. Citește articolul Semne de alarma: dispepsia (indigestia) și află mai multe despre semnele și simptomele asociate dispepsiei.
Testul antigen Helicobacter pylori
Helicobacter pylori este cel mai important agent patogen implicat în apariția ulcerului peptic și a gastritei cronice. Acesta este frecvent asociat cu apariția limfoamelor de tip MALT (neoplasm hematologic care se manifestă prin proliferarea necontrolată a țesutului limfoid localizat la nivelul mucoasei digestive).
Proba utilizată de laboratorul de analize se obține prin recoltarea unei mostre de scaun. Medicul recomandă realizarea acestui test persoanelor care prezintă semne și simptome specifice infecției cu Helicobacter pylori. Tablou clinic poate conține:
- stare de greață;
- vărsături;
- disconfort abdominal;
- regurgitații (eliminarea de conținut gastric la nivelul cavității bucale);
- senzație de plenitudine care apare după masă;
- pirozis (arsuri gastrice).
👉 Helicobacter pylori este cel mai frecvent agent patogen implicat în apariția afecțiunilor gastrice. Dacă medicul suspectează că ai o astfel de infecție, acesta îți poate indica efectuarea analizei de dozare a Antigenului Helicobacter pylori.
Testul pentru dozarea calprotectinei
Calprotectina reprezintă o componentă a citoplasmei granulocitelor polimorfonucleare (PMN). Aceasta este un marker important identificat în materiile fecale, care este utilizat pentru stabilirea diagnosticului și pentru monitorizarea eficienței tratamentului în cazul persoanelor cu afecțiuni inflamatorii localizate la nivel intestinal.
Testul poate fi utilizat de către medic cu scopul de a diferenția afecțiunile inflamatorii intestinale de sindromul de colon iritabil. Înainte de recoltare, pacientul primește informații despre modul în care se realizează prelevarea mostrei de materii fecale și primește un recipient special destinat acestei proceduri.
Teste pentru evaluarea funcției de digestie
Multe afectiuni ale tractului digestiv, pancreasului, ficatului sau căilor biliare pot duce la un sindrom de maldigestie sau malabsorbtie. Evaluarea funcției de digestie include analiza scaunului pentru:
- Analiza microbiotei intestinale (bacterii și fungi);
- pH;
- Identificarea componentelor nedigerate;
- Alfa-1 antitripsina;
- Lactoferina;
- Acizi biliari;
- Elastaza pancreatică;
- Acizi grași cu lanț scurt – SCFA;
Teste imagistice afecțiuni gastrointestinale
Modificările structurale de la nivelul tractului digestiv se pot asocia, în evoluția bolii, cu apariția unui tablou clinic specific. Pentru stabilirea diagnosticului și pentru urmărirea evoluției unei afecțiuni, medicul poate recomanda o serie de investigații imagistice.
Printre acestea se regăsesc:
- ecografia abdominală;
- tomografia computerizată (CT);
- rezonanța magnetică nucleară (RMN);
- tranzitul baritat;
- clisma cu bariu.
Ecografia abdominală
Ecografia este o investigație imagistică neinvazivă, care este utilizată de medic pentru vizualizarea structurilor intraabdominale. Ecograful emite și captează prin intermediul transductorului, ultrasunete care străbat fiecare strat pe care îl întâlnesc și furnizează imagini ale organelor digestive.
Dopplerul este o funcție specială a ecografului. Acesta permite evaluarea fluxului sanguin din cadrul vaselor care irigă organele digestive. Tehnica ecografică permite măsurarea dimensiunilor structurilor intraabdominale și orientează medicul spre stabilirea unui diagnostic.
Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată reprezintă o investigație imagistică neinvazivă, care utilizează razele X. Aceasta permite vizualizarea organelor abdominale și obținerea de informații structurale.
Prin intermediul tomografiei computerizate medicul poate observa procesele tumorale localizate în cavitatea abdominală. De asemenea, acesta poate identifica dimensiunile, gradul de invazie, dar și raporturile cu alte structuri. Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, pacientului îi este recomandată efectuarea unei biopsii ghidate ecografic.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)
Rezonanța magnetică nucleară este o tehnică imagistică neinvazivă, care utilizează undele electromagnetice. Aceasta oferă informații importante medicului în procesul de stabilire a diagnosticului.
Tehnica rezonanței magnetice nucleare permite vizualizarea organelor și stabilirea caracteristicilor formațiunilor tumorale abdominale. Înainte de procedură, este important ca pacientul să informeze medicul despre istoricul personal de claustrofobie. În cazul acesta, persoana va primi un sedativ, care o ajută să se relaxeze pe parcursul procedurii.
De asemenea, pacientului îi este interzis să poarte asupra sa obiecte metalice în timpul efectuării RMN.
Tranzitul baritat
Tranzitul baritat este o procedură medicală prin care pacientul este instruit să consume o soluție care conține bariu. După această etapă, medicul realizează o radiografie la nivelul toracelui și al abdomenului.
Această tehnică evidențiază pasajul substanței prin tractul digestiv superior (esofag, stomac, duoden). De asemenea, se pot identifica:
- îngustări ale tubului digestiv;
- obstrucții;
- alterarea mișcărilor peristaltice;
- defecte de relaxare sau de închidere ale sfincterelor aparatului digestiv.
Clisma cu bariu
Clisma cu bariu este o procedură medicală, care permite vizualizarea segmentelor inferioare ale tubului digestiv (jejun, ileon, colon, rect). Aceasta presupune administrarea la nivelul rectului a unei soluții de bariu.
După această etapă, medicul realizează o radiografie la nivelul abdomenului și al pelvisului. Aceasta permite vizualizarea unor modificări de tranzit, a obstrucții și a stricturilor (zone de îngustare) tubului digestiv.
Proceduri endoscopice tulburări gastrointestinale
Procedurile endoscopice sunt o serie de investigații utilizate de medici pentru a vizualiza tractul digestiv. Acestea oferă informații despre integritatea mucoasei gastrice. Prin intermediul endoscopiei se pot realiza o serie de intervenții curative minim invazive și prelevarea unor mostre de țesut pentru examinare și stabilirea diagnosticului de certitudine.
Printre procedurile endoscopice se regăsesc:
- endoscopia superioară (esofagogastroduodenoscopia);
- colonoscopia;
- colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP);
- sigmoidoscopia.
Afecțiunile digestive se pot manifesta prin semne și simptome specifice, care scad calitatea vieții pacientului. Este important ca după apariția acestora, persoanele să apeleze la medicul gastroenterolog pentru stabilirea diagnosticului. După realizarea anamnezei, a examenului clinic, acesta recomandă o serie de teste care au rol în stabilirea diagnosticului de certitudine.
Bibliografie
- www.urmc.rochester.edu, https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?ContentTypeID=85&ContentID=P00364, accesat la data 18.06.2024;
- www.hopkinsmedicine.org, https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/digestive-diagnostic-procedures, accesat la data 18.06.2024;
- www.webmd.com, https://www.webmd.com/digestive-disorders/imaging-tests, accesat la data 18.06.2024;
- www.barnesjewish.org, https://www.barnesjewish.org/Medical-Services/Digestive-Diseases/Diagnosing-Digestive-Diseases-Procedures, accesat la data 18.06.2024.