Stim cu totii – specialisti si parinti – ca perioada de varsta cuprinsa intre 2 si 6 ani este plina de provocari si griji legate de dezvoltarea fizica dar si psihologica a copiilor. Este firesc sa te intrebi daca “totul este in regula” cu copilul tau, si daca dezvoltarea lui corespunde standardelor de varsta. Nu de putine ori, odata cu integrarea la gradinita incep sa apara din ce mai multe semne de intrebare legate de comportamentul copiilor.
Tipurile cele mai frecvente de probleme comportamentale de natura psihologica intalnite la copiii de varsta prescolara sunt:
Opozitionism fata de regulile de disciplina si cerintele educationale. In majoritatea cazurilor, acest comportament este consecinta unor practici parentale gresite si ineficiente sau a unui mediu familial tensionat, conflictual sau dezorganizat si sunt usor de corectat odata cu “stabilirea ordinii” in mediul in care traieste copilul.
Agresivitate fata de adulti sau copii si frecvent si fata de animale. Acesti copii au in general un temperament dezinhibat, extrovertit, determinat genetic, care ii predispune – in absenta unei modelari adecvate prin practici de disciplinare corecte – catre astfel de comportamente extreme. De multe ori, mediul insusi in care traiesc acesti copii este plin de exemple de agresivitate, atat verbala cat si fizica, reprezentand “sursa de inspiratie” pentru cei mici. Agresivitatea la varste mici este predictiva pentru probleme de comportament la varste mai mari si in special la adolescenta, si de aceea in cazul acestor copii se impun masuri urgente de identificare corecta a cauzelor si remediere.
Crize de afect insotite uneori de manifestari comportamentale extreme: plans excesiv, tipete, agresivitate fata de membrii familiei sau alti copii sau chiar autoagresivitate (spre exemplu, copilul se loveste cu capul de patut, podea sau perete, cu manutele peste fata, sau se musca de manute). Cu toate ca si acest comportament este in general rezultat al unor practici de disciplinare gresite si in special a lipsei de afectiune fata de copil, exista cazuri in care, alaturi de alte manifestari comportamentale, reprezinta semnele prezentei unei tulburari de dezvoltare cu origine neurologica (spre exemplu autism, sindrom Asperger sau ADHD – chiar si in forme usoare). Aceste manifestari comportamentale sunt tipice copiilor cu dificultati de autoreglare emotionala si prezic aparitia unor tulburari comportamentale viitoare (tulburarea opozitionismului provocator sau tulburarea de conduita), cu toate implicatiile dezastruoase in plan social si educational.
Timiditate, frica de separare de parinti (in special de mama), refuzul de a vorbi cu alte persoane decat cele cunoscute, sensibilitate emotionala crescuta (plange usor, se frustreaza usor), refuzul de a merge la gradinita. Aceste comportamente sunt tipice copiilor cu temperament inhibat, in general introvertit, a carui cauza este predominant genetica si mai putin determinata de stilul parental. Acesti copii sunt predispusi la tulburari afectiv-emotionale (anxietate generalizata, sociala, scolara etc. sau chiar depresie) si necesita o urmarie foarte atenta si sprijin psihologic adecvat.
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii