Corpul, spațiul unui strigăt de ajutor
Automutilarea nu este despre capricii sau dorința de a fi în centrul atenției; este, mai degrabă, un semn al luptei interioare și al dificultății de a gestiona emoțiile intense.
Dacă ești părintele unui adolescent care se confruntă cu astfel de provocări, este esențial să știi că nu ești singur. Există resurse și sprijin pentru a naviga împreună prin aceste momente dificile.
Ce este automutilarea?
Automutilarea include comportamente prin care cineva își provoacă intenționat durere sau vătămare, cum ar fi tăieturile pe brațe, arsurile sau zgârieturile. Este important să înțelegem că aceste acțiuni sunt adesea un semnal al suferinței emoționale, nu un gest de atenție.
Durerea din spatele gestului
Când vorbim despre automutilare, ne referim la un spectru larg de comportamente prin care adolescenții încearcă să navigheze prin tumultul emoțiilor lor. Acestea pot include gesturi precum:
- Tăieturi sau zgârieturi pe piele, uneori ascunse sub haine
- Smulgerea firelor de păr, uneori până la zone vizibil golite
- Lovirea intenționată pentru a provoca vânătăi sau alte răni
- Arderea pielii ca formă de pedeapsă autoimpusă
Este esențial să recunoaștem că fiecare act de automutilare ascunde o cauză unică, o luptă interioară cu care adolescentul se confruntă. Pentru unii, este o modalitate de a scăpa de o apăsare sufletească profundă, pentru alții, vindecare emoțională sau o încercare disperată de a a-și regla emoțiile.
De ce recurg adolescenții la automutilare?
Automutilarea nu este un semn de rebeliune, ci un strigăt de ajutor, o încercare de a gestiona durerea interioară insuportabilă. Adolescenții pot recurge la aceasta pentru a:
- Elibera tensiunea sau anxietatea care par copleșitoare
- Întrerupe ciclul autoreproșurilor sau al gândurilor obsesive
- Exprima o durere pe care nu o pot verbaliza
- Simți o formă de control când restul vieții pare haotic
Dacă am lua o situație ipotetică, cu personaje fictive, situațiile de automutilare pot arăta în acest fel:
- Maria, 16 ani, recurge la automutilare ca metodă de a scăpa de sentimentul de gol interior. Pentru ea, durerea fizică temporară alungă durerea emoțională copleșitoare.
- Alex, 15 ani, simte că automutilarea este singurul mod în care poate controla haosul din viața sa, în special când se simte copleșit de presiunea școlii și a așteptărilor părinților.
Înțelegând aceste motive, ne apropiem de esența suferinței lor și putem începe să oferim suportul de care au nevoie. Ca părinți, educatori sau prieteni, rolul nostru este să fim acel refugiu sigur, unde adolescenții se simt văzuți, auziți și înțeleși.=
Context social: conectați, dar ocupați
Trăim într-o lume conectată, unde atât adolescenții cât și părinții își petrec o mare parte din timp online. Această conectivitate constantă a schimbat modul în care relaționăm unii cu alții și, în unele cazuri, a condus la un stil de parenting distant. În mediul online, unde forumurile și chat-urile devin locuri comune de interacțiune, comportamente precum automutilarea pot fi percepute drept normale sau acceptabile de către grupuri de colegi, influențând percepția și comportamentele adolescenților.
Mai mult, adolescența este o perioadă marcată de incertitudini și explorări, iar în zilele noastre, acest parcurs este intens influențat de cultura imaginii. Platforme precum Instagram și Snapchat pun un accent puternic pe aparențe, creând o atmosferă competitivă și plină de anxietate.
Pentru mulți tineri, această presiune a imaginii poate fi covârșitoare. Trăiesc într-un moment al vieții lor plin de transformări, când primele experiențe importante pot avea loc mai devreme decât în trecut, iar trecerea către maturitate se poate prelungi datorită factorilor economici și sociali. Asta înseamnă că adolescenții pot rămâne dependenți de părinți pentru mai mult timp, simțindu-se totodată presați să își exploreze independența în lumea online, o lume care nu este lipsită de consecințe.
Alături de adolescenți
- Când simți nevoia de a recurge la automutilare, încearcă să scrii într-un jurnal emoțiile și gândurile tale sau desenează pe o foaie de hârtie.
- Spune cuiva: vorbește cu un prieten de încredere, un membru al familiei, un profesor sau caută ajutorul unui consilier sau terapeut.
🙏 Un mesaj din partea noastră:
În această lume care pare uneori prea rece și prea exigentă, vrem să știi că ești văzut, ești auzit și, mai presus de toate, ești înțeles. Automutilarea nu trebuie să fie răspunsul la durerea ta. Există oameni, locuri și momente care pot aduce lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale sufletului tău. Nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Sunt aici profesioniști, prieteni, familie - oameni pregătiți să îți ofere sprijinul de care ai nevoie pentru a găsi metode mai sănătoase de a face față emoțiilor tale. Amintește-ți, există întotdeauna speranță și există întotdeauna ajutor disponibil.
Alături de părinți
Să spunem că, Simona, mamă a două fete, a observat tăieturi pe brațele fiicei sale cele mici. După momente de panică și neînțelegere, a ales să abordeze subiectul cu delicatețe, exprimându-și iubirea și dorința de a înțelege, fără a judeca.
Este doar un exemplu care ne reamintește că este important să inițiați conversații deschise despre emoții și stres, recunoscând semnele de avertizare fără a invada spațiul personal al adolescentului. Acuzele pot distruge ultimul pod de comunicare între părinți și adolescenți, făcând mai mult rău decât bine.
🙏 Un mesaj din partea noastră:
Priviți cu atenție și cu inima deschisă la adolescenții din viața voastră. Ei au nevoie de voi mai mult decât oricând în această etapă de transformare. În loc să impuneți așteptările voastre, încercați să deveniți aliatul lor, să le oferiți un spațiu sigur unde să se poată exprima fără teama de judecată. Ascultați-i cu adevărat, încercați să înțelegeți prin ce trec și, mai ales, arătați-le că iubirea voastră nu este condiționată. Ei nu au nevoie de un critic, ci de un ghid, de un prieten, de un susținător. A fi părinte înseamnă să fii prezent în lumea lor, să recunoașteți luptele lor și să luptați alături de ei, nu împotriva lor.
Autor: Silvia Dumitru, Senior Editor