Bună ziua. Sunt Monica Rădulescu și mă bucur tare mult să moderez o nouă ediție Wikimedica, un concept Regina Maria Rețeaua Privată de Sănătate. Astăzi vorbim despre problemele tractului urinar. Mă bucur că dezvoltăm tema asta. Alături de mine este doamna doctor Cătălina Pușcașu, medic de familie. Mă bucur să revăd.
Bună ziua. Mă bucur să vă revăd și eu.
Vorbim despre o temă importantă. Sunt foarte mulți pacienți care se confruntă cu problemele urinare, dar, pentru început, aș vrea să le spunem care sunt cele mai frecvente.
Cele mai frecvente probleme urinare sunt infecțiile de tract urinar, mai ales cele de tract urinar inferior, problemele de litiază renală sau pietre la rinichi, așa cum le numesc pacienții, și, bineînțeles, partea de tumori ale aparatului urinar: tumori renale sau tumori vezicale.
Și le luăm pe rând. Vorbim despre infecțiile urinare. Ele sunt primele pe care le-ați menționat.
Infecțiile urinare sunt foarte, foarte frecvente. Sunt mai frecvente la femei decât la la bărbați. Există niște factori favorizanți pentru infecțiile urinare: sunt anumite persoane care au infecții urinare repetate, recurente. Aici lucrurile se complică. Sunt persoane care răcesc dacă stau cu picioarele în apă rece sau dacă stau în curent imediat vin cu o infecție urinară.
Deci nu este doar un mit.
Lucrurile sunt un pic complicate. Cel mai probabil, ori este o infecție urinară netratată, ori este o sensibilitate la nivelul aparatului urinar care favorizează apariția unei infecții urinare latente. De cele mai multe ori, după o infecție urinară tratată cu antibiotic, pacienții nu se duc să își facă urocultura de control. Dacă am primit un tratament antibiotic pentru o infecție urinară, ideal este cam la o săptămână-cinci-șapte-zece zile după terminarea tratamentului să se repete urocultura ca să ne asigurăm că infecția urinară s-a tratat. Dacă facem urocultura imediat în primele zile după ce am luat tratamentul cu antibiotic, acesta are o latență în sistemul nostru, în organismul nostru și o parte din medicamente se elimină prin urină. Așa se excretă ele. Atunci, în momentul în care se face analiza, practic, se inactivează tulpina de bacterie și pe urocultură nu apare nimic. Apare o urocultură negativă, deci, practic, fără bacteriurie și pacientul are impresia că nu mai are infecție urinară, dar, de fapt, este și-a recoltat prea devreme. Trebuia să lase un timp mai mare de latență în așa fel încât antibioticele să fie eliminate cu totul din organism și să poată face o urocultură care să fie semnificativă.
Aș vrea să le spunem celor care ne urmăresc că ne pot trimite comentarii întrebările lor și vom răspunde la ele pe parcursul acestui live. Spuneați mai devreme că femeile sunt mai predispuse decât bărbații să facă infecție urinară.
Femeile sunt predispuse decât bărbații datorită anatomiei aparatului genito- urinar, care favorizează acest lucru. În special, femeile după perioada de menopauză. La menopauză, tot ce înseamnă parte musculară începe să fie afectată. Apar hipertrofiile, atrofiile. Adică musculatura nu mai este atât de tonică ca în tinerețe și din acest motiv partea urinară este contaminată mult mai mai ușor și din partea genitală și din tubul digestiv deoarece orificiile de eliminare sunt apropiate și atunci apare apar infecțiile urinare.
Sunt și factori de risc. Sunt anumite lucruri care ne predispun să facem infecțiile?
Da, există. În primul și în primul rând, ca risc sunt infecțiile urinare în antecedente. De cele mai multe ori, se sensibilizează mucoasa urinară. Igiena este la fel foarte importantă. Este importantă hidratarea. Este important, de exemplu, o categorie de infecții urinare sunt infecțiile urinare care apar după contact sexual mai ales dacă contactul sexual a fost făcut după o anumită perioadă mai îndelungată de abstinență. Apar frecvent asociate cu litiaza uro-vezicală. Mai ales calculii de calciu zgârie mucoasa și favorizează apariția infecțiilor. Câteodată, inclusiv tumorile vezicale pot debuta ca infecție urinară. Se poate complica inclusiv sindromul nefrotic - sindromul nefritic cu infecția urinară.
Dar sunt anumite semne, anumite simptome care ar trebui să ne dea de gândit și să mergem la medic și la ce medic mergem?
În primul și în primul rând, ca semne și simptome pot apărea urinări dese, modificare de miros, de culoare a urinei, urinare cu durere ori la începutul urinării ori la final, usturimi, durere în zona pelviană. Câteodată când se asociază cu litiaza renală poate să apară durere la nivel lombar. Poate apărea febră, poate apărea stare generală proastă, astenie care pot determina.
Bănuiesc că aceste simptome persistă sau după câte zile mergem la medic sau putem să ne dăm seama că este, într-adevăr, o problemă acolo?
Dacă avem o urinare normală, în momentul în care avem primele usturimi sau am început să urinăm mai des dacă nu am băut mai multe lichide decât de obicei, trebuie să mergem la medic.
La ce medic mergem?
Primul medic la care mergem este ori medicul de familie ori medicul generalist, care, în urma unui consult, va determina necesitatea efectuării sumarului de urină, a uroculturii plus minus secrețiile genitale dacă consideră că riscul este de o infecție genitală mai mult decât infecție urinară.
Și recoltarea o facem acasă. Ați adus să ne arătați două recipiente și să ne explicați.
Recoltarea se face acasă de către pacient la domiciliul pacientului. Este recomandat ca pacienții să primească recipientele de la laboratorul unde își vor recolta dintr-un motiv foarte simplu: există și recipiente care se vând în farmacii. În mod normal, nu este niciun fel de problemă cu recoltarea. Problema este că în momentul în care se recoltează de către pacient pe un recipient care nu este conform cu cel al laboratorului pot apărea contaminări ale urinei pentru că laboratorul trebuie să transfere - ori cineva din laborator, ori pacientul înainte de predarea probei - urina din recipientul în care a recoltat el în recipientul laboratorului. La Regina Maria, de exemplu, pentru sumarul de urină se folosesc niște recipiente de tip eprubetă. Motivul este foarte simplu: pacientul a recoltat urina, el pune capacul, se ajunge la recepție, se predă recipientul la colegele asistente, ele le etichetează cu numele pacientului și un cod de probă și nu se mai desface capacul decât în aparat de către aparat. Nu mai intervine mâna omului și atunci riscul de a contamina proba din partea clinicii este foarte, foarte scăzut. Practic, este nul. Și atunci e important ca recipientul să se potrivească cu aparat. Ele se pun pe niște stative și aparatul este automat. El mișcă stativul, are un braț, trage, pipetează și face analiza. Acesta este recipientul de sumar de urină, iar recipientul de urocultură întotdeauna trebuie să vină într-un borcănel care are capacul înșurubat și trebuie să fie într-un borcănel steril, adică să aibă o folie care îl împachetează și să nu fie desfăcută. În momentul recoltării sumarului de urină, este recomandat ca sumarul de urină să se recolteze cu o igienă în prealabil a sferei urinare. Igiena înseamnă, în primul rând, ne spălăm pe mâini, apoi ne spălăm în zona genito-urinară dimineața pentru că, de obicei, recoltăm dimineața cu apă și săpun. Primul jet de urină se va elimina în vasul de toaletă. Apoi se dă sumarul de urină, iar dacă avem de recoltat și urocultura, ultimul jet de urină - practic, jetul de urină cel mai steril care vine din vezica urinară se pune în recipientul steril. Există o explicație logică și mai ușor dacă înțeleg pacienții așa. Aparatul urinar comunică cu exterior. Tot ce comunică cu exteriorul are la nivelul mucoasei multe leucocite. Leucocitele sunt niște celule de apărare ale organismului. Ele cresc în momentul în care avem o infecție, dar există în mod normal pe mucoasele care comunică cu exteriorul ca să ne protejeze împotriva pătrunderii bacteriilor în căile respective - în cazul nostru căile urinare. Și atunci, dacă primul jet de urină - cel care este recomandat să fie eliminat în vasul de toaletă, noi îl recoltăm și îl dăm pe post de sumar, vor apărea mai multe leucocite pe sumarul de urină și există riscul fără să așteptăm rezultatul uroculturii sau dacă nu se recoltează decât sumarul, nu se recoltează și urocultura - ca pacientul să primească un tratament antibiotic pe ceva ce nu este o infecție urinară. Ce mai este important de spus. Există foarte multe laboratoare în țară, în special, toate laboratoarele mari au analizoare performante pentru urocultură. În cazul în care nu există o infecție urinară, rezultatul se dă foarte repede. În principiu, a doua zi avem un rezultat de urocultură negativă - adică un rezultat cu bacteriurie sub 1000UFC. Toată lumea vede asta și se sperie. Asta înseamnă un rezultat negativ. Pacientul nu are o infecție urinară. În momentul în care pacientul are o infecție urinară, atunci va dura mai mult. De ce? Pentru că întâi se identifică germenele care există în urina pacientului. După ce se identifică germenele, se pun antibioticele care corespund conform unor standarde internaționale tratamentului pentru tipul respectiv de germeni și se așteaptă să crească sau să nu crească culturile și să răspundă la tratamentul practic cu antibiotic pe un disc de examinare. Și așa se obține antibiograma. Practic, întâi se identifică și există niște rezultate parțiale câteodată la trei zile în care apare urocultura cu Escherichia coli, cea mai frecventă cauză de infecții urinare și nuiese antibiograma. Doamna doctor, am infecție urinară, dar nu am încă. Nu, pentru că au crescut celulele de bacteriI, au crescut culturile de bacterii, dar nu s-a terminat ciclul de răspuns la antibiotic. Și atunci trebuie să așteptăm să vedem la care antibiotic răspunde bacteria respectivă.
Pentru că este important și înainte de a vorbi despre tratament, ați spus mai devreme de ce trebuie făcut înainte de a recolta urină - ați spus de toaletă pentru că este și această discuție. Spălarea se face doar exterior?
Spălarea se face exterior. Există niște studii care spun că nu ar fi necesar spălarea exterioară și în cazul femeilor doar îndepărtarea labiilor, dar lucrul acesta e mai greu de făcut tehnic și mult mai greu de explicat pacientului cum trebuie sî recolteze în așa fel încât riscul de contaminare să fie scăzut. E mult mai simplu să recomandăm pacientului să se spele.
Ați zis de tratament. Este foarte importantă antibiograma.
Pentru că în funcție de rezultatul antibiogramei, medicul dă pacientului un tratament țintit și asta reduce riscul infecțiilor ulterioare. Nu numai că reduce riscul infecțiile ulterioare, reduce și riscul de a dezvolta tulpini rezistente. Sunt anumite situații în care un rezultat de urocultură arată sensibilitate pe anumiți germeni, sensibilitate intermediară pe alții și rezistență pe unii dintre ei, iar cei cu sensibilitate intermediară - dacă nu îi tratăm cu antibiotic nepotrivit, pot dezvolta și ei rezistență.
Dar cred că e important de menționat aici faptul că tratamentul trebuie dus până la capăt.
Obligatoriu tratamentul trebuie dus până la capăt. Și iar este recomandat ca la minimum 5 zile, ideal 7-10 zile după terminarea antibioticului, să se facă urocultura, se repete urocultura.
Bun. O să vă citesc o întrebare pe care am primit-o de la cei care ne urmăresc: dacă persistă infecția cu E-coli de ani de zile, indiferent de tratament, și după vaccinurile din Germania inclusiv boosterul, ce se poate face?
Aici lucrurile sunt foarte complicate. Este necesar un consult de specialitate pentru că trebuie văzută exact cauza. Există mai multe metode de investigat pe care medicul urolog le are la îndemână. Este recomandat să se înceapă acest tip de investigații cu un medic, nu să se schimbe medicul urolog la fiecare infecție urinară pentru că tendința medicului în momentul în care vede o infecție cu o urocultură, mai ales dacă este sensibilă la antibiotice, nu este plurirezistentă, este să o trateze cu antibiotic. Și atunci, dacă schimbăm medicul, practic schimbăm antibioticul și se iau la nesfârșit. Există investigații de tip cistoscopii. Există urografii care se pot face pentru a vedea dacă nu cumva morfologic pacientul sau pacienta are o modificare a aparatului genito-urinar care favorizează aceste aceste tipuri de infecții. Au mai fost situații de pacienți care imunitar aveau o problemă și alergologii au specialitate alergologie și imunologie și, practic, imunologul a ajutat pacientul în acest sens. Din acest motiv se recomandă vaccinurile despre care povestea urmăritorul nostru. Trebuie mers la un medic urolog și trebuie continuat cu un medic urolog toate investigațiile necesare care să ducă la un diagnostic. Nu trebuie neglijate ecografiile. Sunt foarte importante în investigația aparatului urinar pentru că, câteodată, după cum spuneam, infecțiile urinare pot masca alte probleme. Deci ne tratăm de infecții urinare, dar avem și alte probleme.
Mulțumim pentru răspuns, dar tratamentul cu antibiotice este singurul indicat? Pentru că știu că mai sunt și tratamentele naturiste: merișoarele.
Merișoarele, ceaiul de merișor, sucul de merișor sunt adjuvante. Ele nu omoară bacterii. Ele, practic, doar scad cantitatea de bacterii din zona urinară și dau un confort pacientului. Sunt foarte bune în infecțiile de tip viral, nu de tip bacterian și atunci ele sunt niște adjuvante foarte bune. Sunt folosite foarte des la pacienții cu infecții recurente sau la pacienții cu litiază renală pentru că practic previn suprainfecția căilor urinare. Previn infecțiile urinare. De aceea se recomandă trei luni de zile tratament cu suplimente urinare pe bază de merișor.
Informații importante de reținut de aici: tratamentul cu antibiotice și merișoarele complementar.
Nu înlocuiesc tratamentul cu antibiotic pentru că nu au cum. Ele doar sunt niște adjuvante și este foarte bine să le luați conform indicațiilor medicale cum la fel de bine este să vă hidratați și să vă hidratați cu apă în cantități mici, dar des pe tot parcursul zilei. Sunt pacienți care, din păcate, în timpul zilei la locul de muncă nu prea se hidratează. Ajung acasă și beau cei doi litri de apă. Nu e foarte bine pentru organism.
Și oricum hidratarea este importantă indiferent că avm sau nu avem infecție.
E importantă pentru piele, e importantă pentru sistemul digestiv, e importantă pentru rinichi. Este important pentru tot.
Atunci, cu atât mai tare, dacă avem o infecție urinară, cu atât mai mult e important să ne hidratăm.
La fel, litiaza renală este de mai multe tipuri. Cea mai frecventă este litiaza de tip calcic...
Litiază adică pietre la rinichi?
Pietre la rinichi,da. Majoritatea sunt cu calciu în ele și trebuie să vi le închipuiți la nivel molecular ca un fulg de nea. Adică au asperități și, în momentul în care ele pleacă din rinichi, se desprind din rinichi, se desprind ca și cum s-ar deschide o piatră din munte. Nu pleacă numai piatra și restul muntelui rămâne acolo. După ce se desprinde o piatră, mai pleacă și nisipul. Asta zgârie căile urinare și favorizează apariția infecțiilor urinare. Mai există un tip de litiază preponderent cu urat. Acelea sunt un pic mai rotunjite. Mai există și o formă mai rară - o boală genetică de tip cistinurie. Pentru asta se face o analiză genetică. Este un aminoacid și rezolvarea de cele mai multe ori este: în primul rând un consult genetic pentru depistarea bolii. Este o boală destul de rară, dar este prezentă, iar apoi medicul genetician îi recomandă pacientului un regim specific care este cel mai bun lucru în boala asta. Dacă se evită anumite tipuri de de alimente care conțin cistină, atunci ea scade la nivelul organismului și procesarea ei nu mai este atât de dificilă și atunci scade riscul de apariție a litiazei cu cistină.
Iar în cazul pietrelor la rinichi - câ de mult contează alimentația? Spuneați de alimentație că este forte importantă.
Alimentația este importantă în tot. Este importantă și pentru pentru litiaza renală. Dacă rinichii sunt suprasolicitați cu proteine sau dacă sunt bombardați cu suplimente de calciu non-stop și pacientul nu bea lichide suficiente, este foarte important. Hidratarea este majoră. De asemenea, există pacienți care nu metabolizează cum trebuie și au o problemă pe metabolismul fosfo-calcic sau o problemă endocrinologă și sunt familii întregi. Ei se știu din tată în fiu cu probleme la rinichi, da, și au frecvent colică renală cu eliminare de pietre.
Care sunt foarte dureroase.
Da, sunt foarte dureroase și, de cele mai multe ori,colegii urologi spun că dacă ai avut o colică renală o dată și nu te hidratezi cum trebuie, dacă ești un om obișnuit fără o predispoziție pe metabolismul acesta, o repeți sigur în cinci ani pentru că începutul e greu. După, organismul știe ce să facă.
Exact.
Sunt, de exemplu, colici renale care sunt la pacienți care se cunosc cu pietre și care au un debut brusc. Am avut pacient cu colică renală care a debutat într-un parc de distracții când sărea pe trambulină pentru că, tot sărind, a dislocat o piatră, la ridicat de greutăți, la sărit din tren. Am avut pacient care a avut colică renală după ce a sărit de pe treptele mai înalte ale trenului.
Dar simptomele simptomele în cazul pietrelor la rinichi?
Simptomele în cazul pietrelor la rinichi sunt cu durere. Durerea în zona lombară poate fi confundată cu o durere de spate. Foarte intensă. În colica renală nu prea ai stare. Pacientul are tendința de a se mișca tot timpul, nu își găsește o poziție și după începe să se asocieze cu usturimi la urinat pentru că fiind zgâriat pe mucoasă și, când se elimină, ustură.
Cumva simptome asemănătoare cu ale infecției urinare.
Febra apare doar dacă se suprainfectează, dar, da, poate să fie urinară mai deasă și poate să fie usturime la urinare.
Și în cazul pietrelor la fel se fac analizele de urină?
În cazul pietrelor la rinich se face ecografie pentru a se vedea unde cu piatra. Există situații în care nu se vede piatra ori a plecat din rinichi și este undeva pe căile urinare. Se poate încerca să se facă o radiografie pentru a se vedea mai ales calculii de calciu. Pietrele care au mult calciu în ele și cam așa se urmărea mai ales înainte cum pleacă din rinichi spre vezică pietrele la rinichi. Ce e important de spus pentru pacienții noștri: este momentul în care vă duceți la o ecografie abdominală, mai ales dacă aveți de făcut și analiza rinichiului și vezicii urinare, hidratarea trebuie să fie făcută cu o oră înainte de ecografie. Beți apă - o jumătate de litru, maxim 750 de mililitri, dar să terminați de băut apă cu o oră înainte de examinare ca să apuce apa să ajungă în vezica urinară. Dacă beți înainte de intrarea în cabinet, apa ajunge, în cel mai bun caz, în stomac. Ori pe noi ne interesează ca vezica să fie plină, să se poată vedea mucoasa vezicală și, în felul acesta, să se poată exclude modificări de tip litiază în vezica urinară, tumori ale vezicii urinare sau alte tipuri de modificări.
Bine. Aș vrea să mai revin puțin la infecțiile urinare și să citesc două întrebări. Am dureri pelvine, urinez des, disconfort dureri lombare. Ce poate fi?
Poate fi o litiază renală asociată sau nu cu o infecție urinară. Pacientul respectiv sau pacienta trebuie să meargă la un consult medical. În urma consultului, se face o manevră care se numește manevra Giordano în care se poate vedea dacă pacientul are durere în zona lombară, durerea este de cauză renală sau de cauză ortopedică de la nivelul coloanei lombare. Se face palparea abdomenului și se vede dacă există cumva durere pelvină. Se dă o recomandare de ecografie. Se face ecografie de aparat urinar sau ecografie de abdomen și pelvis plus analizele de sumar și urocultură. La bărbați, semnele astea - mai puțin durerile lombare, dar semnele de infecție urinară mai pot fi asociate cu prostatitele și atunci la ei nu trebuie neglijată nici recoltarea unei PSA care se face din sânge.
Indiferent de vârstă?
În special bărbații tineri fac frecvent prostatită.
O altă întrebare: de un an și ceva am pierderi de urină, mai des noaptea. Peste zi nu am usturime, doar că urinez.
Aici discuția e legată de vârsta pacientei. Dacă pacienta este mai în vârstă sau dacă a născut, mai ales dacă a născut de mai multe ori - dacă e vorba de o pacientă ar trebui să facă un consult urologic pentru a vedea dacă este sau nu o ruptură veche de perineu. De obicei, pierderile urinare sunt cauzate de musculatura deficitară. Practic, planșeul muscular nu mai susține și nu mai determină strângerea mușchilor cum ar trebui în așa fel încât să apară pierderile de urină.
Se poate întâmpla după naștere?
Foarte frecvent după naștere. Mai există niște tulburări ale musculaturii vezicii urinare care pot determina genul acesta de modificări. Deci sfatul meu este să meargă la un medic urolog. Cel mai probabil o să îi facă o ecografie, un consult și trebuie văzut ce se întâmplă mai departe.
Pentru că vorbim despre această predispoziție - se întâmplă în cazul femeilor care au născut natural să aibă aceste probleme, mai sunt și alte categorii de pacienți - femeile însărcinate nu sunt neapărat pacienți - categorii de pacienți care au o predispoziție către infecțiile urinare?
Femeile însărcinate sunt. Pacienții diabetici sunt predispuși des la infecții urinare. Pacienții diabetici sunt o categorie aparte. La ei lucrurile se complică un pic pentru că diabetul determină distrugerea vaselor și nervilor mici inclusiv de la nivelul rinichiului. Și atunci pentru ei avem și alte tipuri de modificări care pot apărea. În plus, pacientul diabetic face febră mai rar. De multe ori, nu face febră la primele simptome. Pacientul diabetic este obișnuit câteodată să urineze mai des mai ales noaptea. Acesta este un semn de decompensare a diabetului. Și atunci cei care au glicemie variabilă și nu au un control foarte bun al al diabetului, dacă urinează mai des și nu îi ustură, nu prea bagă de seamă. Zic că e de la glicemie. În momentul în care se depășește capacitatea rinichiului de a filtra și de a reține glucoza, apare genul acesta de modificare care se numește micturie, adică urinare deasă noaptea și care trebuie investigată.
Și dacă tot suntem aici să vorbim și despre urina de 24 de ore. Vorbeam înainte de live.
Urina de 24 de ore este o un cumul de investigații. Se pot analiza mai mulți markeri din urina de 24 de ore. Este o analiză în care pacientul trebuie să fie bine informat asupra modalității de recoltare. Practic, stabilim ziua în care începem să strângem urina pentru că noi trebuie să strângem urina eliminată de noi pe parcursul celor 24 de ore, după cum îi spune și numele. Este bine să ne alegem o zi în care stăm acasă sau, mă rog, nu mergem foarte departe de casă pentru că se începe de dimineață de la prima urină de dimineață de când ne-am trezit. Se recoltează într-un recipient curat. Ideal sunt sticlele de apă plată sau minerală. Recipient curat.
Sticlele de sticlă? Contează dacă e plastic sau sticlă?
Nu contează. Și se va strânge urina în sticla respectivă - o sticlă, două, cât e nevoie până a doua zi dimineață pe parcursul nopții inclusiv prima urină de a doua zi dimineața. Am început miercuri dimineață. Începem de la prima urină de miercuri dimineață, strângem pe parcursul zilei de miercuri, miercuri noapte, inclusiv prima urină de joi de când ne-am trezit. Se notează volumul de urină eliminat în aceste 24 de ore. Vedem cât - o sticlă jumate, doi litri, 3 litri cât s-a eliminat și din toată cantitatea într-un recipient de urocultură se pune o mostră de urină, da? Din toată cantitatea colectată. Se duce la laborator și va fi întrebat pacientul care este volumul urinar. El trebuie să știe volumul urinar pe 24 de ore. De asemenea, e bine ca pacientul să își știe înălțimea și greutatea pentru că se mai calculează niște indici și este important.
Și asta este recomandat în cazul pacienților cu diabet?
Este recomandat în cazul pacienților cu diabet mai des decât a altor tipuri de pacienți. Mai este recomandată pacienților cu un anume tip special de afecțiuni de tip sindrom nefrotic nefritic sau în insuficiențele renale.
Doamna despre care vorbeam mai devreme a revenit și spune că are 29 de ani și nu are copii.
Atunci înseamnă că are probabil o tulburare a musculaturii vezicii urinare. Deci ar trebui să meargă la medic urolog. Există o categorie de medicamente care o pot ajuta.
Mulțumim pentru răspuns. Să vorbim și despre cancerul renal.
Cancerul renal este de mai multe tipuri. Există un tip de cancer foarte rar care se numește von Hippel Lindau, care este un cancer care are transmisie genetică. Și în cazul în care pacientul sau pacienta are în familie acest tip de cancere, este bine să își facă profilul genetic. De ce? În momentul în care știi că ai tipul acesta de cancer și ai o mutație specifică, te duci și faci ecografii mai des. Cancerul renal - deci la nivelul rinichiului este un cancer în care, de cele mai multe ori, pacientul este vindecat complet prin scoaterea rinichiului afectat. Dacă cancerul este în stadii incipiente. Pentru că este un cancer care se dezvoltă din aproape în aproape și în majoritatea cazurilor este descoperit înainte să spargă capsula rinichiului. Rinichiul este învelit într-o capsulă. Gospodinele știu - cele care au gătit rinichi. În momentul în care apare metastazarea, lucrurile stau mai greu, dar făcând ecografii de control, aceste tipuri de cancere la nivelul rinichilor sunt depistabile ecografic și este foarte simplu de a pune un diagnostic. Se face intervenția chirurgicală. Majoritatea pacienților nu au nevoie de chimioterapie, doar au nevoie de urmărirea biologică a ureei și creatininei și a unor markeri pe care îi indică urologul periodic: o dată la șase luni inițial după care, în general, anual pentru a urmări funcția rinichiului celălalt, care a preluat toată munca.
Da. Ați spus ecografie de control. Ce înseamnă? Să meargă în fiecare an să facă ecografie și cine ar trebui să meargă să își facă?
În general, ecografia de abdomen și de pelvis este bine să fie făcută de către toată lumea dacă nu în fiecare an, măcar o dată la doi ani pentru a vedea starea ficatului, mai ales la pacienții care au dislipidemie pot avea steatoză hepatică. Există chisturi esențiale, chisturi renale care se urmăresc să se vadă evoluția lor. Avem pacienți care au mai mulți rinichi, de exemplu. Unii dintre ei sunt funcționali sau nu. Totul trebuie văzut și urmărit, iar un pacient care are o predispoziție genetică pentru un tip de cancer de tip cancer renal, dacă își face ecografiile în mod serios nu are decât în cazul în care, Doamne ferește, se întâmplă ca mutația genetică să devină activă, deci practic să se declanșeze boala să facă ce are de făcut într-un timp mult mai confortabil decât să fie luat prin surprindere.
Dar pot fi prevenite în vreun fel?
Cancerele renale?
Le luăm pe rând. Vorbim despre cancere, pietre și infecții.
Cancerele renale - ca în orice tip de cancer trebuie încercat să se evite fumatul.
Pentru că fumatul nu are legătură, mă scuzați, doar cu cancerul pulmonar.
Fumatul are legătură cu orice tip de cancer. Din păcate, are legătură cu orice tip de cancer. Trebuie avută o alimentație echilibrată în așa fel încât să nu fie nici prea multe proteine, nici prea multe glucide ca rinichiul să funcționeze la parametri normali, o hidratare corectă pe parcursul zilei.
Proteină animală, proteină vegetală sau nu contează ce tip de proteină?
Proteinele - mai ales proteinele de natură animală sunt procesate exclusiv la nivelul rinichilor. Excreția lor se face la nivelul rinichilor. De aia trebuie evitată o alimentație exclusiv carnată - cum sunt dietele, de exemplu, care sunt dietele hiperproteice. Acolo, din start, se recomandă o hidratare extrem de importantă. Doamnele care au ținut acest tip de dietă au văzut lucrul acesta - că se recomandă 3-4-5 litri de lichide pe zi în funcție de câtă proteină mănânci - tocmai pentru ca rinichii să se spele, cum le explicăm noi pacienților și să funcționeze la capacitate bună.
Dar nu e mult? Cum ne dăm seama că bem prea mult? Când bem prea puțin știm.
În momentul în care brusc ai crescut cantitatea de proteină, trebuie să crești și cantitatea de lichide. În mod normal, nu ar trebui să bem 4-5 litri de lichide pe zi. Recomandat este un litru jumătate pe zi, doi litri de lichide pe zi în funcție de activitatea fizică. Persoanele care sunt mai sedentare nu au nevoie de atât de multe lichide față de persoanele care au muncă fizică mai ales în soare. De exemplu, cei care lucrează în agricultură sau în construcții, trebuie să se hidrateze mult mai bine pentru că transpiră și se elimină apa prin forța pe care o consumă în timpul muncii.
Dar când spunem lichide, spunem apă, ceaiuri, nu sucuri.
Recomandată este apa. Putem să bem ceai, un ceai, două pe zi. Eu nu recomand nici înlocuirea apei cu ceai definitiv sau cu limonadă sau cu suc de portocale. Limonada, de exemplu, sau sucul de portocale băut în exces poate determina o acidifiere a urinei și acidifierea urinei favorizează modificarea pH-ului și poate favoriza apariția infecțiilor urinare. Deci ponderați totul. Așa trebui să trăim noi. Trebuie să ne învățăm să fim un pic mai moderați în toate. Excesele niciodată nu duc la nimic bun.
În cazul pietrelor la rinichi și în cazul infecțiilor urinare putem face ceva astfel încât să le evităm?
Dacă avem un organism care produce constant pietre, pacienții învață să se hidrateze constant pe tot parcursul zilei, învață să nu facă efort fizic intens brusc și să urmărească ca pietrele să nu apuce să se formeze. Practic, pietrele se formează prin lipirea firicelelor de nisip. Se spune la ecografie: am nisip la rinichi. Practic, nisipul - sunt firicele ca la un râu. Se lipește fir cu fir cu fir și așa apare nisipul. În momentul în care nisipul fin încep să se lipească între ele în rinichi la căile excretorii - se formează piatra pentru că dacă rinichiul nu este hidratat suficient, este ca o moară care împinge mai greu apa. Atunci nu apucă să le elimine cât sunt în stadiul de nisip și se formează.
Și în cazul infecțiilor urinare?
În cazul infecțiilor urinare, mitul cu evitatul frigului este una. Femeile care poartă ,de exemplu, protege-slipuri este bine să le schimbe des. Nu punem unul dimineața și îl ținem până seara pentru că el se umezește cu secrețiile din zona genitală și atunci se favorizează migrarea germenilor din partea digestivă de la nivelul anusului. Poate să migreze. Coli există foarte des, apare din tubul digestiv. Ttrebuie evitată lenjeria de tip chiloții string, tanga pentru că iar favorizează infecțiile. Trebuie evitat abținerea de a merge la la toaletă. Da? Trebuie să avem grijă unde mergem, dar nu e bine să învățăm copiii sau să ne obișnuim să nu mergem deloc pentru că nu e sănătos. Organismul are o capacitate vezicală limitată și atunci există tendința de a nu ne hidrata ca să nu mergem des la toaletă.
Ați zis grijă unde unde mergem la toaletă pentru că se pot lua infecții de pe vas.
Se așează pacientele pe vasul de toaletă - care sunt neigienice, murdare. Iar rugămintea și indicația este ca înainte să vă duceți la toaletă să vă spălați pe mâini. Și înainte, nu doar după pentru că puneți mâna pe clanțe, puneți mâna pe diverse obiecte înainte de a merge la toaletă și există risc de contaminare și o infecție din exterior fără să ne dăm să ne dăm seama.
În regulă. Aș vrea să vă mai citesc o ultimă întrebare: dacă putem aduce de acasă în recipient steril urină și dacă contează ora pentru examinare la laborator?
Urocultura se poate da la orice oră din zi, doar să fie ore de primire a probelor. Pentru că infecția urinară este și dimineață, și la prânz, și seara.
Nu ține cont.
Sumarul de urină teoretic și el se poate da oricând. Se recomandă să fie urina de dimineață prin prisma faptului că te-ai trezit dimineață și oricum faci dușul de dimineață și te speli și atunci fiind vorba de igiena pacientului este mai simplu din punctul acesta de vedere.
Nu că ar influența, mă scuzați, dacă bem cafea sau ceai.
Nu. Bem și seara, iar venitul cu urina într-un recipient steril și transferat în momentul acela la laborator la toaleta de acolo, gândiți-vă că trebuie făcut așa: practic, avem în recipientul acesta urina și noi trebuie să transferăm în acesta. Asta ce înseamnă? Desfacem un capac, desfacem al doilea capac, da? Le punem cine știe unde și le ținem în mână așa, da? Transferăm.
Riscul să se contamineze proba este destul de mare.
Chiar dacă există o masă sau ceva pe care se poate pune, e risc de contaminare. Înainte, lucrurile acestea în laborator erau făcute de către laborant cu mănuși, sub o cuvă specială care practic trăgea aerul în așa fel încât să se limiteze contaminarea.
În regulă.
Mai luăm o ultimă întrebare: dacă simt o tensiune vezicală este de la infecție? Nu mi-a găsit nimic la ginecologie.
Dacă este presiune la nivelul vezicii urinare poate fi o infecție, poate fi o tulburare a musculaturii vezicale, poate fi inclusiv o piatră, poate să fie inclusiv colonul, care este destins, care are multe gaze și împinge vezica urinară. Trebuie făcută o ecografie, un sumară de urocultură și mers la urolog. De multe ori, colegii urologi își fac singuri ecografiile de aparat urinar și atunci trebuie mers doar la un control.
Mulțumim pentru toate răspunsurile pe care ni le-ați oferit.
Mulțumesc și eu pentru invitație.
Cu mare drag. Vă mulțumim și că ați fost alături de noi și astăzi. Vă recomandăm să distribuiți acest live mai departe pentru că sunt foarte multe informații utile și sunt sigură că pot fi de folos și altora. Multă sănătate. La revedere.