Glomerulonefrita

Există două categorii mari de glomerulonefrită, acută și cronică. Forma acută debutează brusc și are manifestări clinice intense; poate apărea după o infecție la gât sau de piele și uneori se vindecă de la sine. Alteori, boala afectează rinichii și poate evolua în insuficiență renală în lipsa tratamentului.

Glomerulonefrita cronică, pe de altă parte, are o evoluție de lungă durată, uneori chiar în lipsa simptomelor. În multe cazuri, duce la insuficiență renală.

Cauzele glomerulonefritei variază în funcție de tipul bolii. Astfel, glomerulonefrita cronică se dezvoltă în timp, boala putând fi depistată după un număr de ani în care simptomele au fost absente. Varianta cronică a bolii nu are o cauză certă. Există, de asemenea, situația apariției bolii de tip familial, situație în care boala apare la bărbați tineri  și se asociază cu probleme de vedere sau auz. Alte posibile cauze includ:

• existența unor boli ale sistemului imunitar
• cancerul
• expunerea la solvenți hidrocarbonați

Prezența unei forme acute de glomerulonefrită poate crește riscul de glomerulonefrită cronică.

Prin comparație, glomerulonefrita acută, poate sa aiba una din următoarele cauze:

• Infecție cu streptococi sau stafilococi - glomerulonefrita acută poate apărea la circa 1-2 săptămâni de la vindecarea unei infecții de acest fel sau, în cazuri rare, în urma unei infecții a pielii de tip impetigo. Pentru a o elimina, organismul produce mai mulți anticorpi a căror acțiune poate cauza inflamarea glomerulilor. Copiii sunt mai predispuși la infecții streptococice decât adulții, însă se recuperează mult mai repede;
• Endocardită infecțioasă - apare ca urmare a răspândirii unei bacterii în sistemul circulator și „depunerea” sa în zona inimii, ducând, astfel, la o infecție a valvelor inimii. Prezența endocarditei infecțioase crește riscul de glomerulonefrită acută, însă nu se știe încă de ce se întâmplă acest lucru;
• Infecție virală (cu virusuri) - virusul HIV, infecția cu virusul hepatitei B sau C pot declanșa glomerulonefrita acută;
• Boli ale sistemului imunitar - afecțiuni precum lupus, sindromul Goodpasture și nefropatia cu IgA pot crește riscul de apariție a glomerulonefritei;
• Afecțiuni care irită glomerulii - în această categorie intră hipertensiunea arterială, nefropatia diabetică, glomeruloscleroza focală și segmentară;
• Excesul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen, aspirină sau naproxen. Este bine să eviți excesul și să prelungești tratamentul cu astfel de medicamente doar după ce ai vorbit cu medicul.

Simptomele glomerulonefritei, similare cauzelor, depind mult de tipul bolii. Glomerulonefrita cronică poate fi prezentă fără simptome sau pot apărea semne precum:

• sânge sau proteine în urină;
• urină spumoasă;
• urinări frecvente pe timpul nopții;
• dureri abdominale;
• hipertensiune arterială;
• umflarea gleznelor, a feței sau a mâinilor;
• hemoragii nazale frecvente.

Este bine de știut că acestor simptome li se adaugă și lipsa poftei de mâncare, starea de greață, oboseala, problemele de somn și mâncărimile de piele, dacă există insuficiență renală.

Glomerulonefrita acută se manifestă prin următoarele simptome:

• urină de culoarea închisă (maronie), datorită prezenței sângelui în urină (hematurie)

• urinări rare
• dureri articulare
• amețeli
• febră
• dureri abdominale
• tuse persistentă
• hipertensiune arterială

Lăsată netratată, glomerulonefrita poate afecta rinichii, care își vor pierde din capacitatea de filtrare. Printre complicațiile asociate glomerulonefritei se află:

• Insuficiența renală - pierderea funcției de filtrare poate duce la acumularea resturilor în organism. Există inclusiv riscul să fie nevoie de dializă de urgență - proces prin care sunt eliminate excesul de lichide și resturile din sânge. Mai mult, insuficiența renală cronică apare atunci când rinichii funcționează doar la 10% din capacitatea normală. Tratamentul constă în dializă sau transplant de rinichi;
• Hipertensiunea arterială - deteriorarea rinichilor și acumularea resturilor în sânge poate cauza hipertensiune;
• Sindromul nefrotic - apare atunci când există un exces de proteine în urină și o lipsă în sânge. Se remarcă prin umflarea pleoapelor, a abdomenului și a picioarelor și un nivel ridical al colesterolului “rău” (LDL).

La copii, glomerulonefrita se manifestă mai ales sub formă acută. Astfel, copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani suferă cel mai des de glomerulonefrită acută poststreptococică. În general, boala apare mai ales în rândul copiilor cu un istoric de faringită sau infecții cutanate. Varianta cronică a bolii apare la cei mici mai ales pe linie genetică (dacă unul dintre părinți suferă de această boală).

Glomerulonefrita la copii se manifestă prin proteine sau sânge în urină, dureri de spate sau cap, crize hipertensive cu sau fără convulsii, stare de greață sau chiar vărsături. De regulă, dacă este detectată din timp și diagnosticată pe baza testelor de sânge, glomerulonefrita infantilă trece destul de repede odată cu adoptarea tratamentului recomandat de doctor. În 95% din cazuri, copilul se reface în circa 3-4 săptămâni.

În cele mai multe cazuri, glomerulonefrita este detectată în urma testelor de sânge. Acestea includ:

• Teste de urină - dacă există globule roșii (eritrocite) în urină, acest lucru indică o posibilă infecție a glomerulilor. Prezența globulelor albe în urină indică existența unei inflamații în organism, iar un nivel crescut al proteinelor indică degradarea nefronilor (unitatea structurală și funcțională a rinichilor). De asemenea, un nivel crescut al creatinei sau al ureei indică posibile probleme ale aparatului renal;
• Testele de sânge - un nivel crescut al creatinei și al ureei serice indică o funcționare deficitară a rinichilor, din moment ce aceste elemente considerate deșeuri ajung în sânge;
• Testele de imagistică - dacă în urma analizelor urinei și ale sângelui apar anomalii, doctorul poate recomanda radiografii sau testare CT (computer tomograf);
• Biopsia rinichilor - se realizează în special la adulți și implică introducerea unui ac special pentru a extrage mici porțiuni de rinichi în vederea examinării la microscop. Acest test are drept obiectiv determinarea cauzei inflamației. Testul este necesar în cele mai multe cazuri atunci cand au existat cazuri de glomerulonefrita în familie, dacă a mai fost diagnosticata aceasta afecțiune și anterior, sau în situația unei evoluții nefavorabile pentru o diagnosticare corectă a glomerulonefritei.

S-ar putea să nu existe o cale de a preveni 100% apariția glomerulonefritei, însă adoptarea unor măsuri poate fi benefică:

• menține sub control nivelul tensiunii arteriale și al glicemiei, pentru a preveni nefropatia diabetică;
• adoptă un stil de viață sănătos, axat pe alimentație echilibrată și mișcare;
• renunță la fumat;
• tratează din timp infecțiile streptococice;
• protejează-te în timpul activităților sexuale, pentru a evita infecția cu HIV sau virusul hepatic;
• ia antiinflamatoare doar la recomandarea medicului și în dozele indicate;
• redu consumul de sare, pentru a minimiza retenția de apă, umflarea mâinilor/picioarelor și hipertensiunea arterială;
• restricționează consumul de proteine și potasiu;
• evită consumul de droguri.

Dacă este depistată din timp, glomerulonefrita acută poate fi vindecată, iar varianta cronică poate fi ținută mai bine sub control. Un stil de viață sănătos, din care să nu lipsească dieta echilibrată, mișcarea și somnul de calitate, poate reduce mult riscul de apariție a glomerulonefritei și a complicațiilor sale.