Curentul a strâns mulțimi imense de fani, printre profesioniștii din psihiatrie, psihoterapie și amatori deopotrivă. Totuși, are și critici acerbi. Ce le-a stârnit pasiunea?
Gary Chapman pornește de la ideea că fiecare dintre noi are un rezervor afectiv, care se simte bine numai când e plin, și atunci ne dă voie să funcționăm la capacitate maximă în toate domeniile vieții.
Cum simțim că e plin acest rezervor? Aici intervin diferențe inter-individuale. Fiecare are felul propriu în care își vorbește lui însuși/ei însăși despre dragoste, în care pricepe atunci când i se vorbește despre dragoste și în care tinde să vorbească celui iubit despre dragoste.
Diferențele nu se simt așa de clar chiar de la început. La începutul unei relații – în faza de îndrăgostire (care poate dura până la 2 ani, în general), avem tendința să comunicăm cu cel de lângă noi folosind toate cele cinci limbaje, motiv pentru care nu acolo apar discrepanțe.
În timp, vom oferi ce avem noi nevoie, presupunând că și partenerul are nevoie de același lucru – lucru de cele mai multe ori neadevărat. Așa ajungem în punctul în care noi nu ne simțim apreciate eforturile, celălalt are senzația că nu facem nimic și simte că nu este iubit.
Diferențele între indivizi nu sunt chiar atât de mari și Chapman cartografiază cinci limbaje ale iubirii - moduri diferite în care fiecare dintre noi ne manifestăm iubirea, precum și moduri diferite prin care simțim că suntem iubiți.
- Declarațiile (cuvintele de apreciere și încurajare - words of affirmation)
- Timpul petrecut împreună (quality time)
- Darurile (cadourile - gifts)
- Serviciile (acts of service)
- Contactul fizic (touch)
Pentru oricine vrea să comunice mai bine cu semenii săi este un plus să le cunoască, să le recunoască și, dacă vrea să își întrețină relațiile, să le alimenteze în pozitiv.
Trebuie să fim însă cel puțin la fel de atenți, dacă nu chiar mai atenți, să nu le alimentăm în negativ. Dacă flatăm pe cineva, e posibil să nu (ne) observe, câteodată, chiar dacă vorbim în limbajul lui preferat, dar sigur va observa dacă este rănit acolo unde este cel mai atent. Și nu ne dorim asta.
Cele mai multe dintre aceste recomandări sunt de bun simț - iar aceasta este una dintre principalele surse de succes ale curentului psihosocial al limbajelor iubirii, care au devenit parte a culturii populare în toată lumea.
O mare parte a acestui succes se datorează faptului că, de fapt, cu toții știm că relațiilor noastre le face bine să evităm:
- criticile (mai ales cele făcute în public)
- reproșurile (toți știm de cele mai multe ori pe pielea proprie cât de nociv este obiceiul de a sublinia greșelile, din prezent, și mai ales din trecut - oricând este mai bine să ne raportăm la prezent și la soluții)
- pasarea responsabilității/ culpabilizarea (în toate situațiile în care sunt implicate mai multe persoane, responsabilitatea e împărțită. E mai practic să ne asumăm partea de răspundere și să căutăm soluții, decât să ne pierdem în căutarea vinovaților).
- atitudinea sarcastică
Aceasta în special dacă ținem la limbajul declarațiilor. Dacă ținem la timpul de calitate petrecut împreună, știm deja că simpla prezenţă fizică este insuficientă. Important este să stăm împreună cu partenerul și să îi acordăm întreaga atenție.
Probabil popularitatea celor 5 limbaje ale iubirii se datorează în mare măsură introducerii cadourilor pe lista limbajelor iubirii. De unde până atunci persoanele care-și doreau cadouri într-o relație treceau drept reci și interesate, acum apar la fel de îndrăgostite că oricare. Cadourile sunt legitimate în calitate de unelte ale iubirii. Autorul subliniază chiar că acesta este limbajul iubirii care se învață cel mai ușor, deci perspectivele comerciale sunt foarte bune.
Totuși, pentru a-i face dreptate lui Chapman trebuie să accentuăm faptul că un dar nu este neapărat un lucru prețios și scump, ci simbolul faptului că te-ai gândit la cineva. Nu contează dacă ai dat sau nu bani pe obiectul fizic respectiv. Ceea ce contează e că te-ai gândit la persoana respectivă şi că ţi-ai concretizat gândul oferindu-i un dar, în chip de exprimare a iubirii tale.
Serviciile ar trebui să fie gesturi fireșți pe care le faci pentru a-i ușura viața celuilalt. De la ajutor în casă sau la gătit, luat copiii de la școală sau plătit facturi, cumpărături sau schimbat cauciucuri la mașină, căutat o informație sau făcut un masaj – le putem adăuga în categoria servicii pentru persoană dragă (iubit / soț / copil etc.). Ele presupun grija noastră, timpul, efortul, organizarea, dragostea noastră manifestată față de cineva drag.
Ca limbaj al iubirii, spectrul atingerii este foarte larg, de la ținutul de mână, săruturile, îmbrăţişările, atingerile sexuale şi raportul sexual. Este un limbaj cu o componentă inconștientă foarte profundă ceea ce îl face relativ dificil de deprins, dacă nu îl simți natural.
Contactul fizic poate varia de la un masaj sau preludiu, până la a pune o mâna pe umărul sau spatele partenerului când îi oferi o cană de cafea, a-i atinge mâna într-un restaurant, când stați la masă. În domeniul contactului fizic trebuie să fim cu atât mai atenți la aspectele negative, deoarece atingerea poate consolida sau poate distruge o relaţie. Acesta poate transmite ură sau iubire.
Persoana al cărei limbaj este contactul fizic va recepţiona mesajul astfel transmis mult mai puternic decât prin cuvintele „te urăsc” sau „te iubesc”.
Agresiunea fizică este resimțită mult mai puternic și potențial traumatic de către cineva care are contactul fizic ca limbaj primar al iubirii.
În cuplurile în care unul dintre parteneri este infidel, iar celălalt are atingerea ca limbaj principal al iubirii, trauma va fi mai puternică. Persoana afectată simte că partenerul său dăruieşte altcuiva tocmai lucrul după care el/ea tânjeste cel mai mult — contactul fizic, ca formă de exprimare a iubirii.
A respinge în mod constant încercările partenerului de a se conecta cu tine la nivel fizic – de la îmbrățișări, sărutări până la raport sexual, echivalează pentru el/ea cu mesajul “nu te iubesc”, “nu ești important(ă) pentru mine”.
Adaptarea la nevoile partenerului este importantă, pentru că și aici există nuanțe/ dialecte.
Chiar dacă partenerul are contactul fizic ca limbaj principal, unele atingeri îi pot face plăcere, iar altele îl pot enerva. Dacă noi insistăm cu ceva ce nu îi place, după ce ne-a comunicat asta, cu siguranță transmitem exact opusul iubirii – respectiv lipsa de atenție și considerație față de nevoile și dorințele celuilalt.
Totuși, în lumea psihologică lucrurile nu trebuie absolutizate și cărțile ar trebui citite integral și cu toate nuanțele. Între un limbaj al iubirii și o limbă străină există totuși diferențe esențiale. Revendicarea legată de o înțelegere greșită și absolutizantă a limbajelor iubirii poate justifica sau chiar determina câteodată neînțelegeri grave și chiar destrămarea relațiilor.
În paralel cu mișcarea fanilor limbajelor iubirii a început să crească și curentul așa ziselor victime ale limbajelor iubirii servite drept argument pentru orice.
La începutul acestui an a fost dat publicității un studiu care susține că demontează atât existența cât și eficiența ˝de lucru˝a celor cinci limbaje ale iubirii. Realizat de un colectiv de oameni de știință sub conducerea canadienei Emily A. Impett, studiul și-a propus să evalueze limbajele iubirii din perspectiva științei relațiior.
Iată concluziile: În ciuda popularității cărții lui Chapman The 5 Love Languages, există puține lucrări empirice despre limbajele dragostei. Dovezile empirice nu susțin cele trei ipoteze centrale ale cărții:
- fiecare persoană are un limbaj preferat al iubirii,
- există cinci limbaje ale iubirii și
- cuplurile sunt mai mulțumite atunci când partenerii vorbesc unul în limba preferată a celuilalt.
Studiul discută despre motivele potențiale ale popularității limbajelor iubirii, inclusiv faptul că le permite oamenilor să identifice nevoi relaționale importante, oferă o metaforă intuitivă care rezonează cu oamenii și oferă o modalitate simplă de a îmbunătăți relațiile.
Autorii studiului oferă o metaforă alternativă care va reflecta mai corect o mare parte din cercetările empirice despre relații: dragostea nu este asemănătoare cu o limbă pe care trebuie să o înveți, ci poate fi înțeleasă mai adecvat ca o dietă echilibrată în care oamenii au nevoie de o gamă completă de nutrienți esențiali pentru a cultiva dragostea de durată.
Au existat însă și terapeuți de cuplu cu experiență care au subliniat totuși valoarea limbajelor iubirii și mai ales cât de important este să facem un minim efort de a înțelege profund afectivitatea celuilalt.
Michele Weiner-Davis LCSW: ˝După patru decenii de specializare în lucrul cu cupluri, experiența mea clinică contrazice aceste constatări și sugerează că multe relații sunt complet transformate atunci când oamenii înțeleg și aplică principiile principale ale cărții lui Chapman. În plus, sunt sigur că autorii noului studiu au ratat sensul și, prin urmare, valoarea celor cinci limbaje ale iubirii. În primul rând, frumusețea celor cinci limbaje ale iubirii este că le învață pe cupluri că toată lumea se simte iubită diferit. Ceea ce atinge inima unei persoane nu are niciun sens pentru altul. Și problema este că oamenii nu știu asta. Oamenii tind să arate dragostea în felul în care le place să o primească și apoi sunt surprinși când eforturile lor nu sunt apreciate. Cercetările sugerează că oamenii care au căsnicii fericite pe termen lung nu sunt mai asemănători decât cei care divorțează. Dar singurul lucru care este diferit în cuplurile care se iubesc și rămân împreună este că învață cum să facă față diferențelor lor!˝
Așadar, ce-i de făcut cu limbajele iubirii? Le studiem și ne străduim să le învățăm?
Străduința noastră ar trebui să meargă mai întâi în direcția înțelegerii unui fapt fundamental: dacă eu încep să nu mă simt iubit/ă sau încep să mă simt nesigur/ă de iubirea celuilalt este clar că ceva îmi lipsește. Că nu primesc expresiile care mă asigură. În același timp în care încep să mă gândesc să le cer, ar trebui să mă gândesc și că celălalt ar putea să se simtă la fel și poate deja îmi cere ceva. Oare ce? Limba princeps a iubirii este a acorda atenție. Pornind de aici putem vorbi acele limbaje de care relația noastră are nevoie.
De aceea ideea de limbaj, de mod de exprimare a iubirii este importantă, după cum este importantă și ideea că fiecare poate exprima și poate citi diferit iubirea.
Care iubire? A noastră, reală, actuală și specifică.
De aceea nu absolutiza și nu copia, nu e nevoie să înveți limbi străine, ci numai să-l asculți pe cel de lângă tine și pe care știi că îl iubești. Nu da teste și nu aplica concepte. Observă, ascultă, primește, dăruiește. Dacă ai nevoie de ajutor, un consilier sau psihoterapeut îți vor sta alături - și vă vor sta alături. Nu le cereți rețete sau cursuri de limbi străine, ci training al acestei capacități de ascultare și descoperire.
Surse de referință:
- https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/09637214231217663