Practic, viața începe să aibă gust atunci când poți să controlezi/gestionezi modul în care pendulezi înăuntrul și în afara zonei de confort, respectiv când ai acces activ la modul în care îți definești zona de confort.
De obicei, cu toții luăm de bună "zona de confort" și ne punem problema cum să o părăsim - ceea ce pare greu și contraintuitiv, pentru că totul ne îndeamnă să iubim confortul.
Ce presupune zona de confort?
Credem că e de la sine înțeles să avem o zonă de confort și dacă cineva ne-ar cere să o definim, am descrie-o probabil ca o sumă de ritualuri, comportamente repetitive, oameni cu care ne întâlnim de obicei, o serie de ocupații și o colecție de conținuturi care ne sunt familiare.
Numim confort să mergem la job în fiecare zi cu același metrou, să ne întâlnim cu aceiași prieteni în weekend, să mergem în aceleași locuri în vacante, să ne bem cafeaua dimineața în aceeași ceașcă, să purtăm haine comode la serviciu și tocuri chinuitoare o dată pe săptămână la socializare, să mergem la sala de sport în aceeași miercuri după amiază la aceeași oră. Oare ritualuri de felul acesta ne definesc cu adevărat confortul? Spun ele tot ce este de spus despre zona de confort?
Ca întotdeauna, aflăm esențialul despre un lucru atunci când nu-l mai avem. Așadar, aflăm ce înseamnă confortul atunci când suntem pe cale de a-l pierde. Începem să bănuim că știm de fapt destul de puține despre ce înseamnă confortul nostru psihic, când se pune problema de a ieși din zona de confort.
De ce ieșim din zona de confort?
Paradigma părăsirii zonei de confort ar fi cea a copilului care se simte suficient de sigur în prezența părintelui său pentru a încerca lucruri noi. Aici se formează zona de siguranță psihică din care ne permitem să acționăm. Internalizarea ei ne va permite să fim capabili să părăsim zona de confort și atunci când părintele nu este acolo, când nu este prezent ca să ne "salveze", precum și ulterior în viața noastră adultă, deoarece acum știm deja cum să ne găsim confortul și "salvarea" în interior.
Dar dacă nu internalizăm suficientă siguranță în copilărie sau dacă nu o construim psihic prin ceea ce facem ulterior ca adulți, nu ne va fi ușor să ieșim din zona de confort, deoarece pentru noi zona de confort este o țintă și o victorie obținută cu greu, pe care desigur cu greu o lăsăm din mână, deoarece știm cât de anevoie se construiește. De aceea, pentru unii ieșirea din zona de confort este un gest simplu, pentru alții este o negociere perpetuă și de fapt din start pierdută.
Revenind la discursul social, suntem îndemnați să ieșim din zona de confort personal pentru a încerca noi comportamente, despre care ni se spune că ar fi mai adecvate timpului și s-ar putea dovedi mai utile sau poate chiar mai satisfăcătoare pentru noi. Părăsirea zonei de confort, așadar, s-ar traduce prin schimbări comportamentale și de atitudine.
De obicei suntem îndemnați să ne părăsim zona de confort pentru a obține diferite beneficii - cu cât acestea sunt prezentate mai atrăgător, ele ar trebui să ne convingă mai mult să ne părăsim zona de confort actuală pentru una care pare superioară. Ni se prezintă de multe ori alternativa siguranță versus plăcere sau vechi versus nou.
Totuși, dacă ar fi să ne gândim fiecare dintre noi la un moment în care am știut clar că ne-am părăsit de bună voie zona de confort, probabil cele mai multe răspunsuri nu ar fi cele legate de vreo convingere oarecare sau de niște iluzorii "beneficii", ci ar fi legate de provocări fizice, cele care țin de corp. Aici, încă o dată, corpul ne este cel mai bun profesor. Cu o singură condiție, desigur: să știm să îl ascultam.
Cum ieșim din zona de confort?
Ieșim spontan sau cu ușurință din zona de confort atunci când disconfortul asumat (disconfortul pe care anticipăm că îl vom avea și pe care suntem gata să îl riscăm) este comparabil cu starea de disconfort în care suntem deja dacă nu încercăm schimbarea.
"Cât poate fi de grav dacă încerc ceva nou? Deja nu mă mai simt așa bine acum!". Aici sunt implicate câteva presupoziții de bază:
- Avem o zonă de confort;
- Știm cum ne simțim în zona de confort;
- Știm că ea poate fi influențată atât prin mijloace fizice cât și prin mijloace psihice;
- Știm când confortul încetează.
Înainte de a spune, așa cum ne este obiceiul, că aceste lucruri sunt subînțelese, îți propun să răspunzi la următoarele întrebări:
- Cum te simți în starea de confort? Fizic și psihic? - aici notează cât mai multe detalii care să descrie ceea ce simți, nu ceea ce vezi în jur sau ceea ce ți se spune.
- Cât des te afli în aceasta stare? Încearcă să-ți amintești când a fost ultima oară când ai simțit asta și de câte ori s-a întâmplat în ultima săptămână
Mulți oameni au surprize atunci când își pun aceste probleme - realizează că pentru ei de fapt starea de confort fizic și psihic este mai degrabă o raritate. De ce se întâmplă asta? Din cauze fizice și psihice care sunt interdependente.
Știm cu toții că un factor fizic poate afecta dramatic setul nostru psihologic, la fel și reciproca: un set psihic rezilient ne ajută să navigăm în cele mai grele condiții fizice. Aici au o valoare deosebită:
- Simțul integrității fizice și psihice (construit pe o cunoaștere adecvata a corpului și modului propriu de reacție);
- Capacitatea de autoreglare emoțională;
- Simțul valorii și sensului.
Înclinația pentru riscul fizic, toleranța la durere și incertitudine au o componentă fizică manifestată de foarte timpuriu și de multe ori vedem diferențe marcante chiar între sugari sub aceste aspecte. Există și o componentă care ține de educație și de construirea unei securități emoționale sănătoase în copilărie. Și există și a treia componentă, care ține de modul de funcționare adult, de auto-educație.
Când suntem pregătiți să parăsim zona de confort?
Dacă simți că viața te ține mereu într-o stare de disconfort, neliniște, anxietate (de intensitate variabilă, desigur), atunci lucrul de dorit este confortul. Nu putem trăi ieșind mereu din starea de confort - aceasta se traduce în stres cronic!
Așadar, ca să fim gata să ieșim din starea de confort pentru a face un pas important înainte (în dezvoltarea personală, de exemplu) trebuie mai întâi să ne construim o stare de confort din care să vrem să ieșim (iar ca să vrem să ieșim trebuie să știm deja că o putem reconstrui pe un alt plan).
Trebuie să facem din confortul fizic și psihic starea noastră obișnuită, pentru că în 1% din cazuri să fim tentați să facem pasul afară din starea de confort. Îl vom face, paradoxal, numai dacă putem lua cu noi starea de confort, dacă ne acordăm nouă înșine suficientă încredere că putem reconstrui un confort superior.
Fiecare își acordă încredere în stilul propriu:
- Unii au încredere în corpul lor, pe care îl cunosc bine, îl simt din interior
- Alții au încredere în "șansă" internalizând o stare de a fi apărat mereu de un "părinte interior" - "acolo undeva cineva mă iubește"
- Alții au încredere în ceea ce au aflat, au învățat și au integrat, în ceea ce se poate numit "personalitatea" proprie
- Alții, în fine, se pot mobiliza pentru un scop superior, o valoare în fața căreia orice disconfort pălește
Găsim aceste tipuri de motivații în relatările oricărei persoane care a fost pusă la un moment dat în situația de a-și asuma un risc. Nu este însă valabil numai pentru sporturile extreme, ci pentru orice gest care ne scoate din rutină.
Dimensionarea eforturilor pe care suntem dispuși să le facem în afara rutinei, antrenamentul adecvat pentru reziliență fizică și psihică este o muncă de profunzime și poate să reprezinte chiar esență vieții noastre de adulți. Putem obține ajutorul unui antrenor, coach sau psihoterapeut, dar dimensionarea concretă a eforturilor noastre nu poate fi apreciată de nimeni mai corect decât o putem face noi înșine.
Confortul fizic și emoțional ne permit să ieșim din zona de confort
Ieșim din zona de confort numai dacă ne construim o zonă de confort fizic și emoțional care să ne permită reziliența atunci când ieșim din zona de confort. Cu alte cuvinte, cu cât definiția noastră despre starea de confort cuprinde mai multe indicii personale și interne și respectiv mai puține indicii care țin de factori externi fizici sau contextuali pe care nu îi putem controla, cu atât avem șansa să ne construim o stare de confort rezilientă din care să ne putem asuma diferite riscuri.
Mai mult decât ieșirea din zona de confort, obiectivul realist pe care ar trebui să ni-l propunem este să avem o zonă de confort fizic și psihic care să fie elastică și rezilientă. În alte epoci, oamenii se refereau la ea în termeni de plăcere și bucurie de viață. De încercat!