Rinofaringita acuta sau banala raceala reprezinta in fapt o infectie virala, manifestata la sugar si copilul mic prin febra moderata (pana in 39 grade), rinoree (ii curge nasul), stranut si tuse. Evolutia acestei boli este de obicei autolimitanta, masurile terapeutice fiind cele suportive, de combatere a febrei, aspirarea secretiilor, dezobstructie nazala si hidratare corecta. Rezolutia totala a simptomelor poate fi asteptata in 7-10 zile.
In unele situatii, boala se complica prin suprainfectare bacteriana, putand conduce la otita sau pneumonie. Semnele clinice care indica evolutie nefavorabila sunt: persistenta febrei sau reaparitia ei la valori inalte dupa primele 3-4 zile de boala, modificarea starii generale, refuzul alimentatiei sau tusea mult mai frecventa, inclusiv nocturna.
Faringita acuta sau “gatul rosu” este o boala care afecteaza in mod uzual copilul cu varsta de peste 1 an, de obicei este virala, unicul agent etiologic bacterian implicat in boala fiind streptococul beta hemolitic de grup A. In faringita virala, semnele clinice sunt reprezentate de febra moderata (sub 39 grade), lipsa apetitului alimentar, dureri in gat, tuse sau raguseala. Faringita streptococica (bacteriana) se manifesta cu febra inalta (peste 39 grade), odinofagie (durere la inghitit), amigdale inflamate (rosii) si adenopatii laterocervicale. Conduita terapeutica este diferita in cele doua forme de boala, faringita bacteriana necesitand intotdeauna antibioterapie, pe langa medicatia suportiva (antitermice si antiiflamatoare).
Otita acuta medie reprezinta inflamatia bacteriana a urechii medii, a carei evolutie spontanta, in absenta tratamentului este spre supuratie si perforatie a timpanului. Este o complicatie frecventa a rinofaringitei si faringitei acute, in etiologia bolii principalul agent cauzator fiind Streptococus pneumoniae (Pneumococ). Semnele de otita acuta la copilul peste 2 ani sunt: durerea (otalgia- care este extrem de intensa, trezeste copilul din somn), febra inalta si diminuarea auzului. La sugar semnele sunt nespecifice: modificarea starii generale, agitatie, plans neobisnuit, refuzul alimentatiei, uneori varsaturi si scaune diareice. Pentru diagnosticul correct, este necesar consultul medicului ORL-ist pediatru, iar tratamentul presupune antibioterapie. In unele cazuri, tratamentul antibiotic nu rezolva otita, pentru vindecare fiind necesara o interventie chirurgicala: drenarea secretiei purulente din casa timpanului prin timpanocenteza/timpanostomie cu plasarea unui tub de drenaj.
Pentru preventia otitei acute medii purulente sunt importante tratamentul corect al rinofaringitei, dar si vaccinarea impotriva Pneumococului, inca din perioada de sugar. Acest vaccin este deocamdata optional, dar sunt semnale ca va fi introdus pana la sfarsitul anului 2013 in schema nationala de vaccinare si va putea fi efectuat gratuit la cabinetul medicului de familie.
Laringita acuta catarala este o boala infectioasa virala, frecvent intalnita la sugar si copilul mic. Simptomele specifice bolii sunt: disfonie (raguseala), tuse latratoare, stridor inspirator. Boala este de obicei usoara, dureaza 3-4 zile, dar in cazul sugarilor exista riscul de sufocare, motiv pentru care este obligatoriu consultul pediatric. Boala a cailor aeriene inferioare, epiglotita acuta este o afectiune cu evolutie potential dramatica, asociind tipic pentru diagnostic febra inalta, stridor si sialoree. Tratamentul in spital este o urgenta, putand conduce, in absenta masurilor terapeutice specifice, la insuficienta respiratorie rapid progresiva.
Bronsiolita acuta este o boala acuta inflamatorie a cailor respiratorii de calibru mic, agentul etiologic cel mai frecvent implicat fiind virusul sincitial respirator. Este boala copilului sub 2 ani, manifestata la debut similar unei raceli obisnuite, dar care evolueaza rapid cu tuse spastica, in accese, respiratie dificila, numar crescut al respiratiilor si wheezing (zgomot expirator pe care parintii il aud in expir, asemanator unei pisici care toarce). Tratamentul bolii se face la domiciliu, hidratarea corecta a copilului si oxigenarea incaperii ajutand foarte mult, dar pediatrul poate recomanda si alte masuri terapeutice: administrarea de medicamente sub forma de aerosoli, antitermice, aspirarea secretiilor, antiinflamatoare. Nu se recomanda sirop de tuse copilului cu varsta sub 2 ani. Formele mai grave sunt intalnite la sugarul sub 6 luni si acestea necesita frecvent spitalizare.
Text: Dr. Irina Costache, medic specialist pediatru