Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Boala Parkinson

parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, ce afectează, în principal, mișcarea și coordonarea. Caracterizată prin tremor, rigiditate musculară și dificultăți de mers, boala Parkinson poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Cu toate acestea, prin cunoașterea aprofundată a bolii, a opțiunilor de tratament și a resurselor disponibile, persoanele afectate și familiile lor pot trece mai ușor prin provocările acestei afecțiuni.

Ce este boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică cronică, provocată de degenerarea neuronilor dintr-o anumită zonă a creierului numită substantia nigra (substanta neagră). Acești neuroni sunt responsabili de producerea dopaminei, un neurotransmițător esențial pentru coordonarea și fluiditatea mișcărilor. Pe măsură ce neuronii care produc dopamină mor, nivelul acestui neurotransmițător scade, ducând la apariția simptomelor caracteristice bolii Parkinson.

Tipuri de Parkinson

Deși boala Parkinson este adesea considerată o singură afecțiune, există, de fapt, mai multe tipuri și subtipuri, fiecare cu propriile caracteristici și propria evoluție. Clasificarea acestora se poate face în funcție de cauză, de vârsta de debut sau de simptomele predominante.

În funcție de cauză:

  • boala Parkinson idiopatică - aceasta este cea mai frecventă formă de Parkinson, reprezentând aproximativ 75-80% din cazuri. Cauza exactă este necunoscută, dar specialiștii consideră că este provocată de o combinație de factori genetici și de mediu;
  • parkinsonism secundar - acest tip de Parkinson este cauzat de o altă afecțiune sau factor extern, precum: medicamente - de exemplu, antipsihoticele; toxine - expunerea la anumite toxine, precum pesticidele sau manganul, poate crește riscul de Parkinson; accidente vasculare cerebrale - leziunile cerebrale cauzate de accidentele vasculare cerebrale pot duce la simptome parkinsoniene; traumatisme craniene - loviturile repetate la cap, așa cum sunt cele suferite de boxeri, pot crește riscul de Parkinson.
  • parkinsonism genetic - un număr mic de cazuri de Parkinson sunt cauzate de mutații genetice specifice, transmise în familie.

În funcție de vârsta de debut:

  • Parkinson cu debut precoce - apare înainte de vârsta de 50 de ani;
  • Parkinson cu debut tardiv - apare după vârsta de 50 de ani.

În funcție de simptome:

  • boala Parkinson cu tremor dominant - tremorul este simptomul predominant;
  • Parkinson akinetic-rigid (Parkinson rigid) - predomină rigiditatea și lentoarea mișcărilor;
  • mixt - pacientul prezintă o combinație de tremor, rigiditate și lentoare a mișcărilor.

Este important de menționat că aceste clasificări se pot suprapune, iar o persoană poate prezenta caracteristici ale mai multor tipuri de Parkinson.

Pesticidele se numără printre potențialii factori declanșatori ai bolii Parkinson. Citește articolul și află tot ce ar fi bine sa stii despre pesticide.

Stadiile bolii Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele se agravează în timp. Pentru a descrie evoluția bolii, medicii folosesc adesea o scală de stadializare, cea mai cunoscută fiind scala Hoehn și Yahr. Aceasta împarte boala Parkinson în cinci stadii, de la cel mai ușor la cel mai sever:

Stadiul 1:

  • Simptomele sunt ușoare și afectează doar o parte a corpului;
  • Pot apărea tremor ușor, rigiditate musculară sau modificări ale posturii;
  • De obicei, nu există dificultăți semnificative în desfășurarea activităților zilnice.

Stadiul 2:

  • Simptomele se agravează și afectează ambele părți ale corpului;
  • Pot apărea probleme de echilibru și tulburări de mers;
  • Activitățile zilnice devin mai dificile, dar pacientul este încă independent.

Stadiul 3:

  • Simptomele sunt moderate până la severe;
  • Mișcările sunt lente și necoordonate;
  • Există un risc crescut de căderi;
  • Pacientul are nevoie de ajutor pentru unele activități zilnice.

Stadiul 4:

  • Simptomele sunt severe și limitante;
  • Mersul este dificil sau imposibil fără asistență;
  • Pacientul are nevoie de ajutor pentru majoritatea activităților zilnice.

Stadiul 5 (ultima fază a bolii Parkinson):

  • Simptomele sunt cele mai severe;
  • Pacientul este imobilizat la pat sau în scaun cu rotile;
  • Este necesară îngrijire permanentă.

Evoluția bolii Parkinson variază de la o persoană la alta. Unii oameni pot rămâne în stadiile incipiente timp de mulți ani, în timp ce alții pot progresa mai rapid. De asemenea, simptomele pot fluctua de la o zi la alta, chiar și în cadrul aceluiași stadiu.

Cauzele bolii Parkinson

Deși cauza exactă a bolii Parkinson rămâne necunoscută, în majoritatea cazurilor (Parkinson idiopatic), cercetările au identificat o serie de factori care pot contribui la apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni.

1. Factorii genetici:

  • mutații genetice - anumite mutații genetice au fost asociate cu un risc crescut de a dezvolta boala Parkinson, în special în cazurile cu debut precoce. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de Parkinson nu sunt cauzate de o singură mutație genetică, ci mai degrabă de o combinație de factori genetici și factori de mediu;
  • istoric familial - persoanele cu rude apropiate care au avut boala Parkinson prezintă un risc ușor crescut de a dezvolta această afecțiune.

2. Factorii de mediu:

  • expunerea la pesticide - studiile au arătat o legătură între expunerea prelungită la anumite pesticide și un risc crescut de Parkinson;
  • traumatisme craniene - loviturile repetate la nivelul capului, așa cum sunt cele suferite de boxeri, pot crește riscul de a dezvolta boala Parkinson;
  • infecții - unele infecții virale sau bacteriene au fost asociate cu un risc crescut de Parkinson, deși legătura cauzală nu este încă pe deplin elucidată.

3. Alți factori:

  • vârsta - riscul de Parkinson crește odată cu vârsta, majoritatea cazurilor apărând după vârsta de 60 de ani;
  • sexul - bărbații sunt mai predispuși la Parkinson decât femeile;
  • nivelul scăzut de estrogen - unele studii sugerează că nivelurile scăzute de estrogen pot crește riscul de Parkinson la femei.

Totuși, acești factori de risc nu garantează că o persoană va dezvolta boala Parkinson. Mulți oameni expuși la acești factori nu dezvoltă niciodată boala, în timp ce alții care dezvoltă Parkinson pot să nu prezinte niciunul dintre acești factori.

Simptomele bolii Parkinson

Boala Parkinson se manifestă printr-o varietate de simptome, care pot varia de la o persoană la alta, atât în ceea ce privește tipul, cât și intensitatea acestora. Aceste simptome pot fi grupate în două categorii principale: simptome motorii, respectiv simptome non-motorii.

1. Simptome motorii:

  • tremor - tremorul involuntar, ritmic, este adesea primul simptom observat. Acesta apare, de obicei, în repaus, afectând mai ales mâinile, dar poate afecta și picioarele, bărbia sau capul;
  • rigiditate musculară - mușchii devin rigizi și încordați, ceea ce îngreunează mișcările și poate provoca durere;
  • bradikinezie (lentoarea mișcărilor) - mișcările devin lente și dificile, afectând activitățile zilnice, precum mersul, îmbrăcatul sau scrisul;
  • instabilitate posturală - persoanele cu Parkinson pot avea probleme de echilibru și o tendință de a se apleca în față, ceea ce crește riscul de accidentări;
  • tulburări de mers - mersul devine șovăitor, cu pași mici și târșâiți. Pot apărea dificultăți în inițierea mersului sau în a face întoarceri;
  • tulburări de vorbire - vocea poate deveni slabă, monotonă sau tremurândă;
  • disfagie (dificultăți la înghițire) - în stadiile avansate, pot apărea dificultăți la înghițire, ceea ce crește riscul de pneumonie de aspirație.

Tremorul este unul dintre principalele simptome ale bolii Parkinson. Iată care sunt situațiile în care te mai poți confrunta cu tremuraturi la nivelul mainilor.

2. Simptome non-motorii:

  • depresie - depresia este un simptom frecvent în boala Parkinson, afectând până la 50% dintre pacienți;
  • anxietate - anxietatea și atacurile de panică pot apărea, de asemenea, în contextul bolii Parkinson;
  • tulburări de somn - insomnia, somnolența diurnă excesivă și tulburările de comportament în somn REM;
  • tulburări cognitive - pot apărea tulburări de memorie, de concentrare sau pot fi afectate funcțiile executive. În stadii avansate, poate apărea demența (demență Parkinson);
  • constipație - constipația în boala Parkinson este un simptom frecvent, cauzat de încetinirea tranzitului intestinal;
  • hipotensiune ortostatică - scăderea bruscă a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare poate provoca amețeli sau leșin;
  • tulburări de miros - pierderea simțului mirosului poate fi un simptom precoce al bolii Parkinson;
  • dureri - durerile musculare, articulare sau neuropatice sunt întâlnite frecvent la pacienții care suferă de această boală;
  • probleme urinare - incontinența urinară sau retenția urinară pot apărea în stadiile avansate de Parkinson.

Simptomele bolii Parkinson pot varia considerabil de la o persoană la alta și se pot modifica în timp. Este important să consulți medicul neurolog dacă observi oricare dintre aceste simptome, pentru a primi un diagnostic corect și un plan de tratament potrivit.

Metode de tratament

Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, există o varietate de metode terapeutice care pot ajuta la ameliorarea simptomelor, la încetinirea progresiei bolii și la îmbunătățirea calității vieții.

1. Terapia medicamentoasă:

  • levodopa - este unul dintre cele mai eficiente medicamente pentru tratarea simptomelor motorii ale bolii Parkinson. Levodopa este transformată în dopamină în creier, compensând deficitul de dopamină cauzat de boală;
  • agoniști dopaminergici (de exemplu, piribedil) - aceste medicamente imită acțiunea dopaminei în creier;
  • inhibitori de MAO-B (monoaminooxidaza B) - aceste medicamente ajută la creșterea nivelului de dopamină în creier prin inhibarea enzimei care o descompune.
  • inhibitori de COMT (enzima catecol-O-metiltransferază) - dintre aceste medicamente, entacapona este utilizată cel mai frecvent, având rolul de a prelungi efectul levodopei;
  • amantadină - acest medicament poate ajuta la ameliorarea tremorului și a diskineziilor (mișcările involuntare);
  • alte medicamente - medicul poate recomanda și alte medicamente, pentru a trata simptomele non-motorii, precum antidepresivele, anxioliticele sau sedativele.

2. Terapia chirurgicală:

  • stimularea cerebrală profundă (DBS) - această procedură presupune implantarea unor electrozi în anumite zone ale creierului, care sunt stimulați electric, pentru a reduce simptomele motorii. DBS poate fi o opțiune pentru persoanele cu boală Parkinson avansată care nu răspund bine la medicație.

3. Terapii complementare:

  • fizioterapia - ajută la menținerea mobilității, a forței musculare și a echilibrului;
  • terapia ocupațională - ajută la adaptarea activităților zilnice și la menținerea independenței;
  • logopedia - ajută la îmbunătățirea vorbirii și a înghițirii;
  • psihoterapia - oferă sprijin emoțional și ajută la gestionarea depresiei, a anxietății sau a altor probleme psihologice provocate de către boala Parkinson.

Citește mai multe despre importanta miscarii in boala Parkinson și află cum poate activitatea fizică să influențeze calitatea vieții bolnavilor de Parkinson.

Boala Parkinson se vindeca?

Din păcate, în prezent, nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson. Aceasta este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, ceea ce înseamnă că neuronii afectați continuă să se deterioreze în timp. Cu toate acestea, este important de subliniat că boala Parkinson nu este o boală fatală în sine. Majoritatea persoanelor cu Parkinson au o speranță de viață normală sau aproape normală. Cauza principală de deces la pacienții cu Parkinson o reprezintă complicațiile bolii, precum pneumonia de aspirație, căderile sau infecțiile.

Deși boala Parkinson nu poate fi încă vindecată, există o veste bună: tratamentul existent poate ameliora semnificativ simptomele, poate încetini progresia bolii și poate îmbunătăți considerabil calitatea vieții.

Cercetările cu privire la boala Parkinson avansează rapid, iar oamenii de știință lucrează constant la dezvoltarea de noi tratamente, inclusiv terapii genice și celulare, care ar putea oferi o speranță de vindecare în viitor.

Cât poți trăi cu Parkinson?

O întrebare frecventă a persoanelor diagnosticate cu boala Parkinson este legată de speranța de viață. Vestea bună este că boala Parkinson în sine nu reduce semnificativ speranța de viață. Majoritatea persoanelor cu Parkinson au o durată de viață similară cu cea a persoanelor fără această afecțiune.

Cu toate acestea, există o serie de factori care pot influența prognosticul și speranța de viață în boala Parkinson:

  • vârsta la momentul diagnosticului - persoanele diagnosticate la o vârstă mai înaintată pot avea o speranță de viață mai scurtă, din cauza altor probleme de sănătate asociate cu vârsta;
  • severitatea simptomelor - simptomele severe și progresia rapidă a bolii pot afecta calitatea vieții și pot crește riscul de complicații;
  • prezența altor afecțiuni - persoanele cu alte probleme de sănătate, precum bolile cardiovasculare sau diabetul, pot avea un prognostic mai rezervat;
  • răspunsul la tratament - un răspuns favorabil la tratament poate încetini progresia bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții;
  • stilul de viață - un stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată și un program regulat de mișcare, poate contribui la o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Dieta ketogenă (dieta keto) s-a dovedit promițătoare în gestionarea simptomelor bolii Parkinson (PD). Unele studii au descoperit că dieta keto poate îmbunătăți atât simptomele motorii, cât și cele non-motorii la pacienții cu Parkinson. Aceasta include un control mai bun asupra tremorului și rigidității, precum și îmbunătățiri ale dispoziției și ale funcției cognitive.

Fiecare persoană cu boala Parkinson este unică, iar evoluția bolii poate varia considerabil. Unii oameni pot trăi cu Parkinson timp de decenii, cu simptome minime, în timp ce alții pot observa o progresie mai rapidă a bolii.

Drepturile bolnavilor de Parkinson

În România, dacă ești diagnosticat cu boala Parkinson, ai o serie de drepturi, care îți asigură accesul la tratament și o viață mai ușoară:

  • tratament - ai acces la medicamente compensate și gratuite, dispozitive medicale (de exemplu, stimulatoare cardiace sau cadre de mers) și servicii de specialitate (neurologie, fizioterapie, logopedie etc.);
  • sprijin financiar - în funcție de severitatea bolii, autoritățile îți pot elibera un certificat de handicap, în baza căruia poți să beneficiezi indemnizație de handicap sau pensie de invaliditate. Dacă ai un handicap grav, poți beneficia și de un asistent personal;
  • facilități - printre acestea se numără gratuitatea la transportul în comun, reduceri la diverse servicii și prioritate la angajare.

Pentru a beneficia de aceste drepturi, este important să te informezi și să depui dosarul cu documentele necesare la autoritățile competente.

Boala Parkinson este o afecțiune complexă și provocatoare, care poate afecta semnificativ viața persoanelor diagnosticate și a familiilor lor. Cu toate acestea, este important să reții că un diagnostic de Parkinson nu este o sentință. Cu ajutorul opțiunilor de tratament existente și al resurselor disponibile, persoanele cu Parkinson pot trăi o viață frumoasă și confortabilă.

Autor: Roxana Balintoni