În cazul stabilirii regulilor pentru copii, acestea trebuie adaptate în funcție de vârstă, etapa de dezvoltare în care se află copilul și este recomandat să păstrăm un echilibru, astfel încât să nu fim nici în zona de rigiditate, nici în cea prea permisivă.
Este important ca acestea să fie exprimate în mod clar și ferm, dar fără agresivitate ci mai degrabă în mod calm.
Ce inseamna, de fapt, stabilirea limitelor?
Când nu există limitări ale comportamentului, copiii se simt nesiguri și experimentează anxietatea, iar granițele oferă structură mediului și relației, astfel încât copiii să se poată simți în siguranță.
Atunci când le solicităm ceva copiilor, este nevoie ca stilul de comunicare să fie unul ferm, limpede și iubitor, anunțând ce trebuie făcut, exprimându-ne compasiunea atunci când apare reticența, dar rămânând neclintiți în privința solicitării.
Françoise Dolto, renumită pediatră și psihanalistă, spunea că nu există capricii. Un copil poate avea o reacție neașteptata, însă acesta are întotdeauna un motiv și este important să înțelegem ce se întâmplă în spatele acestui comportament.
Copilul vrea să explice ce simte sau ce dorește, însă cu cât este mai mic, cu atât știe mai puțin cum să facă asta, iar atunci devine furios, protestează sau țipă.
Fiecare cerință ascunde una sau mai multe nevoi, însă aici nu este vorba ca adultul să cedeze atunci când apar aceste cerințe sau comportamente, ci mai degrabă trebuie păstrat raportul de egalitate bazat pe respect reciproc, excluzând situația în care adultul își justifică decizia folosind poziția de adult, “invitând” copilul să răspundă și să intre într-un conflict în care cel mai puternic câștigă.
Limitele din perspectiva stiintifica
Din perspectiva neuroștiinței, creierul are două părți care, integrate, ne ajută să ne atingem obiectivele și să rezolvăm sarcini diverse. Cele două emisfere au propriile caracteristici, emisfera stânga fiind răspunzătoare de gândirea logică, rațională iar cea dreaptă (predominantă în special în primii trei ani de viață) de emoții, senzații, comunicarea nonverbala și experiențe. Înțelegând modul în care funcționează creierul copilului, ne putem conecta la emisfera activă în acel moment, iar acest lucru nu înseamnă ca adultul să fie manipulat și să întărească comportamentul negativ, ci să coopereze.
Astfel, copilul poate fi mult mai receptiv atunci când emisfera stânga a creierului, cea care este responsabilă de gândirea logica și rațională, este activă din nou, iar acest lucru se poate face după ce copilul s-a liniștit.
În concluzie, atunci când copilul este supărat, de multe ori logica nu va funcționa până când nu vom raspunde nevoilor emoționale ale emisferei drepte a creierului. Putem face acest lucru validându-i emoțiile și recunoscând-i sentimentele, manifestând empatie, ascultare activă și folosind un ton al vocii calm.
Această abordare nu este potrivită în cazul în care copilul se află într-un posibil pericol, când este nevoie să oprim imediat comportamentul distructiv.
Atunci când comportamentul negativ al copilului este perceput de către adult drept ceva prea personal, acestuia îi este pus la îndoială sinele și astfel comportamentul copilului devine mijlocul prin care adultul își dovedește că este o persoana bună și competentă, generând disperare sau nevoia de a controla, pentru a evita să se manifeste.
De ce ne este greu sa impunem limite copiilor nostri?
Unii adulți manifestă dificultăți în a pune limite copilului și aleg să îi facă pe plac acestuia, pentru că le este greu să poată accepta nefericirea copilului, dorind să evite ca acesta să fie trist sau dezamăgit. Astfel, este nevoie să conștientizăm că micuții sunt persoane distincte, iar pe măsură ce cresc, pot avea parte de unele evenimente dificile, pe care nu le putem preveni mereu, oricât de mult am încerca.
Ce putem face, însă, este de a fi alături, oferindu-le suport și afecțiune, atunci când aceștia experimentează dezamăgirea sau suferința.
În acest mod, copilul învață să își gestioneze emoțiile și să devină încrezător că dispune de resursele interne necesare pentru a face față situațiilor din viață în care nu totul decurge după cum își dorește.
Emoțiile le permit copiilor să înțeleagă mediul în care trăiesc și să adapteze informațiile pe care le dobândesc nevoilor lor.
Dacă adulții le neagă emoțiile și încearcă să le împiedice să se manifeste, de exemplu atunci când le spunem “Nu țipa!”, “Nu plânge!”, deseori nu facem decât să sporim emoția interioară, să îi amânăm manifestarea și să o amplificăm ca și intensitate. Când încercăm să îl facem pe copil să își reprime emoția, îl privăm pe acesta de a înțelege ce se întâmplă cu el. Un copil se poate înțelege pe sine atunci când adultul îl înțelege.
Cum stabilim reguli pentru copiii, pastrand in acelasi timp o relatie sanatoasa
Este important ca părinții să manifeste interes și să investească în a cunoaște personalitatea copilului, să creeze o legătură autentică, astfel încât acesta să se simtă respectat și acceptat pentru a putea investi în relație, în a-și mulțumi părinții și a coopera. Atunci când copilul simte o legătură cu persoana care exprimă solicitarea, instinctul lui de cooperare este stimulat, determinându-l în mod natural să se supună. Copiii nu trebuie să perceapă aceste limite sau reguli ca pe o pedeapsă, ci ca pe niște criterii firești, care le ofere direcții până unde au voie să meargă pentru a putea fi în siguranță.
Stabilirea limitelor sănătoase:
- Stabilim limite clare, dar care încurajează independența și care adoptă disciplina suportivă, nu cea punitivă
- Adaptăm limbajul la nivelul de înțelegere al copilului și oferim explicații astfel încât să înțeleagă
- Alegem un moment potrivit pentru a comunica limitele, după ce ne asigurăm că nevoile de bază ale copilului, precum și cele emoționale, au fost satisfăcute
- Manifestăm un comportament constant în ceea ce privește respectarea regulilor
- În funcție de vârsta copilului, îl putem implica și pe acesta atunci când stabilim regulile
Importanța limitelor și beneficiile acestora:
- Oferă siguranță emoțională
- Autocontrol crescut
- Copilul experimentează responsabilitatea pentru propria stare de bine
- Crește toleranța la frustrare
- Îi oferă copilului posibilitatea de a alege
- Valorizează relațiile
Surse
- Dudek, L. (2022). Părinți binevoitori, copii receptivi: 10 principii-cheie ale educației eficiente. București: Editura Trei
- Siegel, D.J., Bryson, T.P. (2017). Creierul copilului tău: 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău. București: Editura For You
- Stiffelman, S. (2017). Parenting conștient: cum să creștem copii responsabili, încrezători și afectuoși. București: Curtea Veche Publishing