Tot ce ar fi bine să știi despre pesticide

În prezent, există peste 1.000 de pesticide care sunt folosite în întreaga lume pentru a eficientiza producția de alimente. S-ar putea spune că „industria” pesticidelor s-a dezvoltat în paralel cu industria alimentară, fiecare tip de pesticid fiind creat special pentru anumiți dăunători. Implicit, aria de efecte toxicologice care pot rezulta prin folosirea lor este una foarte diversă.

Ce sunt pesticidele și de câte feluri pot fi

Pesticidele sunt substanțe folosite în agricultură, cu rolul de a asigura protecția plantelor împotriva diverselor organisme care pot avea comportament de dăunător, indiferent că este vorba despre alte plante, despre insecte, despre paraziți etc. 
Agenția pentru Protecția Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) din Statele Unite definește termenul „pesticid” ca fiind „orice substanță sau amestec de substanțe destinate prevenirii, distrugerii, respingerii sau atenuării efectelor oricărui dăunător. În aceeași categorie intră și substanțele utilizate, în cazul plantelor, cu rol fertilizator, defoliant sau desicant ori ca stabilizator de azot”.
Chiar dacă pesticidele par o invenție apărută odată cu mecanizarea și industrializarea agriculturii, metode de combatere a dăunătorilor au fost folosite încă de pe vremea primelor forme de culturi agricole organizate. Cu timpul, însă, odată cu nevoia de eficientizare tot mai crescută prin trecerea la agricultura intensivă și din cauza faptului că dăunătorii s-au adaptat mereu pentru a rezista în fața pesticidelor, a fost nevoie ca formulele aplicate să devină tot mai toxice.

Prin acțiunea lor, pesticidele măresc semnificativ recoltele și pot favoriza creșterea unor culturi de câteva ori pe an pe același teren. Acest lucru este deosebit de important în țările care se confruntă cu penuria de alimente.

Există mai multe tipuri de pesticide, clasificate după două criterii:

• după natura lor chimică, pot fi: anorganice sau minerale, organice de sinteză și organice naturale, organo-minerale;
• din punctul de vedere al tipului de dăunător pentru care sunt folosite, există următoarele variante: 

-    erbicide – care combat acțiunea buruienilor și, astfel, îmbunătățesc randamentul culturilor; 
-    insecticide – care combat acțiunea insectelor și stopează înmulțirea acestora; 
-    rodenticide – care protejează culturile de contaminarea cu paraziți și cu boli transmise de rozătoare.

De asemenea, sunt considerate pesticide și au fost incluse în această categorie:
-    repelentele – produsele ce au rolul de a ține insectele dăunătoare (țânțari, ploșnițe, căpușe, păduchi etc.) la distanță de corpul uman sau al animalelor de companie;
-    biocidele – întrucât sunt realizate pentru distrugerea microbilor și virusurilor din mediul de viață, și produsele dezinfectante pot fi incluse în această categorie.
De orice tip ar fi, un pesticid bun pentru uz ar trebui să fie eficient în a distruge dăunătorul-țintă și, totodată, să nu provoace niciun efect negativ asupra oamenilor, plantelor-nețintă, animalelor și mediului, în general. Totuși, deși pesticidele au fost îmbunătățite considerabil cu timpul, niciunul nu îndeplinește întrutotul aceste criterii, astfel încât să asigure controlul dăunătorilor fără efecte secundare. De altfel, există destule studii care leagă utilizarea pesticidelor de unele efecte asupra sănătății umane și asupra mediului înconjurător.

Agricultură ecologică versus agricultură non-ecologică

Pesticidele organice sau biopesticidele sunt substanțe chimice produse în natură, dar care pot fi reproduse și în laborator, pentru a fi utilizate în agricultura ecologică. Însă faptul că sunt organice sau din surse naturale nu înseamnă că sunt netoxice pentru mediu și pentru consumatorul final, dacă nu sunt folosite în dozele corecte.

Câteva dintre cele mai folosite pesticide organice sunt:

• rotenona – este un insecticid utilizat în combinație cu alte pesticide organice. În natură, este produs de niște plante tropicale, cu scopul de a descuraja acțiunea și înmulțirea unor gândaci.
• sulfatul de cupru sau piatra vânătă – este un fungicid folosit pentru protejarea culturilor de viță-de-vie, legume, pomi fructiferi. Deși este clasificat ca biopesticid, este produs industrial și, în concentrații mari, poate fi toxic pentru oameni și mediu.
• uleiurile horticole sunt pesticide care controlează insectele, acarienii si unele boli care apar la culturile de viță-de-vie, fructe de pădure, pomi fructiferi. În unele condiții, ele pot dăuna albinelor care polenizează acele culturi.
• toxina botulinică – este produsă de bacteria Clostridium botulinum și este eficientă împotriva mai multor tipuri de insecte. De asemenea, a fost introdusă în unele tipuri de culturi de organisme modificate genetic (OMG).

Pesticidele sintetice sunt realizate în laborator, astfel încât să aibă o compoziție stabilă, un termen de valabilitate convenabil pentru uz și să fie ușor de distribuit. De asemenea, producătorii fac eforturi pentru a menține în echilibru cele două aspecte importante: eficiența în țintirea dăunătorilor și toxicitatea scăzută pentru organismele nevizate și pentru mediu.

Câteva dintre cele mai folosite pesticide sintetice sunt:

• organofosfații – sunt o clasă de insecticide care vizează sistemul nervos al dăunătorilor. Câteva dintre ele au fost interzise sau restricționate din cauza riscului de expuneri accidentale toxice;
• carbamații – sunt tot insecticide care afectează sistemul nervos, dar sunt mai puțin toxice decât organofosfații, deoarece efectele persistă mai puțin decât în cazul organofosfaților;
• piretroizii – sunt o versiune produsă în laborator a unui pesticid natural găsit în crizanteme, care afectează sistemul nervos;
• organoclorurile – sunt o clasă de insecticide, care includeau și ,,celebrul” DDT (diclorodifeniltricloretan). Aceste insecticide au fost, în mare parte, interzise, din cauza efectelor negative asupra mediului;
• neonicotinoizii – insecticide folosite pentru combaterea dăunătorilor de pe frunze și de pe copaci, în general. În prezent se află în atenția Agenției pentru Protecția Mediului (EPA), întrucât au fost raportate efecte negative asupra albinelor.
• glifosatul – a existat o inițiativă ca erbicidele care folosesc această substanță să fie interzise, însă cererea a fost considerată neîntemeiată. Această substanță a devenit importantă în agricultura culturilor modificate genetic.

În urma unor studii comparative privind efectul pesticidelor organice versus efectul pesticidelor de sinteză, au fost formulate următoarele concluzii:

• biopesticidele nu sunt neapărat mai sigure pentru consumul uman decât pesticidele de sinteză și pot avea efecte negative asupra mediului, deoarece deși conțin o concentrație mai mică de pesticide sintetice, conțin mai multe biopesticide organice;
• pesticidele organice pot avea efecte negative asupra mediului, iar în unele cazuri, sunt mai puternice decât efectele alternativelor lor sintetice, deoarece au o durată de valabilitate mai mare și pot persista mai mult în mediu, dar și în organism. Cu toate acestea, există mai multe exemple de pesticide organice care persistă mai mult sau, în orice caz, mai mult decât pesticidele sintetice medii. De altfel, există studii care au arătat că, în ceea ce privește pesticidele sintetice, au fost depășite pragurile de siguranță în cazul a 4% dintre produsele testate sau chiar mai puțin de atât, nivelurile de rotenonă (pesticid organic) măsurate au fost constant peste limitele admise;
• un studiu realizat pe diverse uleiuri de măsline sau direct pe măsline la cultivarea cărora au fost folosite pesticide organice a constatat prezența unor niveluri crescute de biopesticide ca rotenona, azadiractina, piretrina și fungicidele de cupru. În general, riscurile asociate cu folosirea biopesticidelor sintetice și organice depinde de pesticidul specific și de doză.

Cum este reglementată folosirea pesticidelor

Pentru a stabili un prag de expunere până la care folosirea unui pesticid să poată fi considerată sigură, este realizat un studiu din care să reiasă care este doza cea mai mică din respectivul pesticid care provoacă chiar și cel mai subtil simptom persoanei expuse. Acesta este cunoscut ca LOAEL – lowest level of a substance, adică „cel mai scăzut nivel de efect advers observat”. Termenul NOAEL – no observed adverse effect level, adică „nivel fără efecte adverse observate” este, de asemenea, un criteriu care indică dacă folosirea pesticidelor a fost realizată în bune condiții.

EPA analizează tipurile de studii descrise mai sus și examinează suma datelor toxicologice pentru a identifica un nivel fără efecte adverse observabile (NOAEL) pentru fiecare pesticid. O NOAEL este definită ca fiind cea mai mare doză examinată în toate studiile toxicologice colective până în prezent, care nu a produs niciun efect advers detectabil asupra animalelor de testat. NOAEL este apoi transpus din studiile de toxicitate pe animale într-o valoare numerică de protecție a sănătății umane prin aplicarea unui factor de siguranță. În mod obișnuit, o valoare de 10 este utilizată pentru a lua în considerare extrapolările de la animalele de testat la oameni și un alt factor de siguranță de 10 este utilizat pentru a considera subpopulațiile sensibile pentru a da un factor de siguranță total de 100.
Organizații precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) și Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) recomandă folosirea informațiilor de acest tip ca metodă de supraveghere a nivelului de pesticide din produsele care ajung la consumatori. Iar pentru a face lucrurile și mai sigure, ei adaugă o marjă suplimentară de siguranță, prin stabilirea unor praguri de 100–1.000 de ori mai mici decât LOAEL sau NOAEL.

La nivel internațional, există mai multe organizații de reglementare, precum celebra comisie Codex Alimentarius, care stabilesc și urmăresc aplicarea limitelor de siguranță pentru pesticidele din alimentație. Cel puțin în plan teoretic, limitele stabilite sunt foarte stricte, restricționând nivelul admis al pesticidelor la a fi de câteva ori mai mic decât cea mai mică doză care ar putea fi nocivă. De exemplu, un raport al EPA a stabilit inițial NOAEL pentru clorpirifos, un insecticid controversat și chiar interzis în Uniunea Europeană, la 0,03 mg/kg corp. Totuși, după ce a fost efectuată o nouă analiză, folosind date suplimentare care au fost omise din raportul inițial, cercetătorii au concluzionat că un NOAEL admis ar trebui să fie, de fapt, mult mai mic, de 0,014 mg/kg corp.
De altfel, pot fi înregistrate neconcordanțe care vin din faptul că există mai multe probleme cu instrumentele și procedurile prin care sunt determinate limitele de siguranță în utilizarea pesticidelor. Acestui neajuns i se adaugă faptul că agențiile de reglementare se bazează adesea pe date incomplete sau inconsecvente pentru a stabili limitele de siguranță ale pesticidelor, după cum au subliniat unii cercetători.
 

Cum ajung pesticidele în farfuria noastră

• Direct: din plantele cultivate (legume, cereale, fructe, plante pentru textile, flori), care ajung în alimentație sau în îmbrăcăminte.
• Indirect: din sol sau din furajele care le sunt oferite animalelor de la care provin laptele, ouăle și/sau carnea din comerț. De asemenea, în unele situații, pesticidele pot ajunge în sursele de apă, ceea ce face ca acestea să ajungă atât în solul terenurilor folosite pentru agricultură și în hrana animalelor, cât și în uzul uman.

Pesticidele din apă

Sistemele publice de apă au obligația să testeze în mod regulat apa potabilă pentru depistarea anumitor contaminanți. Inclusiv testarea apei din puțurile private este încurajată, deși, în mod normal, n-ar fi necesară.

Deși EPA reglementează și monitorizează mai mulți contaminanți ai apei potabile, unele pesticide scapă acestor controale, deoarece nu sunt contaminanți reglementați.

Ocazional, pesticidele sunt folosite legal în canale, râuri, lacuri și pâraie, pentru a ține sub control dăunători precum țânțarii, buruienile sau peștii invazivi. De asemenea, sistemele publice de apă potabilă folosesc substanțe precum clorul, pentru a ucide bacteriile, virusurile și alte organisme, făcând apa sigură de băut. Acestea sunt doar două dintre motivele pentru care nivelurile de pesticide care contaminează apele pot varia semnificativ de la o lună la alta și de la un sezon la altul.

De aceea, în punctele de furnizare a apei sunt folosite, în mod normal, sisteme de epurare cum ar fi filtrele de cărbune și tratamentele bazate pe principiul osmozei inverse, pentru a reduce măcar până la un nivel nepericulos concentrația pesticidelor din apa potabilă.

Ce efecte pot avea în diferite etape de vârstă

Suma tuturor expunerilor la un pesticid sau la o clasă de pesticide, pentru toate utilizările aprobate, ar trebui să nu depășească doza zilnică acceptată, potrivit Asociației Americane de Protecție a Mediului. Efectele nocive date de expunerea umană la pesticide se poate produce fie printr-o intoxicație acută, rezultată la scurt timp după contact, fie printr-o intoxicație cronică, ca urmare a unei acțiuni cumulative, în timp.

În primii ani de viață și la pubertate. Expunerea la pesticide în perioadele sensibile de dezvoltare ale copiilor (în etapa fetală, în primul an de viață și în copilărie – mai ales în cea timpurie și la pubertate) poate fi deosebit periculoasă. Sugarii sunt expuși intoxicării cu substanțe pesticide inclusiv prin laptele matern. 

Așadar, potențialele căi de expunere la pesticide ale celor mici sunt: in utero, prin laptele matern, prin consumul de alimente contaminate cu pesticide și prin expunerile din gospodărie, în urma contactului cutanat. 

Indiferent de etapa de creștere și dezvoltare în care se află, copiii riscă efecte mai grave decât adulții, dat fiind că sunt organisme în plină formare. Apoi, în cazul lor, efectul cumulativ al pesticidelor ce provin din alimentație este mai pronunțat, pentru că un copil în creștere mănâncă mai mult, în raport cu greutatea lui corporală, decât mănâncă un adult.

Studiile au evidențiat că expunerile accidentale ale copiilor la niveluri ridicate de pesticide sunt asociate cu dezvoltarea unor forme de cancer și/sau unor tulburări neurocognitive (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție - ADHD, tulburări de spectru autist etc.).

Un alt studiu, care a analizat efectele expunerii la pesticide a 1.139 de copii, a constatat că există un risc de 50-90% de a dezvolta ADHD la copii cu vârste între 8-15 ani la care s-au înregistrat niveluri mari ale metaboliților pesticidelor în urină. Totuși, chiar și expunerea la niveluri scăzute de pesticide poate afecta negativ dezvoltarea neurologică și comportamentală a copiilor, după cum arată alte studii.

Femeile gravide sau care alăptează și, în general, femeile aflate în etapa fertilă care intră în contact cu substanțe pesticide pot înregistra urmări negative dintre cele mai grave care să se răsfrângă atât direct asupra lor (tulburări endocrine, cancere, infertilitate), cât și, după caz, asupra fetușilor sau asupra nou-născuților pe care îi hrănesc la sân. 

La maturitate. Cercetările științifice evidențiază o posibilă legătură între consumul pe termen lung de produse lactate și un risc crescut de a dezvolta boala Parkinson, din cauza faptului că reziduurile de pesticide agricole ingerate de vaci prin hrană ajung în lapte. De altfel, o analiză a arătat că expunerea prelungită la pesticide poate determina și modificarea unor gene implicate în dezvoltarea bolii Parkinson.

În mod similar, în urma analizei rezultatelor a șapte studii pe aceeași temă, s-a constatat că expunerea la pesticide ar putea fi corelată cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer.
De asemenea, mai multe cercetări arată că utilizarea pesticidelor poate fi asociată cu anumite tipuri de cancer. Astfel, potrivit unui studiu efectuat pe mai mult de 30.000 de femei care au desfășurat activități ce includeau aplicarea de pesticide, expunerea crescută la organofosfați a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de cancere cu un substrat hormonal, cum ar fi cancerul de sân, de tiroidă și/sau de ovare.

O serie de studii efectuate pe oameni, pe animale și în laborator au avut constatări similare, raportând că expunerea la pesticide organofosfate, precum malathion, terbufos și clorpirifos, poate fi asociată cu un risc mai mare de a dezvolta un cancer de sân.

Nu în ultimul rând, utilizarea pesticidelor poate fi corelată cu un risc crescut pentru alte câteva tipuri de cancer, precum cel de prostată, de plămâni și de ficat.

Categoriile cele mai expuse la intoxicare 

• Lucrătorii în agricultură sunt, probabil, categoria cu cel mai ridicat risc de a face intoxicații acute cu pesticide, confruntându-se cu simptome precum greața, crampele abdominale, diareea, amețelile, stările de anxietate și de confuzie. Aceste simptome pot fi destul de severe, dar sunt adesea reversibile. 
• Pe termen lung, astfel de intoxicații, chiar și în doze mai mici, sunt asociate cu probleme respiratorii, cu tulburări de memorie, afecțiuni ale pielii, depresie, avort spontan, defecte congenitale, cancer, afecțiuni neurologice precum boala Parkinson.
• Persoanele care locuiesc în apropierea unor câmpuri agricole pe care sunt realizate periodic pulverizări aeriene cu pesticide prezintă un risc crescut de intoxicație cu metale grele.

Pesticidele din alimentație

O analiză realizată în urmă cu câțiva ani în cadrul Uniunii Europene a arătat că aproximativ 2,8% din probele de alimente testate conțineau reziduuri de pesticide peste cantitățile permise legal.
În mod similar, un raport canadian concluziona că 1,3% din probele de alimente care au fost testate conțin reziduuri de glifosat peste nivelul maxim admis.

Alimentele cu risc mare de toxicitate 

Fructele, legumele, grâul, orezul, măslinele și rapița, dar și culturile nealimentare, cum ar fi cele de bumbac, de flori și de iarbă sunt protejate de dăunători prin aplicarea unor tratamente cu pesticide. De exemplu, malationul (un organofosfat) și clorpirifosul (un insecticid) sunt utilizate, în mod obișnuit, pentru protecția fructelor, legumelor și grâului. 
Referitor la insecticidul clorpirifos – multă vreme unul dintre cele mai folosite pesticide în SUA –, există dovezi copleșitoare care arată că până și micile expuneri la acesta pot provoca daune ireparabile acelor părți ale creierului care controlează limbajul, memoria, emoția și comportamentul. Expunerea la acest pesticide în timpul dezvoltării duce la niveluri mai scăzute de IQ, după cum arată studiile.
Pesticide cu potențial periculos sunt utilizate și pe culturile cu care sunt hrănite animalele, cu posibilitatea ca măcar mici cantități de reziduuri ale acestora să ajungă, în general, în carne sau în produsele lactate.

Cum ne protejăm

Pentru a oferi măcar niște minime repere care să-i ajute pe consumatori să se protejeze, Grupul de lucru pentru Mediu (Environmental Working Group – EWG, o organizație non-guvernamentală din SUA) a realizat un ghid al cumpărătorului privind pesticidele din produse. Acesta face un top al legumelor și al fructelor cu cel mai ridicat risc în acest sens. 

Astfel, țelina, spanacul, ardeiul gras, salata verde, castraveții, cartofii, fasolea verde și kale, merele, căpșunile, nectarinele, strugurii și afinele sunt printre cele mai expuse riscului unei contaminări peste limita normală cu pesticide. 
De aceea, EWG recomandă consumul acestor fructe și legume, inclusiv sucurile obținute din acestea, doar în versiuni organice – care poartă eticheta care atestă că provin dintr-o cultură organică sau să fie cumpărate de la mici producători, care de obicei nu-și permit să folosească pesticide sau nu folosesc din principiu.

Există și o serie de fructe și de legume care pot fi considerate ca fiind printre cel mai puțin contaminate cu pesticide. Acestea sunt: ceapa, porumbul dulce, ananasul, avocado, varza, mazărea dulce, sparanghelul, mango, vinetele, kiwi, cartofii dulci, pepenele galben, grapefrutul, pepenele verde și ciupercile.

O metodă de a reduce aportul de pesticide în organism prin consumul de legume și de fructe este și curățarea acestora de coajă și spălarea prin menținerea prelungită sub jet de apă. De asemenea, pentru îndepărtarea pesticidelor, poate ajuta ca unele fructe și legume să fie ținute înainte de consum în soluții cu bicarbonat de sodiu și/sau oțet.
Nu în ultimul rând, există în comerț produse create special pentru îndepărtarea pesticidelor de pe coaja legumelor și fructelor.

În ceea privește consumul de pește care poate proveni din ape poluate, o măsură minimă de protecție față de o posibilă contaminare cu pesticide și/sau metale grele este îndepărtarea pielii și grăsimii după prăjire sau după prepararea pe grătar.
 

Câteva date privind reglementarea folosirii pesticidelor 

• În 2001 a fost semnat tratatul Convenției de la Stockholm, cu scopul de a elimina și de a restrânge producția și utilizarea de compuși organici persistenți. Statele care au participat la această convenție au hotărât interzicerea unor pesticide mai vechi, cum ar fi diclorodifeniltricloretanul (DDT) și lindanul, care pot persista în sol și în apă mulți ani după folosire.
• În august 2019, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a stabilit că nu există un nivel sigur pentru clorpirifos, declarând că „nu îndeplinește criteriile” pentru aprobarea pentru utilizare în Uniunea Europeană.
• EPA a anunțat pe 18 august 2021 că va interzice toate utilizările clorpirifosului pe alimente în SUA, după decenii în care a permis utilizarea acestuia, ajungând inclusiv în alimentele pentru copii.
• Pe 22 iunie 2022, Comisia Europeană a adoptat o propunere pentru un nou regulament privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor. În acest sens, în cadrul Pactului verde european și, în special, al strategiilor sale „De la fermă la consumator” și „Strategia privind biodiversitatea”, obiectivul de la nivelul UE este
  de a reduce până în 2030, cu 50% utilizarea pesticidelor chimice, precum și riscurile implicate de folosirea lor. Statele membre își vor stabili propriile obiective naționale de reducere în parametri definiți pentru a se asigura că la nivelul UE obiectivele sunt atinse.
•  În 2014 a fost realizată cea mai recentă actualizare a Codului Internațional de Conduită privind Managementul Pesticidelor, un proiect dezvoltat prin colaborarea a două organizații-reper pentru bunăstarea populației de la nivel mondial: Organizația Mondială a Sănătății și Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).
• Conform legislației europene, stropirea din aer a culturilor este interzisă, iar în imediata apropiere a zonelor rezidențiale – care include zonele verzi urbane (inclusiv parcuri sau grădini publice), dar și locurile de joacă, terenurile de recreere sau de sport, căile publice – nu este permisă folosirea pesticidelor în niciun fel. 
• Programul Natura 2000, principalul instrument pentru conservarea patrimoniul natural pe teritoriul Uniunii Europene, a creat o rețea de ecosisteme ce include zone sensibile din punct de vedere ecologic care au devenit, astfel, areale protejate.
• Traficul ilegal de pesticide rămâne o realitate în statele Uniunii Europe. Reglementările stricte din spațiul european, pe de o parte, și atracția unor câștiguri uriașe, pe de altă parte, a stimulat creativitatea celor implicați în comerțul paralel, de pe piața neagră. Produsele ce survin din acest comerț pot avea aceleași etichete acceptate în UE, dar fără a respecta standardele stabilite prin lege.
• În septembrie 2023, Comisia Europeană a propus prelungirea termenului de aprobare pentru folosirea glifosatului cu încă zece ani. Fiind unul dintre cele mai folosite erbicide cu spectru larg din lume, glifosatul a stârnit numeroase controverse ca urmare a evaluărilor divergente privind caracterul său cancerigen.  O controversă importantă a apărut după anul 2015, când Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului, o sucursală a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni, în timp ce Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a considerat că este puțin probabil ca aceasta să prezinte un pericol carcinogen pentru oameni.
• Până în anul 2050, vor fi 9,7 miliarde de oameni pe Pământ, potrivit estimărilor Diviziei Națiunilor Unite pentru Populație. Această creștere a populației de aproximativ 30% va avea loc preponderent în țările în curs de dezvoltare. Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite preconizează că doar 20% din producția alimentară care va fi necesar să fie suplimentată pentru a asigura nevoile populației de la acel moment vor rezulta prin extinderea terenurilor agricole, restul de 80% vor fi suplimentate prin măsuri de eficientizare a producției agricole.

Bibliografie: 

• https://www.epa.gov
• https://wwf.ro
• https://www.aiprom.ro/despre-noi
• https://food.ec.europa.eu
• https://www.europarl.europa.eu
• https://www.who.int/news-room
• https://www.efsa.europa.eu 
• https://www.fda.gov
• https://www.partyfortheanimals.com
• https://www.healthline.com
• https://www.betterhealth.vic.gov.au
• https://depts.washington.edu
• https://www.medicalnewstoday.com
• https://citizens-initiative.europa.eu