Dr. Cristina Macuc, medic imagist specializat in cancerul de san, recomanda vizita la medic in luna de nastere, pentru ca astfel nu uitam si avem sansa unui diagnostic in stadiu incipient. Practica arata ca de multe ori femeile amana, de frica, sa vina la medic chiar atunci cand au semne clinice – aspectul de coaja de portocala al sanului, noduli, scurgeri – precum si de aparitia cancerului de san la varste din ce in ce mai tinere.
Este de mentionat ca in Campusul Medical “REGINA MARIA” Iasi se afla unul dintre cele mai noi si performance mamografe cu tomosinteza din tara, care asigura un grad de depistare si caracterizare superioara a leziunilor.
Vorbim mai mult in ultimul timp despre cancerul la san sau, intr-adevar, a crescut numarul de cazuri? Cum se vede din perspectiva dumneavoastra?!
Ambele variante sunt pe deplin indreptatite si reclama raspunsuri adecvate. In ultimul timp, ca urmare a progresului stiintific, a unei sporite si benefice publicitati, a crescut interesul general, in cazul nostru al femeilor, pentru medicina preventiva, adica pentru investigarea in conditii de sanatate aparenta, altfel spus pentru screening. Prin urmare, crescand constientizarea si adresabilitatea, creste si numarul de rezultate pozitive pentru neoplazie.
Cum ar trebui sa abordam problematica cancerului la san? Sa mergem preventiv la medic sau sa asteptam anumite semne?!
In mod normal, ar trebui efectuat un control general anual – personal, l-as recomanda in luna de nastere, deoarece astfel nu riscam sa omitem sa mergem la medic – care sa cuprinda o baterie de analize uzuale si anume: recoltare de hemoleucograma, biochimie (profil lipidic complet, TGO, TGP, amilaza, uree, creatinina), test Babes Papanicolau, o echografie mamara (pentru femeile sub 40 de ani) si, respectiv, mamografie (pentru cele peste 40 de ani) si o echografie abdomino-pelvina. Cand apar leziuni palpabile, evidente clinic, deja pentru unele cazuri este tardiv; de aici si importanta screeningului periodic, care asigura detectia bolii in faza incipienta.
Ce semne ar trebui sa orienteze o femeie catre o investigatie la san?
In general, cancerul mamar nu doare, prin urmare nu ofera pacientului semne clinice ca ceva nu este in regula, decat destul de tarziu. Sunt insa unele semnale clinice, care ar trebui sa grabeasca vizita femeii la medic si anume: retractie mamelonara, scurgeri mamelonare de orice culoare, dar in mod special cele maronii, aparitia unor noduli la san, ganglioni palpabili in axila, iar in cazuri grave, aspectul de coaja de portocala al tegumentului sanului.
Care sunt investigatiile care se pot face la REGINA MARIA pentru a depista cancerul de san? Cand alegem mamografia?
In Campusul Medical “REGINA MARIA” Iasi, investigatiile care se pot face pentru patologia mamara sunt echografia completata cu sonoelastografia, daca este cazul, si mamografia digitala 2D si 3D (tomosinteza).
Mamografia se efectueaza de prima intentie la pacientele peste 40 de ani, dupa urmatorul protocol:
- pentru pacientele intre 40-50 de ani si peste 70 ani, efectuam de prima intentie mamografia 2D in doua incidente complementare, iar daca este cazul, completam cu tomosinteza (mamografie 3D) pe incidenta care ridica anumite suspiciuni.
- pentru pacientele cu varste cuprinse intre 50 si 70 de ani, efectuam mamografie 2D in 2 incidente complementare si tomosinteza pe incidenta MLO, deoarece pentru aceasta perioada de varsta riscul de cancer de san este mai mare.
Trebuie sa mentionez ca “REGINA MARIA” Iasi dispune de unul dintre cele mai noi si mai performante mamografe cu tomosinteza, cu unghi de scanare mare (50), care imbunatateste detectia si caracterizarea leziunilor, atat prin numarul mai mare de sectiuni (25), cat si prin algoritmul de reconstructie imbunatatit.
Exista riscul ca o tumora sa nu se vada prin metodele actuale de diagnostic?
Da, exista situatii, din fericire destul de rare, cand leziunile nu sunt vizibile. De cele mai multe ori sunt acele formatiuni situate in periferia glandei mamare si care nu sunt vizibile mamografic, iar in cazul echografiei, pot fi tumori cu aceeasi echogenitate ca a tesutului glandular si care pot fi oculte prin aceasta examinare. De aceea, personal, recomand completarea celor 2 metode de diagnostic, pentru ca ele se completeaza, nu se exclud una pe alta, iar daca cele 2 metode nu sunt suficiente pentru un diagnostic corect, se poate efectua si un IRM mamar cu substanta de contrast.
Ce puteti sa ne spuneti despre radiologia interventionala? In ce consta? In ce conditii recurgeti la aceasta manevra?
Radiologia interventionala este o metoda complementara de diagnostic a cancerului mamar. Se efectueaza dupa ce mamografia sau echografia au ridicat suspiciunea unei tumori maligne, pentru a certifica diagnosticul.
Este foarte necesara si utila medicilor clinicieni, deoarece are trei mari avantaje:
- confirma diagnosticul.
- gradeaza boala – ne spune ce grad de agresivitate are.
- comunica tratamentul la care raspunde tipul histologic de boala; fara a intra in amanunte, mentionez ca neoplazia mamara include mai multe tipuri histologice de cancer de san care, de cele mai multe ori, se asociaza cate doua sau trei si, prin urmare, tratamentul este diferit.
Tehnica presupune recoltarea de tesut tumoral, sub anestezie locala si printr-o mica incizie tegumentara. Se efectueaza intre 3 si 6 pasaje prin tumora, din locuri diferite, “in evantai”, asfel incat sa acoperim intreaga suprafata a leziunii.
“Ochiul” imagistului este dependent de aparatura de care dispune. Care este situatia echipamentelor imagistice la Iasi?
Campusul medical “REGINA MARIA” din Iasi este unul dintre cele mai performante centre medicale private din acest oras, deoarece dispune de aparatura de ultima generatie. Avem un echograf nou cu sonoelastografie, un mamograf cu un unghi larg de 50 si un RMN. Toate aceste dotari si metode de diagnostic sunt folosite cu maxima eficienta pentru diagnosticul patologiei mamare.
Este posibil “sa se imprastie” cancerul prin punctia biopsie? Mai este aceasta teorie populara?
Majoritatea pacientelor manifesta aceasta frica, dar, prin punctia ghidata imagistic (echografic sau mamografic ghidata), riscul este minim. Teoretic, exista riscuri, dar diseminarea pe traiectul de punctie nu a fost dovedita, aceasta si pentru ca imediat ce este comunicat rezultatul anatomopatologic, in functie de gravitatea cazului, pacienta este programata fie pentru chimioterapie neoadjuvanta, fie pentru operatie.
In ce masura experienta imagistului face diferenta, in masura in care aparatura iti ofera rezultatul?
Medicul radiolog are o relatie de directa proportionalitate cu aparatura de care dispune, dar, totusi, experienta imagistului este importanta. Chiar daca nu are o aparatura performanta, dar are multi ani de experienta, are flerul clinic de a recomanda examinari suplimentare care sa certifice in cele din urma un diagnostic corespunzator. In zilele noastre se lucreaza pe protocoale specifice, care ajuta si medicii mai tineri sa nu greseasca.
Uneori chiar medicul imagist este cel care comunica pacientei un rezultat negativ. Cum reusiti sa faceti aceasta comunicare?
Comunicarea diagnosticului este unul din cele mai dificile momente ale examinarii, deoarece, cel mai frecvent, diagnosticul de cancer vine si cu depresia la pachet. Prin urmare, trebuie manifestata foarte multa grija in expunerea concluziei examinarii. Totusi, eu sunt adepta comunicarii directe, avantajata fiind si de faptul ca, in zilele noastre, neopasmul mamar are o rata de supravietuire mare si o paleta mult mai larga de tratament decat in trecut.
Care sunt pasii urmatori pentru pacienta?
Odata pus diagnosticul de cancer mamar, in functie de gravitatea bolii, pacienta va fi directionata catre medicul oncolog, pentru stabilirea unei terapii neoadjuvante, sau catre medicul chirurg, pentru programarea la operatie.
Ce ne puteti spune despre doza de iradiere primita in urma investigatiei? Este de natura sa ne preocupe?
Dintre toate investigatiile iradiante, mamografia are avantajul ca este cel mai putin iradianta. Iradierea in mamografie este similara cu cea din fondul natural, dovada fiind si faptul ca tehnicianul expune din aceeasi camera cu pacienta. Este adevarat ca metodele actuale, si aici ma refer la tomosinteza, au o doza mai mare de iradiere dar, dupa parerea mea, importanta diagnosticarii unui cancer in stadii incipiente, neinvaziv, depaseste orice alte primejdii sau prejudecati.
Daca puteti evoca pentru noi un caz care v-a impresionat, care v-a ramas in memorie pentru un anume aspect sau in care experienta imagistului a facut diferenta?!
Toate cazurile au aceeasi importanta pentru mine si toate ma preocupa si ma impresioneaza in egala masura. Ceea ce este mai ingrijorator, din punctul meu de vedere, este varsta din ce in ce mai tanara la care se diagnosticheaza aceasta boala si faptul ca femeile amana, de cele mai multe ori de frica, adresabilitatea la medic, chiar daca leziunea este palpabila.
De la ce varsta si cat de des ar trebui ca o femeie sa faca investigatii la san? Ce recomandari ati face femeilor?
Dupa varsta de 25 de ani, orice femeie ar trebui sa faca, anual, o echografie si un test Papanicolau. Dupa varsta de 40 de ani, in functie de densitatea sanului si de istoricul neoplaziei mamare in familie, ar trebui sa se faca, anual, sau cel mai tarziu la doi ani, cate o mamografie si un test Papanicolau.
Ce va doriti, in general, legat de abordarea problematicii cancerului mamar?
Imi doresc foarte mult un program national de screening, in mod special pentru san, dar si pentru celelalte boli neoplazice, precum si implicarea mai “agresiva” a mass-mediei in constientizarea populatiei asupra necesitatii preventiei si terapiei oricarei boli.
Interviu realizat de Delia Budurca, Senior Medical Editor