Neuropatia periferica

Neuropatia periferica este acea patologie prin care sunt afectati, in mod direct sau indirect, nervii periferici. Acestia au rolul de a face conexiunea dintre sistemul nervos central (encefal si maduva spinarii) si restul corpului, pana la nivelul extremitatilor.

Din punctul de vedere al rolului indeplinit, nervii periferici se pot imparti in:

• Nervii senzitivi (si senzoriali) - transmit informatiile senzitive si/sau senzoriale din periferie catre sistemul nervos central, cu scopul procesarii informatiilor si transmiterii impulsurilor necesare;
• Nervii motori - transmit impulsul de la nivelul sistemului nervos central catre structurile musculare, cu scopul realizarii contractiei;
• Nervii autonomi (vegetativi) - implicati in majoritatea functiilor organismului (ex: digestia, contractiile inimii, transpiratia).

In acest tip de neuropatie, se produce o leziune la nivelul structurilor nervoase din periferie. In spatele acestui proces patologic exista numeroase cauze, care includ:

• Diabetul - aceasta afectiune este, probabil, cea mai importanta si raspandita dintre cauze, precum si principala sursa a neuropatiei periferice;
• Infectiile - patologiile infectioase pot fi atat virale, cat si bacteriene, fungice sau parazitare (ex: virusuri herpetice, virusuri hepatitice, HIV, difteria) si produc neuropatia adesea prin agresiune directa;
• Bolile autoimune (ex: lupusul si poliartrita reumatoida) - spre deosebire de bacterii si virusuri, in bolile autoimune, mecanismul este indirect, prin inflamatie cronica si tumefiere (drept consecinta a inflamatiei);
• Tumorile - atat tumorile benigne, cat si cele maligne pot creste in volum si, astfel, fie implica direct structurile nervoase, fie exercita o compresie pe acestea;
• Anumite medicamente  (ex: unele anticonvulsivante, antihipertensive, antibiotice);
• Alcoolul (in special in cantitati mari).

Simptomatologia din neuropatia periferica este una diversa, intrucat fibrele nervoase afectate pot implica mai multe structuri si functii ale organismului. Astfel, se pot intalni manifestari clinice precum:

• Senzatii de amorteala si furnicaturi la nivelul membrelor inferioare si superioare;
• Stare de hipersensibilitate la atingere (accentuarea senzatiilor);
• Durere de intensitate variabila (cel mai frecvent intensa, cu aspect de arsura, intepatura sau chiar sfasietura), resimtita la nivelul extremitatilor si aparuta adesea in timpul unor activitati normale sau in repaus;Afectarea inervariimusculare, cu pierderea coordonarii corespunzatoare a musculaturii;
• Manifestari vegetative (prin afectarea nervilor autonomi) - transpiratii excesive, tulburari de mictiune si defecatie, ale ritmului cardiac si de digestie;
• Paralizie (in cazurile grave) - polineuropatie senzitivo-motorie.

Manifestarile sunt diverse, complexe si pot diferi in functie de persoana si, mai ales, in functie de nervii periferici implicati. Astfel, nu exista un tablou clinic standard. Totusi, in tablourile clinice ale neuropatiei periferice se regasesc semnele si simptomele mentionate, cu particularitati si grade de severitate variabile.

Dat fiind faptul ca tabloul clinic al neuropatiei periferice este unul atat de divers, medicul neurolog trebuie sa preia istoricul medical complet al pacientului (atat pe cel personal, cat si pe cel familial), sa efectueze un examen clinic complet si, in plus, sa completeze datele cu investigatii paraclinice suplimentare.

Investigatiile suplimentare au rolul de a confirma suspiciunea de neuropatie periferica si, astfel, de a oferi un diagnostic de certitudine. Printre investigatiile paraclinice necesare se numara:

• Testele de sange - utile pentru detectarea infectiilor, starilor inflamatorii, activitatii autoimune, precum si a starilor nutritive precare;
• Testele imagistice (CT si RMN) - utilizate in special pentru excluderea unor manifestari de cauza centrala, dar si pentru identificarea cauzelor neuropatiei periferice (ex: prezenta unor tumori);
• Electromiografia - urmareste activitatea electrica a muschilor, studiind transmiterea impulsului electric si capacitatea de contractie (alterate in neuropatii motorii si in polineuropatii);
• Alte teste (ex: biopsie de piele sau de structura nervoasa, teste functionale).

Odata ce a fost pus diagnosticul de certitudine pentru neuropatia periferica, este important sa fie identificata schema terapeutica potrivita. Tratamentul poate fi atat simptomatic, cat si etiologic, acolo unde este posibil. De asemenea, in functie de locul aplicarii, tratamentul poate fi local sau sistemic.

In general, schema terapeutica poate fi compusa din tratament medicamentos si/sau un alt tip de tratament direct (terapie fizica, interventie chirurgicala, alte metode invazive sau semi invazive).

Tratamentul medicamentos

Tratamentul cauzal se adreseaza patologiilor de fond care determina aparitia manifestarilor specifice si poate include terapie de substitutie hormonala (in cazul hipofunctiei tiroidiene), antidiabetice si/sau insulina pentru tratarea diabetului, antibiotice sau antivirale sistemice pentru remiterea infectiilor bacteriane sau virale, precum si medicatie antiinflamatoare de tip cortizon pentru afectiuni autoimune.

Cel mai adesea, terapia medicamentoasa este folosita pentru ameliorarea simptomatologiei neplacute (in special a durerii). Aceasta include:

• Analgezice - cu preponderenta sunt folosite antiinflamatoarele nesteroidiene; in cazurile severe, unde durerea este intensa, se pot administra, cu precautie, opioide de tipul oxicodonei sau tramadolului;
• Creme/unguente cu efect local (tratamente topice) - un unguent pentru neuropatia periferica adesea folosit este cel ce contine capsaicina; se folosesc, de asemenea, creme cu lidocaina;
• Altele - anticonvulsivantele si antidepresivele pot fi folosite ca analgezice de tip central.    

Terapia fizica

Atunci cand sistemul nervos periferic este afectat si functiile somatice (senzoriale si motorii) si vegetative nu pot fi desfasurate in regim normal, se poate introduce in planul de tratament terapia fizica (alaturi de metode precum kinetoterapia si/sau acupunctura), cu scopul de recuperare partiala si treptata a functiilor nervoase.

Terapia chirurgicala

Este de electie in special in cazul prezentei maselor tumorale, fie ele benigne sau maligne. Prin excizia tumorilor, presiunea exercitata asupra structurilor nervoase este eliminata si, astfel, simptomatologia se poate ameliora sau remite.

Cel mai adesea, refacerea nervilor lezati nu este posibila. Astfel, nu se poate vorbi despre regenerarea sistemului nervos periferic, ci despre o recapatare treptata a functiilor acestuia.

Tratamentul etiologic este cea mai buna cale de ameliorare a simptomatologiei si de imbunatatire a functiilor nervoase, pe termen lung. Atunci cand etiologia neuropatiei periferice nu poate fi tratata sau leziunea este prea avansata pentru a se putea recupera functia nervoasa, se recurge la tratamentul simptomatologic pentru imbunatatirea calitatii vietii.

Astfel, neuropatia periferica este o afectiune din sfera neurologica, ce prezinta un tablou clinic complex si cu un mare potential de afectare a practicarii activitatilor de zi cu zi si, implicit, a starii de bine per total. Identificarea timpurie a cauzei neuropatiei este cruciala pentru instituirea tratamentului etiologic si pentru cresterea eficientei acestuia.

Bibliografie:

Generalitati https://www.nhs.uk/conditions/peripheral-neuropathy/
Despre neuropatia periferica https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peripheral-neuropathy/symptoms-causes/syc-20352061#:~:text=Peripheral%20neuropathy%2C%20a%20result%20of,including%20digestion%2C%20urination%20and%20circulation.
Semne si simptome https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14737-neuropathy
Diagnostic si tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peripheral-neuropathy/diagnosis-treatment/drc-20352067
Despre nervi periferici https://www.healthline.com/health/peripheral-neuropathy#treatments