Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie cutanată cronică, ce se asociază frecvent cu boli alergice respiratorii (rinită alergică, astm).
Este cea mai frecventă boală cronică a copilăriei, atingând o incidență de 10-20% la copii și 1-3% la adulți.
Debutul bolii este timpuriu în copilărie, iar peste 50% dintre copiii ce sunt afectați în primii doi ani de viață
De asemenea, boala poate apărea la vârsta adultă, fără o sensibilizare evidentă.
Mecanismele de apariție a Dermatitei Atopice nu sunt cunoscute cu precizie, fiind incriminate genele susceptibile, condițiile de mediu, defecte ale funcției de barieră a tegumentului și răspunsurile imunologice locale și generale.
Medicul specialist alergolog stabileste diagnosticul pe baza manifestarilor clinice, cat si cu ajutorul unor teste specifice (testarea cutanată prick), care poat evidenția eventuale sensibilizări la aeroalergenele de mediu. În funcție de rezultatele testării, se recomandă măsuri specifice de evitare a expunerii la alergenele la care s-a dezvoltat o sensibilizare.
Evaluarea severității bolii se face în funcție de gradul de extindere a zonelor afectate, intensitatea pruritului și aspectul leziunilor cutanate. Forma severă a dermatitei atopice se caracterizează prin afectare peste 20% a suprafeței corporale sau peste 10% atunci când localizarea este palpebrală, intertriginoasă sau la nivelul mâinilor și prin lipsa răspunsului la prima linie de tratament.
Tratamentul dermatitei atopice reprezintă o provocare terapeutică, avand doua componente esențiale: tratamentul de fond și tratamentul exacerbărilor. În funcție de forma clinică, s-au dezvoltat 3 trepte în cadrul abordării terapeutice: profilaxia, tratamentul topic și cel sistemic. Un rol major este deținut de profilaxia expunerii la factorii agravanți/iritanți și de utilizarea de emoliente pentru susținerea funcției de barieră a tegumentului.
MEDIC SPECIALIST ALERGOLOGIE SI IMUNOLOGIE CLINICA