Back to school! Motivații noi pentru obiceiuri vechi

Motivație intrinsecă, motivație extrinsecă

Legat de motivație în general, primul lucru pe care ar trebui să îl știm este că cea mai durabilă și mai de calitate motivație este cea intrinsecă: suntem determinați să facem un lucru deoarece acel lucru ne aduce direct o stare de satisfacție. Pe scurt, ne place, ne interesează. La copii, acest efect este încă și mai puternic: ei se mențin, persistă, progresează și se dezvoltă într-o activitate care le place într-un mod mult mai puternic și mai durabil decât în activități care le sunt impuse și pentru care primesc recompense sau în activități care îi scutesc de pedepse. 

Morala? Prima opțiune atunci când este vorba despre copii și învățare este motivația intrinsecă, respectiv satisfacția obținută direct din activitatea de a merge la școală și de a învăța. 
Celelalte posibile pârghii pe care credem că le avem pentru a-i determina pe copii să persiste în activitatea școlară sunt din capul locului fragile și de calitate inferioară. Copilul nu învață de frică, nici din frica de bătaie și nici din frica de retragere a anumitor favoruri (cadouri, timp de TV, calculator, excursii etc), după cum nu învață nici pentru a primi bani sau alte favoruri - ceea ce vi se pare că învață din acest tip de motivație puteți fi siguri că este un fond fragil de cunoștințe care vor fi izolate și vor fi uitate cu proxima ocazie, de obicei în condiții de presiune, adică tocmai la examen…

Ca urmare, primul și principalul mod în care putem să îl ajutăm pe copil să persiste în activitatea școlară este să îi arătăm ce satisfacții poate el obține direct din această activitate. Nu totdeauna profesorii sau manualele știu să pună în evidență acest aspect de atractivitate și oricum ceea ce este atrăgător pentru un copil poate să nu fie deloc atrăgător pentru altul. Dar curiozitatea este totuși prezentă la majoritatea copiilor.

Dacă este vorba despre un copil care acum pășește pentru prima dată în școală, acest punct devine deosebit de important pentru că marchează atitudinea pe care o va avea față de școală și activitatea de învățare și studiu în general. 
 

Ce-i de făcut deci pentru a cultiva o motivație intrinsecă?

• Stai de vorbă cu cel mic și află ce îl interesează, ce îi place și ce îl deranjează în ceea ce se întâmplă la școală. Ascultă întocmai ce spune și dă atenție fiecărui detaliu - nu decide tu, ca adult, de la început, ceea ce este important și ce nu. Unele detalii care pentru tine par insignifiante pentru copil fac parte din experiența școlară, exact cum fac parte și conținuturi de învățare care ție ți se par „esențiale“.  În plus, bagajul de experiențe cu care copilul vine în școală și conținurile care i se oferă în școală sunt în zilele noastre diferite de cele pe care și le amintesc părinții din copilăria proprie. Validează experiența copilului și discută cu el fiecare aspect, fără a-l minimaliza. Dacă este nevoie, cercetează separat.
• Caută să te raportezi la reperele care au potențialul de a fi atrăgătoare pentru copil și amintește-i de ele atunci când începe să se descurajeze. Este vital să ai măcar câteva astfel de repere de folosit în primul rând. Poți, de exemplu, să faci analogia între un joc și procesul de învățare - nu poți accede la etapa următoare decât dacă ai parcurs-o pe prima. 
• Dacă ți se pare mai ușor să folosești motivații extrinsece de tipul bani și favoruri, respectiv pedepse pe care le evită mergând la școală, gândește-te că acest lucru îi va marca într-un mod cât se poate de nedorit atitudinea față de școală, pe termen lung. Un copil care își menține motivația de a merge la școală numai dacă este plătit cu bani ajunge repede la concluzia că școala și învățarea nu au nimic atrăgător și de folos în sine, ca urmare, cu cât studiul devine mai greu, cu atât el va pretinde mai mulți bani și favoruri și în general va căuta satisfacția numai și numai în afara școlii și procesului de învățare.
• Încearcă să păstrezi percepția copilului despre școală cât se poate de mult în domeniul ludicului, curiozității și aventurii. În discuțiile pe care le ai cu copilul - de tipul „cum a fost la școală“ - ajută-l să facă legătura între ceea ce se petrece la școală și propria lui aventură de descoperire, propriile lui interese. Dacă accentul va cădea mereu pe caracterul arbitrar, abstract, inevitabil, obligatoriu al orelor de școală, meditațiilor și temelor care urmează, copilul nu se va mai raporta la registrul poftei de viață, satisfacției, bucuriei, ci va tinde fie spre evaziune de toate felurile, fie spre anxietate, fie va pendula între aceste două strategii de coping.
• Ajută-l să-și păstreze interesul de învățare, cultivând și acasă ceea ce studiază la școală sau, dacă simți nevoia, oferă-i materiale suplimentare. Însă nu-l aglomera în exces cu ore de studiu - fie că sunt meditații, arte, sport, hobbyuri - ține minte că un copil are nevoie de timp de joacă, respectiv timp nestructurat, în care el să-și exercite legitima libertate de a face ce vrea sau de a nu face absolut nimic, plictisindu-se. Într-o măsură la fel de mare copilul are nevoie și de timp de somn - gândește-te că pe măsură ce viața micului om se complică, el nu mai are cum să aibă un comportament de somn automat. Asigură-i deci un timp-tampon înainte de culcare și după trezire, în care să nu prevezi activități fixe. Și mai ales nu te baza pe computer sau smartphone ca să îi spună „noapte bună“ - aceștia sunt perturbatori garantați ai somnului, care ar trebui îndepărtați cu cca o oră înainte de ora de culcare.
• Învață-l să folosească optim dispozitivele electronice și, pe cât posibil, nu-l aglomera cu astfel de dispozitive. Nu-l blama în exces dacă le folosește pentru jocuri, este oarecum inevitabil, mai degrabă trage propiile concluzii și nu mai cultiva astfel de dispozitive în preajma copilului.

Concret, ce să faci și ce să nu faci?

• Pregătește-l de școală, cumpără haine și rechizite pe placul copilului - evită să fii restrictiv în această fază, pentru a avea un copil mândru de sine în prima zi. Evită să îi repeți că de acum alții vor fi cei care decid cum se va îmbrăca. Cumpără un ghiozdan de tip rucsac, adaptat înălțimii copilului și ușor de purtat în spate, dar apoi, după primele săptămâni de școală, monitorizează cu grijă încărcarea ghiozdanului. Dacă se adună kilograme în exces de rechizite care nu pot fi evitate, schimbă ghiozdanul cu unul de tip troler, există riscul de afectare a coloanei vertebrale. Nu cumpăra haine în exces, mai ales dacă intervine și uniforma. Cumpără rechizite, fiecare copil este fascinat de ele. Ia-l și la librărie și cumpără câteva cărți, chiar dacă nu știi sigur dacă exact de acelea va avea nevoie. Este bine să asocieze ideea de carte cu tot ceea ce ține de școală. Nu te repezi să îi oferi dispozitive electronice noi, lasă accentul să cadă mai curând pe carte și învățarea directă.
• Pregătește-te pentru un orar flexibil, inclusiv pentru tine. Nu uita să planifici lucrurile astfel încât să rămână mereu timp de joc, nestructurat.
• Nu uita să te interesezi de posibilitățile de mișcare ale copilului. Nu neglija această zonă și nu o lăsa ultima. Copiii au nevoie vitală de mișcare în fiecare zi
• Dacă orarul cere trezit foarte devreme, aici este nevoie de puțin antrenament, mai ales din partea părintelui. Fiți conștienți că efortul copilului este încă și mai mare, așa că răsplătiți-l cu o dimineață în care să se simtă iubit și ocrotit. 
• Un moment cheie pentru formarea atitudinii față de școală și învățare este evaluarea, așa că tratează problema cu tact. Pune-ți mai întâi întrebarea dacă tu, ca părinte, ai o anxietate legată de evaluare și evită să transmiți astfel de anxietăți copilului „pregătindu-l“. Nu există o mai bună pregătire decât o sănătoasă încredere în sine și o sănătoasă învățare! Copilul tău nu este un alter-ego, lasă-l să-și formeze experiența și atitudinea proprii. 

Nu uita! Când intervin tot felul de cerințe legate de orar și de școală, poți recurge la o metodă care funcționează întotdeauna: pune-te în locul copilului și imaginează-ți cum ai face față la astfel de cerințe de job. Apoi ține seama de faptul că el este un copil, care se află în creștere și are exigențe biologice legate de acest proces, după cum are și particularități psihologice speciale - la el stadiile gândirii sunt încă în dezvoltare și domeniul afectiv primează. Nu uita deci niciodată să îi creezi acasă acel cadru în care știe sigur că este iubit și protejat, cadru unde încrederea în el însuși se regenerează și de unde poate porni cu avânt în fiecare zi de școală! 

Cum te asiguri că nu sunt probleme medicale care să se pună în calea parcursului său școlar?

• Alimentație corectă!  

Nu ratați micul dejun în familie, este cea mai bună ocazie pentru a comunica, pentru a crea și întări atașamente și a spori copilului încrederea în sine înainte de a pleca „la luptă“ în lume. Din punct de vedere nutrițional, micul dejun al copilului nu ar trebui să se rezume la cereale dulci cu lapte - oferiți-i un bun exemplu și preparați un mic dejun cu proteine nutritive, combinate cu carbohidrați complecși. Pregătiți pentru fiecare zi pentru copil un pachețel care să conțină proteine, carbohidrați de calitate (soluția simplă este un sandviș cu pâine integrală și brânzeturi sau friptură de casă) la care puteți adăuga nucifere, eventual legume sau fructe ușor de mâncat și desigur apă. Acasă privilegiați masa de prânz și evitați o cină lungă, copioasă și târzie: efectele acesteia vor apărea a doua zi la școală, sub formă de oboseală.

• Faceți acasă educație pentru igiena de bază - când și cum ne spălăm pe mâini, când și cum folosim toaleta etc
• Întărirea imunității prin alimentație, somn, activități în natură și eventual suplimente alimentare la recomandarea medicului. Îmbolnăvirile repetate și pauzele de la școală afectează ritmul de învățare.
• Control oftalmologic. De multe ori tulburările de vedere ajung să devină obstacole în calea învățării. Un copil care nu vede clar nu se va mai putea concentra la fel de bine la sarcinile care implică citit și scris, va avea un scris „urât“ și ininteligibil. Copilul nu are cum să-și dea seama singur de asta, de aceea observați-i comportamentul și mergeți la un consult oftalmologic, preventiv și în special dacă: se freacă la ochi și clipește des, are dureri de cap, are posturi ciudate și/sau își acoperă un ochi atunci când scrie, se adaptează greu la întuneric, are nevoie de lumină puternică sau, dimpotrivă, respinge lumina puternică. Cele mai frecvente probleme apar la copii care au folosit și folosesc foarte mult dispozitivele electronice. La copii apar în general tulburări de refracție care se corectează ușor dacă sunt depistate la timp.
• Controlul ORL poate pune în evidență eventuale tulburări de auz
• Analizele înainte de intrarea în colectivitate: exsudatul faringian și nazal pot pune în evidență bacterii și virusuri, examenul coproparazitologic și coprocultura pot indica eventuale infecții bacteriene și paraziți, care trebuie tratați pentru a nu se dezvolta mai departe și pentru a nu se transmite în colectivitatea de copii.