Anexita (boala inflamatorie pelvină)

Anexita, cunoscută și sub denumirea de boală inflamatorie pelvină (BIP) sau, în termeni populari, „răceală la ovare”, este o afecțiune medicală caracterizată prin inflamația organelor reproductive feminine superioare, inclusiv trompele uterine (salpingită), ovarele (ooforită) și, uneori, uterul (endometrită). Această inflamație este, de obicei, cauzată de o infecție bacteriană și poate afecta, în cazuri severe, toate structurile pelvine, inclusiv țesuturile conjunctive din jur.

Cea mai frecventă cauză a anexitei este infecția bacteriană. Bacteriile care pot provoca această afecțiune includ: 

• Chlamydia trachomatis: este una dintre cele mai comune bacterii care cauzează anexita. Infecția cu Chlamydia este adesea asimptomatică, ceea ce înseamnă că multe femei nu știu că sunt infectate până când boala nu progresează suficient încât să determine simptome; 
• Neisseria gonorrhoeae: este o altă bacterie cu transmitere sexuală care poate provoca anexita. Infecțiile cu gonoree pot fi, de asemenea, asimptomatice sau pot provoca simptome ușoare în fazele lor inițiale; 
• Mycoplasma genitalium: deși mai puțin frecventă, această bacterie este, de asemenea, asociată cu bolile inflamatorii pelvine; 
• Alte bacterii: flora vaginală normală, care include bacterii precum Gardnerella vaginalis și anaerobi, poate contribui la anexită în anumite condiții, cum ar fi după o intervenție chirurgicală sau proceduri ginecologice.

Sănătatea reproductivă este un subiect care trebuie abordat în cuplu, ambii parteneri fiind implicați și afectați de bolile transmise prin contact sexual. Află tot ceea ce e important să știi despre infectiile cu transmitere sexuala: tipuri, mod de transmitere, simptome și opțiuni de diagnostic și tratament!

Mecanismul de apariție a anexitei

Mecanismul de dezvoltare a anexitei include mai multe etape. Într-o primă fază, se produce colonizarea bacteriană a tractului genital inferior (vaginul și colul uterin). Bacteriile pot fi transmise în timpul contactului sexual sau pot prolifera în condiții favorabile create de un pH vaginal modificat. 

În a doua etapă, bacteriile migrează din vagin și din colul uterin către tractul genital superior. Această ascensiune poate fi facilitată de menstruație, de unele proceduri ginecologice (chiuretajul), de avorturi sau de inserția dispozitivelor contraceptive uterine (steriletul). 

În a treia etapă, organismul declanșează un răspuns imun de tip inflamator față de prezența bacteriilor. Sistemul imunitar încearcă să combată infecția, ceea ce determină inflamație, edem, congestie și formarea de exsudat purulent. În sfârșit, inflamația persistentă, cronică, poate duce la formarea de țesut cicatricial și de aderențe. Acestea pot bloca trompele uterine, determinând infertilitate sau crescând riscul de sarcină ectopică. 

Află mai multe despre ce inseamna sarcina ectopica, de ce este atât de periculoasă și care este protocolul de diagnostic și tratament!

Factori de risc

Anexita poate afecta orice femeie activă din punct de vedere sexual, dar există unele comportamente care cresc semnificativ riscul de infecție:

• Multipli parteneri sexuali: riscul de infecții cu transmitere sexuală (ITS) crește odată cu numărul partenerilor sexuali;
• Contact sexual neprotejat: utilizarea prezervativelor reduce semnificativ riscul de ITS;
• Istoric de boli cu transmitere sexuală: femeile care au avut BTS, cum ar fi Chlamydia sau gonoree, au un risc crescut de a dezvolta anexită, deoarece infecțiile anterioare pot provoca leziuni ale tractului genital superior;
• Utilizarea dispozitivelor intrauterine: deși DIU-urile sunt o formă eficientă de contracepție, inserția acestora poate facilita ascensiunea bacteriilor către tractul genital superior, în special în primele săptămâni după inserție;
• Proceduri ginecologice chirurgicale: proceduri precum dilatarea și chiuretajul, avorturile sau biopsiile endometriale pot introduce bacterii în tractul genital superior;
• Vârsta tânără: femeile sub 25 de ani sunt mai susceptibile la ITS și, implicit, la anexită, deoarece colul uterin al femeilor tinere este mai vulnerabil la infecții;
• Igiena precară: igiena genitală inadecvată poate favoriza proliferarea bacteriilor și dezvoltarea infecțiilor.

Atunci când vine vorba despre anexită, simptomele pot varia în mod semnificativ de la o pacientă la alta; de asemenea, ele pot varia în funcție de tipul de anexită: infecție recentă, acută, activă sau infecție cronică. Organele genitale feminine inflamate pot determina simptome cu apariția bruscă și severe, sau cronice, de lungă durată și mai puțin intense. 
Iată care sunt cele mai frecvente simptome asociate inflamației pelvine (anexită, metroanexită, salpingită): 

• Durere pelvină și abdominală inferioară: este cel mai frecvent simptom al anexitei. Atunci când vorbim despre „răceala la ovare” și simptomele ei, trebuie să știi că durerea poate fi constantă sau intermitentă și poate varia de la ușoară la severă. Sindromul algic pelvin este localizat în partea inferioară a abdomenului și poate radia spre spate sau coapse; 
• Febra: febra este un semn de infecție și inflamație a ovarelor. Temperatura poate fi moderat crescută sau, în cazuri severe, poate ajunge la valori ridicate, peste 38°C; 
• Secreții vaginale anormale: secrețiile pot fi mai abundente decât de obicei și pot avea un miros neplăcut. Culoarea secrețiilor poate varia de la galbenă la verde și poate fi asociată cu puroi; 
• Sângerări între menstruații: sângerările vaginale anormale între ciclurile menstruale pot indica prezența anexitei. Acestea pot fi ușoare sau mai abundente și, uneori, pot apărea după contactul sexual din cauza sensibilității crescute, determinată de congestia pelvină; 
• Durere în timpul actului sexual (dispareunie): actul sexual poate deveni dureros din cauza inflamației și sensibilității crescute a organelor pelvine; 
• Dificultăți la urinare: urinarea poate deveni dureroasă sau frecventă. Poate exista o senzație de arsură sau disconfort la urinare; 
• Grețuri și vărsături: în cazurile severe, inflamația și infecția pot provoca simptome gastrointestinale, cum ar fi greața și vărsăturile; 
• Oboseală și stare generală de rău: infecția și inflamația pot duce la o senzație generală de oboseală și disconfort.

Insistăm asupra faptului că, în boala inflamatorie pelvină, simptomele sunt variabile și trebuie interpretate în context clinic și după o anamneză detaliată și sinceră.

Diagnosticul anexitei implică o abordare complexă, care include anamneza detaliata, examenul clinic detaliat, teste de laborator și investigații imagistice. Identificarea precoce și precisă a bolii este esențială pentru a preveni complicatiile grave și a începe tratamentul adecvat pentru anexita bilaterală caracteristică în sindromul inflamator pelvin.

Examenul clinic

Examenul clinic debutează cu o anamneză detaliată: medicul va adresa întrebări referitoare la simptomele curente, inclusiv caracteristicile durerii pelvine, febră, prezența secrețiilor vaginale anormale și orice alte simptome asociate. Istoricul medical și sexual al pacientei este important pentru a identifica eventualii factori de risc și posibilele infecții cu transmitere sexuală.

De asemenea, sunt relevante, în acest context, informațiile despre frecvența și regularitatea ciclului menstrual, despre utilizarea contraceptivelor și despre orice proceduri ginecologice anterioare.

Examenul pelvin presupune examinarea fizică a abdomenului inferior, pentru a evalua sensibilitatea locală, examinarea pelvică bimanuală, pentru a detecta sensibilitatea uterului și a anexelor (ovare, trompe uterine) și evaluarea secrețiilor vaginale și a colului uterin pentru eventuale semne de inflamație.
Semnele clinice care sugerează prezența anexitei includ:

• Sensibilitate la nivelul abdomenului inferior și pelvisului;
• Sensibilitate la mobilizarea colului uterin (semn pozitiv de Chandelier);
• Sensibilitate anexială (la nivelul trompelor uterine și ovarelor);
• Febra și alte semne sistemice de infecție.

Cea mai bună metodă de a avea grijă de sănătatea ta intimă este sa programezi consulturi ginecologice regulate. Află în ce constau acestea, ce investigatii se pot face in timpul consultului ginecologic, ce presupune fiecare dintre ele și cum anume te protejează acestea!

Teste de laborator 

Confirmarea diagnosticului de sindrom inflamator pelvin și stabilirea tratamentului adecvat se realizează cu ajutorul examenelor de laborator. Medicul poate recomanda efectuarea următoarelor analize:

• Hemoleucograma completă (CBC): pentru a detecta leucocitoza (creșterea numărului de globule albe), care indică prezența unei infecții;
• Proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): markeri ai inflamației;
• Teste de amplificare a acidului nucleic (NAAT): pentru a detecta ADN-ul bacterian al Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae în secrețiile cervicale;
• Culturi bacteriene: prelevarea și cultura secrețiilor cervicale pentru a identifica bacteriile patogene;
• Analiza urinei: pentru a exclude infecțiile tractului urinar care pot prezenta simptome similare;
• Teste de sarcină: pentru a exclude o sarcină ectopică, care poate avea simptome similare cu anexita.

Alte investigații 

Există și alte investigații care pot contribui la diagnosticul de infecție pelvină și pot evidenția inclusiv anexita cronică, ce evoluează cu simptome mai puțin violente sau specifice:

• Ecografia pelvină: ecografia transvaginală permite vizualizarea structurilor pelvine și ajută la detectarea inflamației, a abceselor tubo-ovariene și a lichidului liber în pelvis;
• Laparoscopia exploratorie: este o procedură chirurgicală minim invazivă, care permite vizualizarea directă a organelor pelvine. Este utilizată în cazurile complicate, când celelalte analize și investigații nu au ajutat la un diagnostic de certitudine. Permite, de asemenea, prelevarea de probe tisulare pentru biopsie și drenarea eventualelor abcese;
• Tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică: sunt folosite în cazuri complexe, pentru a obține imagini detaliate ale structurilor pelvine și pentru a exclude alte afecțiuni.

Tratamentul pentru anexită este unul complex, care trebuie să ia în considerare mai mulți factori obiectivi, inclusiv vechimea infecției, agentul etiologic (cauzal), modul de manifestare, vârsta pacientei și importanța fertilității acesteia și așa mai departe. Administrarea de antibiotice pentru anexită este, de obicei, obligatorie, însă schema de tratament în boala inflamatorie pelvină este mult mai complexă de atât.

Foarte important pentru paciente: administrarea, la întâmplare, a unui „antibiotic pentru răceala la ovare” sau de „antibiotice pentru ovare inflamate” la sfatul cunoștințelor care au trecut prin același diagnostic sau ținând cont de informațiile citite online este puternic contraindicată. Această decizie se va lua numai împreună cu medicul specialist, singurul în măsură să indice antibioticul eficient în cazul tău particular!

Tratament medicamentos 

Tratamentul de bază pentru anexita acută și cronică este reprezentat de antibiotice pentru a elimina infecția bacteriană. Se folosesc de obicei scheme de tratament cu mai multe antibiotice pentru a acoperi spectrul larg de bacterii care pot cauza anexita:

• Ceftriaxona: un antibiotic din clasa cefalosporinelor, administrat injectabil;
• Doxiciclină: un antibiotic din clasa tetraciclinelor, administrat oral;
• Metronidazol: administrat oral pentru a trata infecțiile cu anaerobi.

Tratamentul antibiotic durează de obicei 14 zile. Este esențial ca pacienta să urmeze complet tratamentul prescris, chiar dacă simptomele dispar înainte de terminarea medicamentelor.

Tratament de susținere 

Tratamentul pentru răceala la ovare nu își face efectul instantaneu, chiar și în cazul administrării celui mai potrivit antibiotic pentru boala inflamatorie pelvină. Pe durata acestuia, este important ca pacienta să beneficieze de o ameliorare eficientă a simptomelor de inflamație pelvină cu ajutorul analgezicelor.

Repaosul la pat, odihna suficientă, evitarea activităților fizice intense și hidratarea adecvată ajută întotdeauna organismul în lupta sa împotriva unei infecții.

Tratament chirurgical 

În unele cazuri grave, cronice, simpla administrare de ovule cu antibiotic pentru anexită, combinată cu administrarea orală de antibiotice, nu sunt suficiente pentru vindecare completă. Atunci când medicamentele pentru „răceala la ovare” nu sunt de ajuns, medicul poate recomanda intervenții chirurgicale specifice:

• Drenarea abceselor: dacă se formează abcese tubo-ovariene, acestea pot necesita drenare chirurgicală;
• Laparoscopie: utilizată pentru a diagnostica și trata cazurile severe sau complicate, poate include îndepărtarea țesutului infectat sau drenarea abceselor.

Anexita - tratament naturist 

În anexită, tratamentul naturist poate fi utilizat ca adjuvant pentru a sprijini tratamentul convențional și pentru a ameliora simptomele, dar nu ar trebui să înlocuiască tratamentul cu antibiotice. Este important ca pacienții să consulte un medic înainte de a începe orice tratament naturist.

Printre alternativele disponibile pentru susținerea tratamentului clasic în anexită, enumerăm:

• Echinacea: cunoscută pentru proprietățile sale imunostimulatoare, poate ajuta la întărirea sistemului imunitar. Se poate administra sub formă de ceai, tinctură sau supliment alimentar sau se pot face băi pentru răceala la ovare;
• Usturoiul: are proprietăți antimicrobiene și antiinflamatoare;
• Mușețel: utilizat pentru proprietățile sale antiinflamatoare și calmante;
• Ghimbir: ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea grețurilor;
• Probiotice: pentru menținerea sănătății florei vaginale și intestinale;
• Vitamina C și E: antioxidanți care ajută la întărirea sistemului imunitar.

Anexita (boala inflamatorie pelvină) poate duce la numeroase complicații dacă nu este tratată prompt și corespunzător. Aceste complicații pot avea un impact semnificativ asupra sănătății reproductive și generale a femeii. Complicațiile anexitei pot fi clasificate în funcție de severitate și de impactul pe termen lung asupra sănătății.

Infertilitatea

• Blocarea trompelor uterine: inflamația și cicatrizarea trompelor uterine pot duce la obstrucția acestora, împiedicând întâlnirea ovulului cu spermatozoizii;
• Aderențe pelvine: formarea de aderențe (benzi de țesut cicatricial) între organele pelvine poate distorsiona anatomia și funcționalitatea trompelor uterine, împiedicând fertilizarea.

Infertilitatea reprezintă o problemă serioasă, care afectează un procent semnificativ din cuplurile care își doresc să procreeze. Centrul dedicat diagnosticarii si tratarii infertilitatii din cadrul retelei Regina Maria îți pune la dispoziție o echipă medicală cu experiență și aparatură medicală de top, care te vor ajuta să îți îndeplinești visul de a deveni părinte!

Sarcina ectopică

• Implantarea în trompele uterine: dacă trompele uterine sunt parțial blocate, ovulul fertilizat poate rămâne blocat și poate începe să se dezvolte în trompă, ceea ce duce la o sarcină ectopică;
• Ruptura trompei uterine: o sarcină ectopică este o urgență medicală, deoarece poate cauza ruptura trompei uterine, ducând la hemoragie internă severă și potențial la șoc.

Durerea pelvină cronică

• Inflamație persistentă: inflamația cronică poate duce la durere pelvină continuă, care poate afecta calitatea vieții.
• Aderențe: aderențele și cicatrizarea pot contribui la durerea cronică prin limitarea mobilității organelor pelvine și crearea de tensiune.

Abcese tubo-ovariene

• Acumularea de puroi: infecția severă poate duce la formarea de abcese pelvine (pungi de puroi) în trompele uterine și ovare;
• Ruptura abceselor: abcesele se pot rupe, cauzând peritonită (inflamația peritoneului, membrana care acoperă organele abdominale), o afecțiune gravă, care necesită tratament chirurgical de urgență.

Peritonita

• Inflamația peritoneului: dacă infecția se răspândește la peritoneu, aceasta poate provoca o inflamație severă și infecție, ducând la peritonită. Peritonita este o urgență medicală și necesită intervenție chirurgicală și tratament intensiv cu antibiotice.

Complicații sistemice

• Sepsis: infecția severă poate intra în fluxul sanguin, ducând la sepsis, o problemă potențial letală, care necesită tratament intensiv în spital;
• Șoc septic: o formă gravă de sepsis, care duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale și insuficiență de organ, necesitând tratament de urgență.

Probleme psihologice

• Anxietate și depresie: durerea cronică și complicațiile pe termen lung ale anexitei pot duce la probleme psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia;
• Impact asupra vieții sociale și sexuale: durerea și infertilitatea pot afecta negativ viața socială și sexuală, contribuind la stres emoțional.

Anexita poate avea un impact semnificativ asupra fertilității și poate prezenta riscuri considerabile în timpul sarcinii. Managementul acestei afecțiuni la femeile însărcinate necesită o abordare atentă și integrată pentru a asigura sănătatea mamei și a fătului.

Impactul asupra fertilității

Inflamația cauzată de anexită poate duce la formarea de cicatrici și aderențe care blochează trompele uterine. Această obstrucție poate împiedica întâlnirea ovulului cu spermatozoizii, reducând astfel șansele de fertilizare.

Aderențele sunt benzi de țesut cicatricial care se pot forma între organele pelvine, modificându-le anatomia. Acestea pot interfera cu transportul ovulului și al spermatozoizilor, precum și cu implantarea embrionului în uter.

Anexita poate crește riscul de sarcină ectopică, unde ovulul fertilizat se implantează eratic, de obicei în trompele uterine. Sarcina ectopică este o urgență medicală care necesită tratament imediat.

Riscuri în timpul sarcinii

Anexita aduce cu sine o serie de riscuri și în timpul sarcinii.

Infecțiile severe și inflamația pot crește riscul de avort spontan, mai ales dacă infecția nu este controlată prompt. De asemenea, ea poate determina naștere prematură, cu consecințe grave asupra sănătății nou-născutului, inclusiv probleme respiratorii și dezvoltare incompletă.

Inflamația pelvină poate determina ruperea prematură a membranelor amniotice, expunând fătul la infecții. Mai mult, infecția poate fi transmisă de la mamă la făt în timpul nașterii, determinând infecții neonatale care impun tratament intensiv.

Sarcina este o perioadă caracterizată de o vulnerabilitate crescută, motiv pentru care măsurile de precauție referitoare la sănătatea mamei și a bebelușului sunt cu atât mai importante. Descoperă mai multe despre infectiile vaginale dobandite in sarcina și despre impactul lor!

Managementul anexitei în timpul sarcinii

Diagnosticarea promptă a anexitei este esențială pentru a începe tratamentul cât mai curând posibil. Examenul pelvin și testele de laborator adecvate trebuie efectuate pentru a confirma diagnosticul și pentru a identifica agenții patogeni.

Alegerea antibioticelor compatibile cu sarcina este extrem de importantă. Se evită, de obicei, tetraciclinele și chinolonele și se aleg antibiotice din clasa cefalosporinelor și eritromicinei. Respectarea întregii scheme de tratament este esențială pentru eradicarea infecției.

Gravidele trebuie monitorizate atent pentru detectarea semnelor unei eventuale complicații, precum febra persistentă, durerea abdominală severă sau secrețiile vaginale anormale. Monitorizarea fătului este, de asemenea, necesară.

Prevenirea anexitei este importantă pentru sănătatea generală a oricărei femei.

Aceasta implică practici de sănătate sexuală și măsuri de igienă, dar și accesul la îngrijiri medicale adecvate.

Utilizarea prezervativului este o cale eficientă de a preveni infecția cu chlamydia și gonoree, cauzele principale ale anexitei. Testarea periodică pentru infecții cu transmitere sexuală și evitarea relațiilor sexuale cu parteneri ocazionali pot reduce riscul de infecție.

Comunicarea deschisă despre ITS cu partenerii sexuali este importantă. Încurajarea partenerilor să se testeze și să se trateze este, de asemenea, crucială.
Igiena intimă corectă, menținută prin spălarea zonei genitale cu apă și săpun blând, este importantă. Se vor evita dușurile vaginale, care perturbă echilibrul normal și cresc riscul de infecție. Vizitele periodice la ginecolog, pentru controale de rutină, sunt importante pentru detectarea precoce a problemelor de sănătate reproductivă și pentru tratarea lor promptă. 

Anexita (boala inflamatorie pelvină) este o afecțiune gravă, care poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății reproductive și generale a femeilor. Identificarea și înțelegerea cauzelor, simptomelor și complicațiilor acestei boli sunt esențiale pentru prevenirea și gestionarea eficientă a acesteia. Tratamentul prompt și adecvat cu antibiotice este crucial pentru a elimina infecția și pentru a preveni complicațiile severe, cum ar fi infertilitatea, sarcina ectopică și durerea pelvină cronică. În plus, o abordare multidisciplinară, care implică monitorizare continuă și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale, poate asigura o recuperare completă.

Surse:

1. https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/pelvic-inflammatory-disease-pid
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pelvic-inflammatory-disease/symptoms-causes/syc-20352594
3. https://www.nhs.uk/conditions/pelvic-inflammatory-disease-pid/
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9129-pelvic-inflammatory-disease-pid
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499959/
6. https://www.webmd.com/women/what-is-pelvic-inflammatory-disease
7. https://www.healthline.com/health/pelvic-inflammatory-disease-pid
8. https://www.cdc.gov/std/treatment-guidelines/pid.htm