Ce este empatia?
Definițiile empatiei fac referire la o gamă largă de stări emoționale, însă specialiștii consideră că empatia este capacitatea de a înțelege sau a simți ceea ce simte o altă persoană, din perspectiva acesteia. A te pune în locul altcuiva poate fi dificil, mai ales când acesta suferă, dar este foarte util, căci permite înțelegerea momentelor prin care persoana respectivă trece. Empatia este acea trăire care dă naștere unei tendințe comportamentale de ajutorare naturală, spontană a celorlalți și exprimare a compasiunii. La polul opus, ca trăire. se află indiferența.
Tipuri de empatie
Empatie afectivă sau emoțională
Ea reprezintă capacitatea de a înțelege emoțiile altei persoane și de a răspunde în mod corespunzător la acestea; persoana empatică devine îngrijiorată de bunăstarea celeilalte ființe și acest lucru poate duce la sentimente de suferință personală.
Empatia somatică
Presupune o reacție fizică drept răspuns la situația cu care se confruntă celalalt – persoana empatică experimentează fizic – în oglindă – trăirile persoanei din fața sa.
Empatia cognitivă
Este capacitatea de a înțelege starea mentală a altei persoane – a gândi așa cum gândesc alții.
Studiile arată că anumite zone ale creierului joacă un rol important în modul de a resimți sau nu empatia. Acele persoane care au disfuncționalități în respectivele zone cerebrale pot experimenta, adesea, dificultăți în recunoașterea emoțiilor celorlalti.
Beneficiile empatiei
- Empatia permite construirea de relații cu ceilalți. Înțelegând ce gândesc și ce simt semenii noștri, suntem capabili să răspundem corespunzător când situațiile o cer.
- Empatia susține reglarea propriilor emoții. Ne permite să gestionăm sănătos ceea ce simțim, chiar și în momentele foarte stresante, fără a fi copeșiți.
- Empatia încurajează comportamentul de ajutorare a celorlalți, indiferent de situație. Empatia presupune un ajutor dezinteresat.
Empatia este, într-o oarecare măsură, determinată genetic. Unii oameni sunt mai empatici decât alții, iar capacitatea de a resimți empatie se moștenește. Studiile privind comportamentul empatic susțin că, în general, femeile sunt mai empatice decât bărbații, cel puțin din punct de vedere cognitiv. În plus, un aspect interesant este că nu doar de oamenii, ci și animalele resimt empatie. Cele mai empatice animale sunt primatele, în special Bonobo, indiferent dacă sunt în sălbăticie sau în captivitate.
Trăsăturile oamenilor empatici
Sunt persoane foarte sensibile, emoțional deschise în mod natural și foarte buni ascultători.
Riscul implicat de această trăsătură este că sentimentele acestor persoane pot fi ușor rănite, iar o persoana foarte sensibilă se pierde cu usurință în situații unde tăria de caracter este cerută.
Au capacitatea de a absorbi energia altor oameni.
Pentru că se pun cu ușurință în pielea celorlalți, empaticii resimt inclusiv sentimentele negative precum mânia sau anxietatea, sentimente care, daca nu sunt „curățate”, devin obositoare și nocive pentru ei.
Sunt persoane ale grupurilor mici.
Empaticii nu se simt confortabil în mijlocul mulțimilor, ci copleșiti de acestea. Ei tind să fie mai degraba retrași și preferă să se afle în preajma unei singure persoane sau în grupuri mai mici.
Sunt persoane intuitive.
Această trăsătură favorizează persoanele empatice, ajutându-le să descopere oameni pozitivi și să construiască relații de substanță.
Au nevoie de momente de singurătate.
Pentru că tind să fie mereu disponibile pentru ceilalți, persoanele foarte empatice se pot simți epuizate energetic, așa încât, din când în când, este foarte sănătos să aloce timp pentru ele însele, pentru a evita supraîncărcarea emoțională.
Tind să fie copleșite într-o relație de cuplu.
O persoană foarte empatică ar putea ajunge să evite relațiile romantice, tocmai din cauza marii implicări emoționale cerută de o asemenea relație. Poate apărea o frică de pierdere a propriei identități. Pentru a evita acest lucru, trebuie bine și clar definit modul în care cuplul funcționează.
Sunt ținte pentru „vampirii energetici”.
Sensibilitatea excesivă a unei persoane empatice o face să devină o țintă ușoară pentru vampirii energetici, al căror negativism îi seacă de energie și le poate da peste cap liniștea sufletească, făcându-i să simtă că nu sunt demni de iubit și de prețuit.
Preferă să petreacă timp în natură pentru a se reîncărca.
Viața de zi cu zi se poate dovedi adesea copleșitoare pentru o persoană empatică, iar natura este locul ideal pentru a se reîncărca emoțional și energetic și pentru a-și hrăni sufletul. Plajele sălbatice, pădurile sau munții sunt locurile perfecte pentru regăsirea echilibrului.
Reacționează ușor la stimuli externi.
Persoanele empatice pot fi deranjate ușor de zgomote, mirosuri sau de persoane care vorbesc prea mult.
Sunt generoase.
Pentru că persoanele empatice dau dovadă de o „inimă mare”, ele încearcă să îmbunătățească în orice fel pot starea celorlalți, fie că vorbim despre un om al străzii, un copil care plânge sau un prieten supărat.
Riscurile unei empatii puternice
Deși empatia este considerată o calitate valoroasă, ea poate ajunge o povară dăcă nu este bine gestionată. Cum empaticul simte intens ceea ce simt ceilalți, el ajunge, într-un final, să fie copleșit de suferință, anxietate sau de furie.
Empaticii au tendința de a prelua problemele celorlați ca fiind propriile probleme. Le este greu să stabilească granițe și să spună „nu”, chiar și atunci când ceilalți cer prea mult de la ei. Se simt adesea epuizați din punct de vedere energetic, după ce petrec mai mult timp în jurul oamenilor.
În plus, un nivel ridicat de empatie adesea interferează cu capacitatea de a lua decizii în mod rațional – deciziile devin pur emoționale, cu ignorarea consecințelor pe termen lung ale comportamentului excesiv de empatic. Anxietatea și stresul sunt și ele efecte ale unui comportament prea empatic.
Cere ajutorul unui psihoterapeut
Cum ne dăm seama dacă suntem empatici?
- Ni se spune de către apropiați că suntem prea emotivi sau prea sensibili;
- Dacă un prieten suferă, suferim și noi;
- Sentimentele noastre sunt rănite prea ușor;
- Grupurile mari ne seacă de energie și avem nevoie să petrecem o perioadă de timp singuri pentru a ne reîncărca emoțional;
- Ne deranjează zgomotele puternice, mirosurile sau persoanele care vorbesc prea mult;
- Preferăm să mergem cu mașina proprie la un eveniment pentru a ne fi mai ușor să plecăm atunci când vrem;
- Măncăm în exces pentru a face față stresului emoțional;
- Ne temem că o relație romantică ar putea să ne copleșească.
Dacă vă regăsiți în cel puțin trei situații dintre cele enumerate mai sus, înseamnă că sunteți, în mod clar, o persoană empatică.
Pentru a putea prelua controlul asupra emoțiilor și a nu ne lăsa copleșiți de acestea, primul pas este să recunoaștem că suntem o persoană empatică. Odată ce vă veți înțelege natura empatică, veți putea să gestionați cu ușurință echilibrul emoțional.
Comunicarea empatică
Comunicarea empatică presupune a da celuilalt sentimentul că este ascultat și că gândurile și trăirile sale sunt înțelese. Nu este deloc ușor să ne punem în locul celorlalți și sa înțelegem ceea ce simt ei, însă este primul pas pe care îl putem face pentru a evita construirea de prejudecăți cu privire la ceilalți.
Cele mai multe dintre conflictele cotidiane, de orice natură, de la locul de muncă pânâ la relația de cuplu, au loc loc din cauza comunicării defectuoase între interlocutori.
Acest lucru se întâmplă pentru că, atunci când suntem într-o conversație, se creează unul dintre următoarele scenarii:
- ne prefacem că ascultăm, dăm din cap din când în când, dar, de fapt, nu suntem atenți la ceea ce auzim;
- ascultăm selectiv și alegem să răspundem doar la anumite fragmente din conversația respectivă.
În oricare dintre situațiile expuse mai sus, tindem să evaluăm ceea ce am auzit, punem întrebări, oferim sfaturi din propria experiență și interpretăm cele auzite.
Situația ideală, dar și cea mai rar întâlnită, presupune să fim ancorați pe deplin în conversație și să ne concentrăm atenția asupra tuturor celor spuse de interlocutor.
Pentru o comunicare empatică, este recomandat să fim în mod real receptivi la ceea ce are să ne spună celălalt, să nu ne grăbim să facem presupuneri – adesea greșite – și nici să oferim sfaturi sau sugestii, până când nu ascultăm tot.
Cel mai important este să ascultăm în mod activ, să încercăm să privim situația și din perspectiva celeilalte persoane și să observăm chiar și ceea ce nu ne spune în mod direct – comunicarea non-verbală (gesturi, mimică, postură, ticuri nervoase), dar si cea para-verbala (intonație, tonalitate afectivă, cadență).
Comunicarea empatică ne ajută să ne creăm relații sănătoase cu ceilalți, să renunțăm la prejudecăți și să devenim mai conștienți de acțiunile noastre.
Lipsa empatiei
Așa cum fiecare om este diferit, și reacțiile la situațiile sociale sunt cel mai adesea diferite. Există câteva categorii de persoane care nu pot simți empatie:
Persoanele care suferă de autism: acestea dezvoltă alexitimie (în funcție de gravitatea tulburării autistice), adică incapacitatea de a recunoaște și exprima emoții, atunci când vine vorba de sine și de ceilalți;
- Persoanele care suferă de psihopatii;
- Persoanele care suferă de tulburare de personalitate borderline;
- Persoanele care suferă de tulburare de personalitate narcisică;
- Persoanele care suferă de tulburare de personalitate schizoidă;
- Persoanele care suferă de schizofrenie;
- Persoanele care suferă de tulburare bipolară;
- Persoanele care trăiesc stari de depersonalizare.
În cazul agresorilor sexuali, studiile arată că aceștia au fost crescuți într-un mediu lipsit de empatie și au suportat foarte probabil același tip de abuz, astfel că nici ei nu pot simți empatie pentru victimele lor.
Metode de gestionare a empatiei pentru a evita auto-vatamarea emotionala si nu numai
Setarea clară a limitelor
Acest lucru începe prin – dar nu se rezuma la – a controla atent timpul petrecut ascultând problemele celorlalți. Este foarte importantă lecția lui „nu”: a învăța să limitez în mod sănătos afluxul de informație, adesea negativă, ce vine înspre mine.
Petrecerea unui timp suficient de lung în natură
Timpul petrecut în natură are efecte vindecătoare pentru toți oamenii, cu atât mai mult pentru persoanele empatice. Pentru că o persoana empatică este foarte sensibilă și reacționează intens și prompt la mediul înconjurător, timpul petrecut în natură este modul ideal pentru relaxare și reîncarcarea bateriilor. Fie că vorbim despre plimbări pe plajă, prin pădure, pe crestele munților sau prin parc, este important să existe o alocare de timp pentru retragerea într-un cadru natural pentru o anumită perioadă. Cu atât mai mult atunci când o persoană se simte copleșită sau epuizată din punct de vedere emoțional.
Practicarea tehnicilor de meditație
Diversele forme de meditație pot sprijini reconectarea cu sinele; concentrarea pe respirație calmează mintea și corpul și aduce liniște.
Ignorarea gândurilor autocritice
Vocea interioară trăiește în mintea noastră, a tuturor, pândind orice ocazie spre a declanșa critica. Persoana empatică, având o sensibilitate mai înaltă, este foarte vulnerabilă la gânduri autocritice precum „De ce te simți epuizat tot timpul? Ești prea sensibil.”
Apelarea la un psihoterapeut
Dacă apare sentimentul de a fi coplesit de problemele celorlați și epuizarea se instalează, este indicat a vorbi cu un psihoterapeut. Ședințele de psihoterapie individuală sprijină buna cunoaștere de sine și gestionarea sănătoasă a calității numită empatie, așa încât ea să nu devină defectul numit empatie.