De ce au copiii nevoie?
Un copil are nevoie de:
- Dragoste
- Să vadă dragostea adultului (părinți, bunici) exprimându-se clar prin gesturi
- Să își exprime dragostea prin gesturi
- Stabilitate și predictibilitate emoțională
- Coerența comunicării afective și cognitive
- Stimulare
- Odihnă
- Autoritate
- Reguli
- Libertate
- Limite
- Exprimare
- Cadru previzibil
- Spontaneitate
- Joacă
- Mișcare
- Calm
- Ocupații
- Educație
- Disciplină
- Plictiseală
- Program de învățare
- Autonomie
- Socializare
- Singurătate
- Prieteni de vârsta lui
- Profesori/învățători/mentori adulți
- Aprobare socială
- Sublinierea individualității
Cum ne dăm seama care nevoi sunt și cele mai importante?
Răspunsul nu este deloc simplu. Trebuie să spunem că nu întotdeauna nevoile cele mai mari și mai presante, nevoile percepute și comunicate de copil, sunt și cele mai importante. Nici cele a căror frustrare este întâmpinată cu tantrumuri. Adesea nici nevoile pe care părintele le atribuie copilului sau le proiectează asupra acestuia. De exemplu, un copil nu are "nevoie" de a treia acadea, chiar dacă e gata să țipe asta în tot hipermarketul - el și-o dorește și atât. De multe ori, acest gest ascunde adevărata nevoie a copilului, care poate avea nevoie să ne atragă atenția, să ne reamintească de existența lui și să ne avertizeze că nevoile sale sunt cele mai importante.
De fiecare dată ar trebui să luăm decizii bazate pe un tablou complex al nevoilor copilului, pe termen scurt, mediu și lung, nevoi individuale și nevoi universale și, desigur, pe modul în care acestea se pot înscrie în ceea ce poate oferi contextul de moment.
În stabilirea acestor decizii joacă un rol următorii factori:
- Prezența noastră de spirit pe moment, situațională;
- Empatia față de ceea ce simte copilul că este prioritar;
- Judecata părintelui, care la rândul ei se bazează pe convingerile sale, mai mult sau mai puțin fundamentate. Fie că o știm sau nu, fie că lucrăm la acest aspect sau nu, cu toții avem în minte o idee sau un concept despre ce este un copil și nevoi are. Rezultate din experiență, din cunoștinte, din știință sau din injoncțiuni care vin de la propriii noștri părinți, aceste idei ne vor modela felul în care ne raportăm la nevoile copilului de aici și acum și, mai ales, vor modela ceea ce alegem să fie prioritar pentru noi și pentru copil.
Dacă putem fi receptivi față de ce este și ce vrea copilul aici și acum, atunci când vorbim despre ceea ce este necesar pentru el în perspectivă, pe termen lung, pentru dezvoltare, nu avem încotro decât să îmbrățișăm o astfel de idee, mai mult sau mai puțin documentată. Putem să ne dăm seama că îi este sete acum, dar atunci când decidem că pe termen lung are mai multă nevoie de educație decât de joacă, are mai multă nevoie de studiu la birou decât de mișcare, o nevoie mai mare de interacțiune umană decât de interacțiune tehnologică, atunci o facem pe baza propriilor judecăți.
E nevoie de echilibru între nevoile prezente și cele viitoare
Rolul nostru ca părinți este să construim pentru copil un tablou favorabil și satisfăcător, atât pentru ziua de azi, cât și pentru mâine - fără să neglijam nicio nevoie. Nu putem sacrifica satisfacția prezentă a copilului pentru un viitor care, oricât de luminos ar fi zugrăvit, tot obscur este. Dar nici nu putem reduce totul la satisfacția de moment, ignorând dezvoltarea. Pentru că timpul copilului este alert, e timp de creștere și dezvoltare, unde fiecare moment poate fi esențial. Copilul nu se dezvoltă liniar, nu crește constant cu 1 cm pe zi, nici fizic și nici psihic - așa cum putem constata cu ochiul liber.
Salturile de creștere apar și la nivelul dezvoltării psihologice. Iar dezvoltarea copilului trebuie gândită mereu ca dezvoltare psihofizică, cele două aspecte sunt mereu interdependente. Psihicul copilului este legat de corpul lui într-o măsură mai mare și mai decisivă decât este legat psihicul adultului de corpul adultului. Pentru dezvoltarea psihofizică exista ferestre optime, perioade de timp în care anumite tipuri de stimulări trebuie favorizate în detrimentul altora. Dacă aceste ferestre nu au parte de stimulările adecvate, dezvoltarea va fi deficitară (fizic, psihic, afectiv și/sau cognitiv) și va afecta etapele următoare.
Așadar, trebuie să ținem seama de:
- Nevoi de bază ale oricărui copil, de tipul celor cuprinse în piramida lui Maslow - nevoile fiziologice (sau nevoile vitale): nevoia de securitate, nevoia de apartenență, nevoia de stimă de sine și nevoia de auto-actualizare. În cadrul nevoii de securitate, dincolo de partea strict fizică, un rol important îl are securitatea afectivă, asigurată de coerența în comunicare între cognitiv și afectiv;
- Nevoi care sunt tipice vârstei și stadiului de dezvoltare fizico-psihică în care se află copilul;
- Nevoi individuale ale copilului, care decurg din temperamentul și personalitatea sa.
Poate fi dificil, dar trebuie să ținem seama de toate acestea atunci când evaluăm cât de stringentă este o anumită nevoie a copilului. Aceasta poate să nu fie exact cea pe care copilul o reclamă în acel moment - din simplul motiv că el nu poate percepe corect ce-l neliniștește sau nu știe să exprime direct ce-l neliniștește sau se teme să exprime direct ce-l neliniștește, deoarece a fost respins în astfel de cazuri.
Observă atent comportamentul copilului
Cel mai important lucru este deci să fim atenți la ceea ce spune și face și mai ales să îi acceptăm emoțiile și nevoile, așa cum le percepem, fie că sunt sau nu în concordanță cu ceea ce așteptăm de la el. De exemplu, chiar dacă știm că avem un copil curajos, să acceptăm că uneori poate să și plângă și să aibă nevoie de tandrețe și siguranță. Sau: chiar dacă știm că un copil în general are nevoie de socializare, să acceptăm, atunci când observăm, că avem un copil introvertit care pur și simplu se simte mai bine și performează mai bine dacă i se permite să petreacă mai multe momente singur.
Nu trebuie să uităm nicio clipă că ființa mică din fața noastră este un univers în plină fierbere și dezvoltare și că această dezvoltare e departe de a fi liniară și complet previzibilă, dar și că are nevoie de deplina noastră acceptare, dragoste și devotament. Acestea sunt nevoile de bază ale copilului - dacă acestea sunt satisfăcute, toate celelalte pot să-și găsească un drum natural spre satisfacere.
Încă mai important decât tentințele în parenting care ne spun mereu ce nevoie are copilul, este să urmărim felul în care reacționează copilul în diverse situații, mai ales situații în care este singur, și să nu venim mereu în întâmpinarea nevoilor pe care presupunem că le are.
Identifică nevoia din spatele nevoii
Nevoile fiziologice ar trebui să fie cel mai ușor de perceput și de exprimat, dar nu totdeauna acest lucru este simplu în cazul copilului. Câteodată chiar și în cazul adultului. De câte ori nu ne-am dat seama că am devenit iritabili și nervoși din orice și că de fapt ne era foame? De câte ori nu ne-am pomenit că starea de letargie și oboseală care ne copleșea a fost complet îndepărtată atunci când am băut un pahar cu apă? Pe scurt, nu trebuie să ne bazăm numai pe cererile copilului și să ne asigurăm că a mâncat și a băut suficientă apă.
Regula ar fi ca mesele gătite să fie luate regulat împreună cu familia și toate celelalte aranjamente să fie numai excepții. De ce? Pentru că este probabil cel mai simplu, mai eficient și mai economic mod de a ne asigura că cel mic se alimentează bine. Unii părinți preferă să sacrifice acest mod de viață “patriarhal” pentru a-i oferi copilului oportunități de învățare și dezvoltare ˝superioare˝ care cer deplasări, programe speciale, gustări luate în grabă. Din nefericire, aceste aranjamente inițial bine intenționate se traduc pentru cel mic în stres, alimentație dezordonată, malnutriție, posibil obezitate. Asta pentru că mâncarea, mai ales pentru copil, nu este doar mâncare, ci este în primul rând un schimb emoțional.
Să luăm un alt exemplu, tot din domeniul nevoilor primare: copilul are nevoie de odihnă cel puțin în aceeași măsură în care are nevoie și de stimulare. La el se manifestă și forma primară a ceea ce a devenit acum mai cunoscut ca FOMO (fear of missing out – termen legat în prezent de lipsa de pe social media): copilul simte că nu poate rata nimic din ce fac adulții, că nu poate pierde o secundă de conectare. Pe de altă parte, nevoia fiziologică de somn este la copil foarte importantă. În primul rând, nesatisfacerea acestei nevoi este foarte perturbatoare comportamental pe termen scurt, iar în al doilea rând este extrem de perturbatoare pentru dezvoltarea pe termen lung a sistemului nervos, dar și pentru dezvoltarea fizică. Așadar, desigur că este bine să insistăm să doarmă - iar implementarea unei rutine de somn este foarte eficientă. Acumularea de excepții de la acest program nu duce decât la perturbări comportamentale. În loc să ¨lăsăm copilul să se mai joace puțin în parc”, este mai eficient să insistăm să ajungem mai devreme acasă, astfel încât cel mic să se culce la timp. Cât despre jocuri și filme înainte de culcare, este bine să ne amintim de tendința copilului de a cere mereu și mereu aceeași poveste, deoarece de fapt își dorește liniștea și siguranța. Desigur, aparent vedem cum caută stimulare și iar stimulare, iar acesta trebuie să fie semnul că trebuie să-i oferim celui mic siguranță și căldură. Iar efectele nu vor întârzia să apară - de la o dispoziție mai bună la performanțe școlare mai bune.
Recomandări pentru părinți
Misiunea părintelui nu este deloc ușoară, mai ales în zilele noastre. Și asta pentru că modul nostru de viață, mai ales cel citadin, s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. Generațiile anterioare se puteau baza în mai mare măsură pe modele comportamentale moștenite, în timp ce epoca noastră fie refuză modelele, fie pur și simplu nu oferă modele verificate pentru multe din solicitările cu care ne confruntăm. De exemplu, nu știm care sunt rezultatele pe termen lung ale consumului timpuriu de ecrane de tip smartphone, deci nu putem afirma cu certitudine care este vârsta optimă la care copilul poate consuma acest tip de stimulare. Pe de altă parte, există studii convingătoare care demonstrează efectele nocive ale consumului de smartphone la toate vârstele.
Ce-i de făcut? Să creștem o dată cu copiii noștri, să fim receptivi la ceea ce ei ne spun verbal și non-verbal, să ne documentăm din surse bazate pe observație și studiu și să ne ferim de surse preocupate să ne spună mai întâi ce să facem și ce e bine, fără să ofere argumente clare și exemple adaptate la cazurile individuale.
Este de preferat să citim mai curând despre dezvoltarea copilului și mai puține îndemnuri mobilizatoare despre ce și cum ar trebui să fie un părinte bun. Trebuie să ne gândim întotdeauna la binele copilului și nu la medalia de onoare care ne așteaptă dacă "l-am crescut bine". Această medalie nu există și s-ar putea să nu aflăm niciodată dacă "l-am crescut bine". Asta pentru că "l-am crescut bine" nu prea există. Există doar devotamentul nostru.
Putem cere ajutor și consiliere oricând - și este preferabil, ca părinți, să cerem ajutorul unui psihoterapeut, decât să ne informăm din tot felul de curente de parenting intens promovate. Gândiți-vă că acestea sunt marketate pentru a face apel la cele mai profunde neliniști și preocupări ale voastre. Vă țintesc, în cel mai concret sens al cuvântului. De aceea, cea mai bună abrdare ar fi să cereți ajutorul unui specialist care cunoaște atât psihologia copilului, cât și pe cea a părintelui.