Virusurile sunt organisme foarte mici, majoritatea nu pot fi vazute nici cu un microscop obisnuit. Contin un numar mic de gene sub forma de ADN sau ARN, care este inconjurat de un strat proteic. Un virus trebuie sa intre intr-o celula vie si sa „deturneze” codul genetic al acesteia pentru a se multiplica in mii de copii. Unele virusuri se multiplica prin inserarea propriului ADN (sau ARN) in ADN-ul celulei gazda. Cand ADN-ul sau ARN-ul afecteaza genele celulei gazda, celula poate suferi modificari importante si se poate transforma in cancer.
Iata cum se intampla:
- Virusul intra in celula sanatoasa
- Se ataseaza de ADN-ul celulei si incearca sa-i schimbe codul genetic
- Acest lucru determina celula sa se comporte anormal
- Unele celule anormale se vor multiplica necontrolat ceea ce va duce la aparitia cancerului
Insa nu orice virus poate cauza cancer. De exemplu, virusurile gripale sau care determina raceala comuna nu vor ajunge niciodata la pasul 4. In general, fiecare tip de virus tinde sa infecteze doar un anumit tip de celula din organism. Virusurile respiratorii patrund in celulele din caile respiratorii si se ataseaza la nivelul ADN-ului acestora, insa sistemul imunitar va elimina rapid aceste celule modificate, astfel incat virusul nu va sta o perioada lunga de timp in organism. Pe de alta parte, cum este cazul virusurilor hepatitice B si C, acestea pot ramane la nivelul ficatului luni de zile determinand hepatita cronica virala, care in decurs de ani poate duce la aparitia cirozei hepatice si a cancerului hepatic (carcinom hepatocelular).
Pentru anumite virusuri s-au dezvoltat vaccinuri pentru a preveni aparitia unui cancer in urma infectiei. Aceste vaccinuri sunt eficiente daca sunt administrate inainte ca persoana sa fie expusa la virus si sa se produca infectia virala.
6 Virusuri care cauzeaza cancere
Un numar limitat de virusuri au fost identificate ca pot cauza diverse tipuri de cancere. Unele virusuri, ca de exemplu HPV (virusul papiloma uman), sunt foarte raspandite.
Virusul Epstein-Barr (EBV)
Virusul Epstein-Barr (EBV) a fost primul virus identificat ca poate sa determine cancer.
Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic. In special, este cunoscut deoarece cauzeaza mononucleoza infectioasa, adesea denumita „boala sarutului”. In plus fata de transmiterea prin saliva in timpul sarutului, EBV poate fi transmis de la o persoana la alta prin tuse, stranut sau prin folosirea in comun a ustensilelor de baut sau mancat. 95% din populatie va fi infectata cu EBV pana la sfarsitul adolescentei, desi nu toata lumea dezvolta simptomele mononucleozei.
La fel ca in cazul altor infectii cu virusuri herpetice, infectia cu Epstein-Barr dureaza toata viata, chiar daca majoritatea oamenilor nu mai prezinta simptome dupa primele saptamani de boala. EBV infecteaza si ramane in anumite celule albe din sange denumite limfocite B. Nu exista medicamente care sa elimine din organism virusul si nu exista un vaccin care sa previna infectarea.
Infectia cu virusul Epstein-Barr nu cauzeaza probleme grave la majoritatea oamenilor. Totusi, creste riscul de a face cancer nazofaringian (cancer al zonei din spatele nasului) si anumite tipuri de limfoame cu crestere rapida, cum ar fi limfomul Burkitt. Poate cauza, de asemenea, limfom Hodgkin si cancer de stomac. Astfel de cancere induse de EBV apar mai frecvent la pacientii din Africa si anumite parti din Asia de Sud-Est. In general, foarte putini oameni care au fost infectati cu EBV vor dezvolta vreodata aceste tipuri de cancer.
Virusurile hepatitice B (VHB) si C (VHC)
Ambele virusuri se multiplica la nivelul celulelor ficatului si pot cauza hepatita virala, un tip de infectie la nivelul ficatului. Afectarea hepatica este initial acuta (primele 6 luni de la infectare) determinand hepatita virala acuta. Virusurile hepatitice pot persista ulterior in organism putand sa modifice progresiv arhitectura si functionalitatea ficatului pana la stadii ireversibile (ciroza hepatica) si uneori, cancer hepatic. Afectiunile hepatice care evolueaza peste 6 luni de la momentul infectarii se numesc hepatite cronice.
Virusurile hepatitice B si C se transmit prin sange (ca de exemplu, folosirea in comun de catre cei care isi administreaza intravenos droguri de ace si seringi infectate), prin sperma, in timpul unui contact sexual neprotejat cu o persoana infectata si de la mama la fat (transmitere verticala).
Infectia acuta cu VHB determina frecvent simptome, asemanatoare gripei si icter (ingalbenirea ochilor si a pielii). Majoritatea adultilor se vindeca complet dupa cateva luni, virusul putand fi eliminat din organism in mod natural. Persoanele care se vindeca devin imunizate pentru restul vietii (nu se pot reinfecta din nou). Doar un procent mic de adulti (5%) continua sa aiba infectie cronica cu VHB, insa acest risc este mai mare la copiii mici. 90% dintre sugarii infectati vor dezvolta hepatita cronica, respectiv 25%-50% dintre copiii de 1-5 ani. Persoanele care au hepatita cronica virala tip B prezinta un risc mai mare de a face cancer de ficat.
Frecvent, infectia acuta cu VHC este asimptomatica. Majoritatea (60-90%) infectiilor acute cu virusul hepatitei C progreseaza spre hepatita cronica, ulterior spre ciroza hepatica si uneori cancer hepatic, mai ales daca nu sunt diagnosticate la timp si tratate sau daca infectiei virale i se adauga si alti factori care agreseaza ficatul (consum de alcool, co-infectie cu virus hepatitic B), ori daca persoana are imunitate scazuta din cauza altor boli severe.
Odata diagnosticata hepatita virala cronica, riscul de evolutie catre agravarea leziunilor hepatice cu aparitia in final a cirozei si a cancerului de ficat poate fi redus prin tratament si masuri de preventie. Atat hepatita cronica virala B, cat si C pot fi tratate cu medicamente. Tratamentul hepatitei cronice virale tip C este foarte eficient, la majoritatea pacientilor se obtine eliminarea din organism a virusului. De asemenea, o serie de medicamente se pot folosi si in cazul hepatitei cronice virale tip B. Desi nu vindeca boala, se reduce riscul de afectare progresiva a ficatului si de a face cancer hepatic.
Vaccin
Infectia cu VHB poate fi prevenita prin vaccinare. In schimb, nu exista vaccin pentru VHC. In Romania, vaccinul impotriva hepatitei B este recomandat tuturor copiilor, fiind inclus in Programul National de Vacccinare. De asemenea, este recomandat adultilor care au un risc crescut de expunere, ca de exemplu, persoanele cu risc de infectie pe cale sexuala, cu parteneri sexuali care au hepatita B, care folosesc in comun ace, seringi sau alte echipamente pentru droguri, cu risc de infectie prin expunere la sange (cum ar fi personalul medical), persoanele infectate cu HIV, persoanele care se afla in inchisoare, pacientii cu hepatita cronica virala C, precum si tuturor persoanelor care doresc sa se protejeze de infectia cu virusul hepatitei B.
Virusul herpetic uman 8 (HHV-8)
Virusul herpetic uman 8 (HHV-8), cunoscut si sub denumirea de herpes virus asociat cu sarcomul Kaposi (KSHV), este gasit in aproape toate tumorile la pacientii cu sarcom Kaposi, un tip de cancer rar, cu crestere lenta, care apare adesea sub forma unor tumori de culoare rosu-violet sau albastru-maroniu localizate la nivelul pielii, ganglionilor limfatici, mucoasei gurii, nasului si gatului.
HHV-8 se transmite in principal prin contact sexual (in special la homosexuali), dar poate fi transmis si prin sange si saliva sau transplant de organe solide de la donatori seropozitivi. Infectia cu HHV-8 nu este larg raspandita, cele mai multe cazuri fiind la persoanele din Africa sub-sahariana (aproximativ 50% din populatie).
Dupa infectie, virusul patrunde la nivelul limfocitelor (un tip de celule sanguine) si ramane intr-o stare latenta. Infectia cu HHV-8 se mentine pe tot parcursul vietii (asemanator altor virusuri herpetice), insa nu provoaca boli la majoritatea oamenilor. Sarcomul Kaposi apare in special la persoanele cu sistem imunitar slabit, cum ar fi pacientii cu infectie HIV sau care fac tratament imunosupresiv dupa un transplant de organe.
Virusul imunodeficientei umane (HIV)
HIV, virusul care cauzeaza sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA), nu determina direct cancer. Virusul imunodeficientei umane infecteaza si distruge celulele albe din sange cunoscute sub denumirea de celule T „helper”, ceea ce slabeste sistemul imunitar al organismului si reduce abilitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor virale care pot cauza cancer, ca de exemplu:
- Herpes virus asociat cu sarcomul Kaposi (KSHV) sau virusul herpetic uman 8 (HHV-8) care determina sarcomul Kaposi si anumite subtipuri de limfom
- Virusul Epstein-Barr (EBV) care cauzeaza anumite subtipuri de limfom Hodgkin si non-Hodgkin
- Virusul papiloma uman (HPV) cu risc inalt care cauzeaza cancerul de col uterin, majoritatea cancerelor anale, cancer orofaringian, vaginal, vulvar si la nivelul penisului
- Virusurile hepatitice B (VHB) si C (VHC) care determina cancer hepatic
Persoanele cu HIV au un risc mai mare sa fie infectate cu aceste virusuri comparativ cu populatia generala. Termenul general pentru astfel de cancere este acela de cancere asociate infectiei HIV. Comparativ cu populatia generala, un pacient cu HIV are un risc de 300 de ori mai mare sa faca sarcom Kaposi, de 12 ori mai crescut sa fie diagnosticat cu limfom non-Hodgkin, iar femeile, au un risc de 3 ori mai mare de a face cancer de col uterin. In plus, riscul acestor pacienti de a deceda din cauza unui cancer este considerabil mai crescut.
Deoarece frecvent infectia cu HIV este asimptomatica ani de zile, o persoana poate fi infectata cu HIV fara sa stie. Centrul pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite recomanda ca persoanele cu varsta cuprinsa intre 13 si 64 de ani sa fie testate pentru HIV cel putin o data, ca parte a ingrijirii de rutina.
Nu exista vaccin care sa previna infectia HIV. Dar exista modalitati de a reduce riscul de a te infecta, cum ar fi sa nu faci sex neprotejat sau sa nu folosesti ace in comun cu cineva care are HIV. HIV se transmite prin contactul cu sangele infectat si prin contactul sexual cu o persoana infectata.
Virusul papiloma uman (HPV)
HPV reprezinta prescurtarea din engleza a Human Papilloma Virus. HPV reprezinta un grup de peste 150 de virusuri inrudite. Fiecarui virus i s-a atribuit un numar care reprezinta tipul de HPV, un anumit tip fiind denumit, de exemplu, HPV 16.
Se numeste papiloma virus, deoarece unele tipurile de HPV determina aparitia verucilor (negilor) sau a papiloamelor, care sunt tumori benigne (nu sunt cancer). Totusi, anumite tipuri de HPV pot determina cancer - HPV cu risc inalt. 99% din cancerele de col uterin sunt cauzate de infectia persistenta cu HPV. De asemenea, virusul este raspunzator de inca 5 tipuri de cancer localizate la nivelul vaginului, vulvei, anusului, penisului si orofaringelui (la nivelul gatului si gurii).
Majoritatea persoanelor active sexual sunt infectate cu unul sau mai multe dintre aceste tipuri de HPV la un moment dat in viata. 40 din tipurile de HPV se transmit prin contact sexual, iar 12 dintre acestea au risc crescut cancerigen.
Desi infectiile cu HPV sunt foarte frecvente, cancerele cauzate de HPV sunt rare. In cazul majoritatii persoanelor infectate, sistemul imunitar va elimina virusul in decurs de aproximativ 2 ani si nu vor dezvolta un cancer legat infectia cu HPV. Insa daca infectia cu un tip de HPV cu risc crescut persista in organism o perioada lunga de timp, riscul de modificare a celulelor normale in celule canceroase creste considerabil.
Vaccin
HPV poate cauza 6 tipuri de cancer: cancer de col uterin, vaginal, vulvar, penian, anal si orofaringian. Doar cancerul cervical poate fi diagnosticat in stadii precoce, prin efectuarea testului de screening Papanicolau. Celelalte tipuri de cancer nu pot fi diagnosticate decat in faza in care deja au produs semne si simptome.
Vaccinurile disponibile previn infectia cu anumite tipuri de HPV si ajuta la preventia anumitor cancere cauzate de aceste virusuri, si in special a cancerului de col uterin. Pentru a produce cel mai bun efect, CDC recomanda ca vaccinurile HPV sa fie administrate la pre-adolescenti, inainte ca acestia sa fie expusi la virus, intre 11 si 12 ani, vaccinarea putand sa inceapa si de la varsta de 9 ani. Vaccinurile sunt recomandate pentru baieti si fete. In Romania, vaccinarea anti HPV este inclusa in Calendarul National de Imunizare pentru fetele din grupa de varsta 11 - 14 ani.
Merkel-cell polyomavirus (MCV)
MCV a fost descoperit in 2008 in leziunile unui tip de cancer de piele rar si agresiv denumit carcinom cu celule Merkel. Majoritatea oamenilor se infecteaza cu MCV la un moment dat (adesea in copilarie) insa, frecvent, infectia este asimptomatica. Doar la un numar redus de persoane, virusul poate afecta ADN-ul din celule, ceea ce poate duce la aparitia acestui tip de cancer cutanat. Aproape toate cancerele cu celule Merkel sunt considerate a fi legate de infectia cu acest virus.
Nu este inca clar prin ce modalitate oamenii se pot infecta, insa virusul a fost gasit in mai multe locuri din organism, inclusiv la nivelul pielii normale si in saliva.
Cum sa te protejezi
Cea mai buna modalitate de a preveni cancerul indus de virusuri este sa te protejezi fata de infectia cu virusul primar, atunci cand acest lucru este posibil. Asta inseamna evitarea comportamentelor cu risc ridicat, cum ar fi contactul sexual neprotejat, consumul de droguri ilegale si folosirea in comun a acelor contaminate cu sange de la o alta persoana. La fel de importanta este vaccinarea la momentul recomandat. Vaccinurile disponibile impotriva hepatitei B si vaccinul HPV reduc semnificativ riscul de infectie si astfel previn aparitia cancerelor determinate de aceste virusuri. Desi nu exista vaccinuri pentru hepatita C si HIV, acum exista medicamente eficiente care pot reduce la minimum cantitatea de virus din corp.
Surse de informatie:
www.health.clevelandclinic.org
www.cancer.org
www.webmd.com
www.cancer.gov
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Content Writer