Animalele de companie ne ofera dragostea si devotamentul lor, total si neconditionat. Studii clinice arata ca posesorii de animale de companie sunt in mod real mai sanatosi, atat fizic, cat si psihic, si au un grad mai mare de fericire si satisfactie fata de cei care nu au un companion necuvantator.
Dar toate aceste beneficii reale vin la pachet si cu responsabilitati fata de animalele de companie si mai ales fata de starea de sanatate a noastra si a familiilor noastre, caci acesti minunati companioni ne pot imbolnavi involuntar - boli infectioase, parazitare si nu in ultimul rand alergii.
Ce boli ne pot transmite animalele de companie?
In primul rand, atunci cand dorim sa adoptam un animal de companie sa mergem cu el la medicul veterinar pentru o evaluare a starii lui de sanatate. Pot fi luate masuri precum deparazitarea externa si interna, dar si vaccinarea. Acestea, cu cat sunt aplicate cat mai repede, inainte de a introduce animalul de companie in familie, cu atat ne vor scuti de multe neplaceri in viitor.
Exista posibilitatea transmiterii unor paraziti intestinali banali precum giardia sau ascarizii, comuni pentru om si animale, dar si a altor paraziti specifici doar animalelor cum ar fi cainele si pisica, care se pot transmite si la om – de exemplu, Toxocara canis/catis, care poate determina urticarie, angioedem, eczeme si crize de astm la om.
O bacterie, Toxoplasma gondi, transmisa de la pisica la om, poate determina manifestari cutaneomucoase sau marirea ganglionilor limfatici, avorturi spontane la femeile insarcinate si malformatii fetale.
Ce legatura este intre animalele de companie si alergii?
Un alergolog va va spune ca doar reptilele sunt singurele animale care nu pot da alergii, dar o iguana, broasca testoasa de uscat sau un sarpe nu sunt la fel de ofertanti in a oferi dragoste, prietenie si comunicare. In ceea ce priveste animalele de companie cu blana, fulgi sau pene, toate pot determina in timp sensibilizari de tip alergic.
O prima introducere in casa a unui animal de companie nu va duce imediat la aparitia manifestarilor de alergie, deoarece este necesar un contact prelungit si/sau repetitiv cu alergenul aflat in saliva, urina sau materii fecale pentru ca tabloul de alergie sa inceapa sa apara. Exceptia sunt cei care au avut in copilarie animal de companie si s-au sensibilizat de pe atunci, iar apoi, dintr-un motiv sau altul, au incetat expunerea la alergen, iar mai tarziu, in viata adulta, la repetarea expunerii la acelasi alergen, sa inceapa sa manifeste semnele si simptomele de alergie la introducerea in mediu a cainelui sau a pisicii.
In ceea ce priveste atopicii, adica cei care se nasc cu o predispozitie genetica pentru bolile alergice, teoriile privind introducerea in ambientul habitual a unui animal de companie posibil alergizant sunt impartite. Pe de o parte este teoria potrivit careia se contraindica orice animal de companie, pentru a nu forta “mana” sistemului imunitar si risca aparitia unei alergiii, iar pe de alta parte, este teoria conform careia, dimpotriva, introducerea unui animal de companie cat mai devreme in viata copilului va vea efect benefic, instalandu-se de fapt o toleranta sanatoasa la alergenul cu pricina.
Text: Dr. Claudia Nechifor, Medic Primar Alergologie si Imunologie Clinica