Mâncărimi anale

Pruritul anal este termenul medical care descrie o senzație persistentă, intensă de mâncărime în jurul anusului și în zona perianală, interfesieră. Această manifestare poate fi ocazională, provocată de iritația locală, sau persistentă și chiar cronică. Mâncărimea interfesieră (pruritus ani) este un simptom, nu o afecțiune în sine, cauzele care provoacă această senzație fiind multiple.

Mâncărimea din zona anală poate fi idiopatică, adică fără o cauză identificabilă. Este cea mai frecventă situație în care apare pruritus ani. Este clasificat ca prurit anal secundar tipul de mâncărime care are drept cauze unele tipuri de infecții, inclusiv cele cu paraziți intestinali și cutanați, boli sistemice, dermatită de contact sau alte afecțiuni dermatologice.

Pruritul în această zonă poate apare la oricine, indiferent de vârstă sau sex, inclusiv la copii, dar este mai frecvent la bărbații și la persoanele de peste 40 de ani. Un factor care amplifică senzația neplăcută și nevoia incontrolabilă de a scărpina, uneori foarte insistent și repetat, este tocmai faptul că pielea din această zonă este una sensibilă. Scărpinatul zonei anale provoacă iritații suplimentare și amplifică senzațiile, fără să ofere o ușurare. În plus, poate produce iritații și leziuni suplimentare pielii din această regiune anatomică, care duc la infecții cutanate, disconfort accentuat, usturime și durere.

Sunt mai multe posibile cauze, care în egală măsură provoacă și întrețin pruritul anal, atât cel idiopatic (primar) cât și senzația persistentă. Pot fi factori externi și obiceiurile legate de igienă, în timp ce altele sunt expresia unor posibile afecțiuni locale sau sistemice. La acestea se adaugă alimentația și unele afecțiuni dermatologice.

Obiceiuri legate de igienă, cauză a mâncărimilor anale

Factori externi și igiena. Igiena precară sau excesivă poate favoriza apariția și menținerea iritației locale manifestată prin mâncărime.

Folosirea săpunurilor și gelurilor corporale dure, ori chiar a bureților foarte aspri, poate sensibiliza și irita zona anală și perianală. Șervețele umede, hârtia igienică aspră sau cea parfumată și colorată, pot avea potențial alergen.

Lenjeria strâmtă sau din fibre sintetice. Lenjeria prea strâmtă poate crea un mediu propice pentru acumularea de umiditate și căldură, contribuind la iritații și mâncărime. Cea din fibre sintetice (precum nylonul sau poliesterul) nu lasă pielea să respire, întreține umezeala și poate avea efect alergen. Purtarea lenjeriei umede duce la iritații și mâncărime. Iritațiile pot fi cauzate și de tipul detergenților și balsamul de rufe folosit (mai ales atunci când este în exces).  

Incontinența urinară și fecală pot fi factori care produc și întrețin pruritul local, atunci când nu poate fi menținut controlul gradului de umezeală locală, când igiena are de suferit sau este exagerată, ori atunci când produsele protectoare folosite induc efecte alergice.

Mâncărimi anale provocate de infecții

Infecțiile cu fungi sau bacterii. Îmbrăcămintea și lenjeria pot favoriza menținerea unui mediu umed care să favorizeze apariția și proliferarea unor infecții cu fungi sau bacterii, care provoacă și întrețin mâncărimea din zona anală.

• Candidoza este o infecție fungică frecventă care poate afecta și această zonă și care se poate manifesta la ambele sexe. Mai mult, anumite afecțiuni sistemice, diabetul, de exemplu, poate modifica pH-ul cutanat ceea ce va favoriza dezvoltarea ciupercilor.
• Unele boli cu transmitere sexuală pot avea printre manifestările simptomatice pruritul anal. Iritația zonei, urmare a scărpinatului duce la infecții bacteriene cutanate, care amplifică senzația de mâncărime.

Infestarea cu paraziți intestinali. Aceasta este o cauză comună a pruritului anal. Sunt mai multe familii de paraziți intestinali care produc mâncărime anală, cu intensitate variabilă, asociată cu unele simptome digestive. Infecția cu paraziți intestinali are ca specific o amplificare a pruritului în timpul nopții.  

• Ascarizi (Ascaris lumbricoides) - infectează intestinul uman și pot migra către anus, cauzând mâncărime anală.
• Oxiuri (Enterobius vermicularis) - acest parazit poate provoca mâncărime anală, dureri abdominale și diaree.
• Giardia - provoca și simptome precum mâncărime anală, diaree și gaze.
• Tenia (Hymenolepiasis) - poate determina mâncărime perianală și alte simptome gastrointestinale.

Infecția cu HPV și veruci. Virusul papiloma uman (HPV) este un virus comun care poate afecta organele genitale, dar poate infecta și zona perianală. Unele tulpini HPV provoacă veruci genitale, care se pot extinde și pe zona interfesieră.

Negii genitali sunt un tip de infecție cu transmitere sexuală. Boala determină formarea de mici umflături sau excrescențe (negi) pe și în jurul organelor genitale și a zonei perianale. Negii genitali pot provoca, de asemenea, sângerare ușoară, disconfort și o senzație de arsură. Sunt contagioși și provoacă prurit.

Afecțiuni dermatologice și alergii, cauză a pruritului anal

Afecțiuni cutanate. Eczema, dermatitele, diferite manifestări alergice cutanate, inclusiv ca reacții la alimente sau medicamente, pot interesa și zona perianală și interfesieră. Uneori pruritul urmat de scărpinat agravează afecțiunea și o pot complica cu infecții și iritații.

Psoriazisul se poate manifesta, în diversele sale tipuri la nivelul zonei interfesiere și este asociat cu prurit.  

Scabia. Un parazit cutanat din familia acarienilor (Sarcoptes scabiei) produce reacții cutanate asociate cu prurit intens, roșeață, erupții cutanate, umflături sau vezicule. Mâncărimea este adesea mai intensă în timpul nopții. Parazitul poate afecta zona perianală.

Boli sistemice și afecțiuni digestive care pot induce prurit interfesier

Afecțiunile cronice au printre simptome și pruritul anal. Anemia, diabetul, boala inflamatorie intestinală, icterul și alte afectiuni hepatice, unele boli cronice ale sângelui, dar și unele afecțiuni maligne și boli autoimune se pot asocia cu prurit în zona interfesieră.

Cauze gastroenterologice. Problemele sistemului gastrointestinal provoacă mâncărime perianală. Cauzele potențiale includ hemoroizii, pruritul fiind un simptom des întâlnit în perioadele acute ale bolii hemoroidale. Cancerul anal și afecțiuni care afectează tranzitul intestinal (diareea și constipația), ca efect al sindromului de intestin iritabil, boala Crohn și colita ulceroasă  numără printre simptomele secundare și mâncărimea anală. Alte cauze sunt: fistula și fisurile anale care se pot manifesta prin durere asociată cu mâncărime anală.

Proctita, inflamația mucoasei rectului,  poate fi acută sau cronică, provocată de boli cu transmitere sexuală, tulburări de tranzit intestinal se manifestă prin durere, senzație de disconfort și prurit local.

Cauzele alimentare ale mâncărimilor anale

Deși nu există o confirmare de certitudine, unele alimente pot provoca și întreține mâncărimile anale. Alimentele considerate responsabile sunt:

• băuturile cu cofeină;
• băuturile carbogazoase;
• alcoolul;
• produsele lactate;
• arahidele;
• unele condimente iuți;
• alimentele care conțin acid citric;
• roșiile;
• ciocolată.

Alimentele pot favoriza și întreține pruritul anal acționând asupra musculaturii anale, așa cum se poate întâmpla cu cofeina, care stimulează reflexele anale, sensibilizează pielea din această regiune sau așa cum o pot face unele alimente acide, iuți sau iritante.

Mâncărimile anale ocazionale care dispar spontan nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Dacă această condiție persistă, se accentuează și se asociază cu alte simptome (usturime, afectarea somnului, sângerare), stabilirea exactă a cauzei impune prezentarea la medic.

Pentru a identifica cauza, este relevantă o anamneză atentă, care să ofere medicului informații despre stilul de viață, factori de risc, intensitatea simptomelor și durata lor, practicile de igienă personală și călătoriile recente, boli preexistente, prezența incontinenței urinare sau fecale, precum și alte semne și simptome, cum ar fi sângerarea asociată cu defecația și crampe stomacale. Examenul clinic va urmări să identifice inflamația în zona anală, semnele unei infecții, leziuni anormale ale pielii, veruci, hemoroizi, fisuri sau fistule anale.

În unele situații poate fi necesar un tușeu rectal, testele de laborator (analize de sânge și ale materiilor fecale), care să ofere o imagine completă asupra cauzelor.

În funcție de examenul clinic, pruritul anal este clasificat în patru stadii.

Acestea sunt caracterizate prin::

• Pielea din regiunea perianală este normală.
• Piele roșie și inflamată.
• Pielea este roșie, inflamată și îngroșată.
• Zona perianală este îngroșată, roșie, prezintă inflamații grosiere, ulcere și alte leziuni.

În baza diagnosticului se poate stabili un tratament adecvat. Acesta poate include adaptarea alimentației, utilizarea unor medicamente cu efect local care calmează pruritul, combat inflamația și contribuie la refacerea cutanată.

Tratamentul poate ținti cauza principală (infecție, boală sistemică), care duce la apariția mâncărimilor anale.

Autoîngrijirea este importantă mai ales pentru persoanele care suferă de mâncărimi anale recurente, provocate de diverși factori iritanți (alimente, produse de igienă). Păstrarea unei igiene corecte, menținerea curată și uscată a zonei anale, purtarea de lenjerie din fibre naturale, utilizarea unor creme emoliente, pot ameliora simptomele și previn complicațiile și recidivele. Este recomandat ca zona perianală să fie ștearsă cu blândețe și să se evite folosirea produselor parfumate, a hârtiei de toaletă aspre și a apei foarte fierbinți.

Menținerea unui tranzit intestinal normal, evitarea alimentelor condimentate și cu potențial iritativ anorectal, sunt măsuri preventive eficiente.

Mâncărimile anale nu reprezintă un risc iminent pentru sănătate, dar nu trebuie ignorate, mai ales atunci când durează, devin cronice și au caracter recurent, pentru că sunt semnul unei suferințe, fie că este vorba despre o infecție, alimentație, o afecțiune complexă neidentificată sau incorect tratată, ori o manifestare alergică.

Surse:

• Medicalnewstoday.com
• Clevelandclinic.org
• Nhsinform.scot