Terapia cognitiv-comportamentală: definiție, secrete și beneficii

Istoria terapiei cognitiv-comportamentale

Acest tip de terapie a fost dezvoltat în anii 1960 și își are originea în activitatea psihiatrului Aaron Beck, care a remarcat că anumite tipare de gândire (cum ar fi „gândirea automată negativă”) sunt responsabile cu apariția problemelor emoționale.

Dacă terapiile comportamentale anterioare s-au concentrate aproape în exclusivitate pe diferite metode, printre care și pedepsele aplicate pacienților pentru a le schimba comportamentele, abordarea cognitivă s-a concentrate pe modul în care gândurile și sentimentele noastre ne influențează comportamentul.

De atunci, terapia cognitiv-comportamentală a devenit un tratament eficient pentru tratarea unei game largi de tulburări și afecțiuni psihice. Acesta este una dintre cele mai utilizate forme de psihoterapie, deoarece se axează pe atingerea unor obiective foarte specifice, iar rezultatele pot fi măsurate.

Ce este terapia cognitiv-comportamentală?

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) reprezintă o formă de psihoterapie axată pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor tulburări de sănătate mintală sau unor tulburări psihosomatice (referitor la originea psihică a unor boli). Altfel spus, psihoterapia combină două terapii: cea cognitivă și cea comportamentală.

În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale se acordă o importanță deosebită tehnicilor de restructurare cognitivă și atitudinală. Principiul de bază al terapiei pornește de la faptul că modalitățile în care o persoană se comportă sunt determinate, în primul rând, de felul în care interpretează situațiile imediate.

Specialiștii sunt de părere că problemele cu care se confruntă oamenii apar din cauza sensului pe care aceștia îl dau evenimentelor trăite. În plus, gândurile negative vor afecta comportamentul și nivelul de încredere unei persoane în anumite situații.

Terapia cognitiv-comportamentală se poate concentra pe diferite aspect ale vieții unei persoane – poate aborda probleme emoționale sau sociale.

Cu alte cuvinte, acest tip de terapie ne poate ajută să devenim mai conștienți de gândurile noastre (care pot fi distorsiuni cognitive), astfel încât să privim problemele cu care ne confruntăm într-un alt mod și să le gestionăm mai eficient.

Terapia cognitiv-comportamentală poate fi utilă atât în tratarea tulburărilor psihice, însă poate fi considerată și un instrument eficient pentru oricine vrea să învețe cum să gestioneze mai bine diferitele provocări cu care se poate confrunta în viață.

Ce se întâmplă, mai exact, în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale?

„În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale pacienții vor învăța să identifice, să întrebe și să schimbe gândurile, atitudinile, credințele și presupunerile legate de problemele emoționale și comportamentale față de anumite situații”, afirmă Dana Peristeri, Psihoterapeut Clinica Oana Nicolau.

Prin monitorizarea și înregistrarea gândurilor în diverse situații care duc la tulburări emoționale, aceștia vor afla că modul în care gândesc poate contribui la diverse probleme emoționale precum depresia și anxietatea.

Terapia îi învață să reducă aceste probleme emoționale prin identificarea distorsiunilor din gândire; să vadă gândurile ca idei despre ceea ce se întâmplă, mai degrabă, decât ca fapte; cum să privească obiectiv gândirea pentru a vedea situațiile din diferite puncte de vedere.

Dacă anumite tipuri de psihoterapie se concentrează pe trecut pentru a înțelege sentimentele actuale, terapia cognitiv-comportametală se concentrează pe gândurile și credințele actuale ale unei persoane.

Astfel, terapia cognitiv-comportamentală îi face pe oameni să devină conștienți de modul în care gândurile și emoțiile construiesc realitatea și determină felul în care ne se comportă.

Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală

Aceasta se bazează pe schimbarea percepțiilor oamenilor asupra problemelor cu care se confruntă și își propune să schimbe modalitatea de gândire și de comportament care împiedică atingerea obiectivelor dorite. Spre exemplu, atunci când o persoană suferă de depresie, percepțiile și interpretările sale devin distorsionate.

O viziune distorsionată poate face o persoană mai predispusă să:

• Dezvolte o mentalitate negativă;
• Vadă lucrurile doar ca fiind la extreme (bune sau rele), fără a vedea o cale de mijloc;
• Amplifice gravitatea anumitor situații;
• Tragă concluzii în lipsa unor dovezi;
• Atribuie altor persoane vina pentru nereușitele proprii etc.
• Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe scoaterea la suprafață a gândurilor negative și pe analizarea lor ținând cont de realitate.

Dacă o persoană își poate schimba modul de gândire, nivelul său de suferință emoțională va scădea și va putea să se bucure pe deplin de viață.

Pe măsură ce o persoană dobândește noi abilități, devine mai ușor a să-și rezolve problemele într-un mod constructiv. Acest lucru reduce stresul resimțit, contribuie la recăpătarea controlului asupra problemelor și transformarea atitudinii negative într-una pozitivă.

Comportamentele dobândite în urma terapiei cognitiv-comportamentale

În urma terapiei, o persoană poate învăța să:

• Identifice mai clar problemele cu care se confruntă;
• Conștientizeze gândurilor automate negative;
• Conteste convingerile sale, care ar putea fi greșite;
• Distingă între fapte și gânduri iraționale;
• Înțeleagă cum experiențele din trecut îi pot afecta sentimentele și convingerile prezente;
• Nu se mai teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor;
• Înțeleagă mai bine acțiunile și motivațiile altor persoane;
• Dezvolte un mod pozitiv de a gândi și de a vedea situațiile;
• Devină mai conștientă de propriile gânduri;
• Stabilească obiective realizabile;
• Evite generalizările și gândirea dihotomică, de tipul „totul sau nimic”;
• Nu își mai asume vina pentru tot ceea ce se întâmplă;
• Se concentreze pe modul în care sunt lucrurile în realitate, mai degrabă decât pe modul în care ar trebui să fie;
• Își înfruntă fricile și să nu le mai evite;
• Identifice, accepte și să înțeleagă anumite aspecte, mai degrabă decât să le judece, fie că este vorba de ei înșiși sau de alții.

Ce vor discuta pacienții la prima sedință de terapie cognitiv-comportamentală?

La prima ședință de terapie cognitiv-comportamentală, pacienții vor discuta cu psihologul despre natura și cauzele dificultăților și factorilor care ar putea menține problema respectivă. De asemenea, se va stabili modul în care terapeutul va aplica modelul terapiei pentru problemele specifice, modul în care sarcinile pe care le vor efectua în cadrul terapiei pot schimba diferite aspecte ale problemelor, așteptările și obiectivele create.

Pentru ce tip de problemele este utilă terapia cognitiv-comportamentală?

Terapia cognitiv-comportamentală este utilă pentru o serie de probleme precum:

• furie;
• atacuri de panică și anxietate;
• sindromul de oboseală cronică;
• durere cronică;
• depresie;
• tulburarea Bipolară;
• probleme cu drogurile sau alcoolul;
• probleme de comportament alimentar;
• probleme de sănătate generale;
• bulimie nervoasă și tulburări alimentare;
• ticuri;
• tulburări de dispoziție;
• tulburarea obsesiv-compulsivă;
• fobii;
• tulburarea de stres post-traumatic;
• probleme de relaționare și de ordin sexual
• probleme cu somnul.

Totodată, terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta persoanele cu:

• psihoză;
• obiceiuri precum smulgerea părului sau rosul unghiilor;
• probleme sexuale și de relaționare;
• insomnia;
• sindromul oboselii cronice;
• durere cronică;
• probleme interpersonale de lungă durată.

Totuși, în anumite cazuri grave, medicul curant îi poate prescrie persoanei respective și administrarea unor medicamente care să amelioreze anumite simptome și care să completeze tratamentul bazat pe terapie.

Tipuri de terapie cognitiv-comportamentală

Există o serie de abordări terapeutice specifice care implică terapia cognitiv-comportamentală:

Terapia cognitivă

Se concentrează pe identificarea și schimbarea modelelor de gândire distorsionate, a răspunsurilor emoționale și a comportamentelor.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT)

Își propune să regleze emoțiile și este utilizată pentru tratarea dependențelor, a Tulburării de Stres Post-Traumatic, depresiei, tulburărilor alimentare, precum și tulburării Borderline.

Terapia multimodală

Se bazează pe principiul conform căruia problemele de ordin psihologic trebuie tratate prin abordarea a șapte dimensiuni diferite ale personalității, dar care sunt interconectate, cum ar fi: comportamentul, afectul, senzațiile, imagistica, cogniția, relațiile interpersonale și considerațiile de ordin biologic. Acest tip de terapie se bazează pe ideea că terapeutul trebuie să abordeze aceste multiple modalități ale unei persoane pentru a identifica și trata o tulburare menală.

Terapia rațional-emotivă și comportamentală

Se referă la identificarea convingerilor iraționale, aducerea acestora la suprafață și schimbarea acestor modele de gândire.

Chiar dacă fiecare tip de terapie cognitiv-comportamentală are o abordare diferită, toate acestea sunt utilizate pentru a aborda tiparele de gândire care duc la suferință de ordin psihologic.

Terapia cognitiv-comportamentală: strategii

Identificarea gândurilor negative

Una din strategiile principale utilizate în acest tip de terapie se referă la identificarea gândurilor negative. Specialiștii spun că gândurile, sentimentele și anumite situații pot duce la comportamente inadecvate. Introspecția nu este un proces ușor, însă poate duce la descoperirea de sine și la aflarea unor informații care reprezintă o parte esențială a tratamentului.

Învățarea unor noi abilități

Un alt element important al acestui tip de terapie este dobândirea unor noi abilități care pot fi aplicate în situații din viața reală. Spre exemplu, persoanele care suferă de o fobie specifică vor învăța noi tehnici de a gestiona situațiile care ar putea declanșa simptomele fobiei.

Setarea unor obiective

Stabilirea unor obiective poate constitui un pas important în tratarea problemelor emoționale, ajutând persoana respectivă să facă schimbări pentru a-și îmbunătăți sănătatea și calității vieții, în general.

Terapeutul va ajuta persoana în cauză să își identifice propriile obiective, să facă diferența între obiectivele pe termen scurt și lung și să stabilească obiective de tip SMART (specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp), precum și pașii necesari pentru îndeplinirea acestora.

Rezolvarea problemelor

Deprinderea anumitor abilități pot ajuta o persoană să identifice și să rezolve problemele apărute pe parcursul vieții, reducând impactul negativ al afecțiunilor psihice și medicale. Rezolvarea problemelor prin acest tip de terapie implică adesea cinci pași:

• identificarea problemei;
• generarea unei liste de soluții posibile;
• evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe ale fiecărei soluții posibile;
• alegerea soluției potrivite pentru a fi implementată;
• implementarea soluției.
• Autosupravegherea

Acest element este foarte important în terapia cognitiv-comportamentală, pentru că implică monitorizarea comportamentelor, simptmelor, gândurilor sau experiențelor avute în viața de zi cu zi și împărtășirea acestora cu terapeutul. Autosupravegherea îi poate oferi terapeutului informațiile necesare pentru a-i oferi pacientului cel mai bun tratament.

Progresul gradual

În majoritatea cazurilor, terapia cognitiv-comportamentală este graduală, ajutând persoana în realizarea anumitor modificări pentru o schimbare a comportamentului.

Spre exemplu, cineva care suferă de anxietate socială va începe tratamentul pentru această tulburare mai întâi prin a-și imagina situații sociale care i-ar putea declanșa anxietatea, și abia apoi va începe, propriu-zis, să exerseze, purtând discuții cu prietenii, familia și cunoștințele. Lucrând progresiv pentru atingerea unui scop mai mare, procesul în sine este mai puțin descurajant, iar obiectivele sunt mai ușor de atins.

Modalitățile de evaluare a pacientului în timpul terapiei cognitiv-comportamentale și avantajele lor

Evaluarea pacienților tratați cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale se poate realiza în mai multe moduri:

• interviu cu privire la comportamentul lor;
• auto-monitorizare;
• auto-evaluare prin intermediul chestionarelor, scalelor de evaluare, obținerea unor informații de la alte persoane, intervievarea unor persoane cu rol „cheie” în viața subiectului;
• observarea directă a comportamentului subiecților în diverse situații: jocuri de rol, teste comportamentale, analiza activității pacienților sau înregistrări psihofiziologice.

Evaluările și măsurarea modificărilor în cele patru domenii menționate mai sus au o serie de avantaje:

• facilitează cunoașterea precisă a frecvenței și intensității comportamentului problematic;
• îi permite psihoterapeutului să realizeze modificări în ceea ce privește strategia terapeutică;
• au un rol psihoterapeutic.
• De reținut este faptul că abordarea și strategiile variază și sunt adaptate astfel încât să lucreze fiecare problemă într-un mod cât mai specific.

Provocări ale terapiei cognitive-comportamentale

Există mai multe tipuri de provocări cu care pacienții se pot confrunta în timpul terapiei cognitiv-comportamentale:

Dificultăți în a produce o schimbare

Deși, în urma ședințelor de terapie, unii oameni pot conștientiza că anumite gânduri nu sunt sănătoase și rationale, simpla lor conștientizare nu facilitează modificarea lor.

Natura foarte structurată a acestui tip de terapie

Aceasta poate fi utilizată în diferite formate, iar terapeutul are mai mult rolul de îndrumător. Este adecvată pentru persoanele care se simt confortabil cu o abordare structurată și concentrată.

Partea bună este că abilitățile dobândite în cadrul acestui tip de terapie pot fi aplicate cu succes în viața de zi cu zi, chiar și după terminarea ședințelor de terapie.

Dorința reală de schimbare

Acest tip de schimbare nu poate fi eficient decât dacă persoana în cauză este dispusă, într-adevăr, să depună un efort pentru a-și analiza gândurile și sentimentele și pentru a acționa în consecință. O astfel de autoanaliză pote fi inconfortabilă, însă este necesară pentru a vedea de ce și cum anume este influențat comportamentul și pentru a produce o schimbare.

Concluzii

Pentru ca terapia cognitiv-comportamentală să dea rezultate pozitive, cel mai important lucru este ca pacienții să fie sinceri și deschiși către psihologul cu care fac terapia. „Să fie dispuși să discute despre gândurile, credințele și comportamentele lor și să fie activi la exercițiile făcute în timpul sesiunilor de terapie”, afirmă Silvia Goliță, Psihoterapeut Clinica Oana Nicolau.

Surse

• https://www.nhs.uk/conditions/cognitive-behavioural-therapy-cbt/
• https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/cognitive-behavioral-therapy/about/pac-20384610
• https://www.apa.org/ptsd-guideline/patients-and-families/cognitive-behavioral
• https://www.medicalnewstoday.com/articles/296579
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279297/