Experiența prin care a trecut Carmen, la doar 42 de ani, a parcurs toate etapele. Negare, teamă, amânarea unui diagnostic din frică, panică și, de la un moment dat încolo, din ce în ce mai multă determinare pentru a depăși boala, apoi speranță și în final liniște și un fabulos sentiment de bine absolut, cunoscut în toată intensitatea lui, doar celor care înving o maladie, după ce au ajuns la limită și au trecut puțin dincolo de ea. În tranziția aceasta, stă în puterea medicului de a fi punctul de cotitură. În cazul lui Carmen, medicul ei a fost dr. Clarisa Bîrlog, medic specialist chirurgie generală, în Ponderas Academic Hospital.
Când viața o ia razna
Este foarte bine să ne credem invincibili. În fapt, suntem invincibili, deși uneori viața o poate lua razna. Și când se întâmplă asta, nu te întreabă dacă ești pregătit și nici nu-ți cere voie.
„În 2021, chiar în prima zi de vară, am descoperit un mic nodul la sân. Evident a fost un șoc. Am luat, pe loc, decizia de a ascunde acest fapt, deși eram conștientă că de aici înainte viața mea va lua un alt curs și că multe lucruri se vor schimba. Am ascuns pentru că, pe lângă panica copleşitoare care s-a instalat în mine, mi-ar fi fost imposibil să suport îngrijorările, tristețile sau presiunile celor din jur. Nici că se putea un moment mai prost. Era proaspătă durerea pe care o purtam după o bună prietenă pe care o pierdusem din cauza cancerului la sân, îmi era foarte vie în minte descompunerea și suferința ei și eram deja în mijlocul unor crize personale care se înrăutățeau în loc să se rezolve”, povestește Carmen.
Decizia de a amâna consultul și investigațiile ar putea fi înțeleasă ca fiind modalitatea prin care psihicul cere răgazul necesar ca să depășească panica instalată, atunci când conștientizezi că în corpul tău se întâmplă ceva ce scapă puterii tale de a controla. Negarea, la fel. Cea mai comună reacție este „mie nu mi se poate întâmpla asta!”.
În cazul lui Carmen s-a mai întâmplat ceva, care a determinat-o să-și înfrunte toate temerile și să meargă la medic: formațiunea pe care a sesizat-o prima dată sub forma unui mic nodul, a evoluat foarte repede, crescând mult în volum în doar câteva săptămâni.
Un diagnostic cu multe semne de întrebare
Carmen a decis, după mai bine de trei săptămâni din momentul în care a descoperit nodulul să meargă la un consult. Inițial a optat pentru o clinică aproape de casă, iar apoi pentru un centru integrat de senologie, cum este Centrul de Excelență în Patologia Sânului din Ponderas. A fost consultată și a primit recomandarea unor investigații pentru a se putea stabili un diagnostic.
Interpretarea rezultatelor investigațiilor imagistice a impus realizarea unei biopsii, pentru că nici ecografia, nici mamografia, dar nici sonoelastografia nu au putut spune cu certitudine dacă este o tumoră malignă sau benignă.
„Am avut nevoie de mai multe săptămâni până să mă mobilizez și să pot trece pragul unui centru de senologie. După ecografie și mamografie s-a conturat ideea unui fibrom conjunctiv benign, dar imaginile nu puteau furniza un diagnostic de certitudine, mai ales din cauza dimensiunii, a evoluției galopante și pentru că tumora nu respecta toate condițiile de benignitate. Adică, putea să nu fie cancer, dar la fel de bine putea să fie și o tumoră malignă”, își continuă Carmen mărturisirea.
Faptul că a fost nevoie de biopsie a tulburat-o profund și i-a spulberat speranța unui răspuns definitiv pozitiv în care își pusese toate speranțele. „Este o linie foarte subțire între o lume și cealaltă. Eu eram între cele două lumi. Perioada necesară de timp până apare un rezultat histopatologic a fost teribil de grea. Speram și în același timp eram copleșită de temeri. Rezultatul biopsiei a fost, însă, unul bun, și a confirmat cel mai blând dintre diagnosticele posibile: fibroadenom mamar, posibil o tumoră filodă benignă. Plana, însă, mai departe, riscul, pentru că acestea se pot maligniza. După diagnostic, sfatul medicului a fost acela de a face cât mai repede o operație care să îndepărteze formațiunea”, a continuat Carmen.
Confirmarea că nu era cancer a făcut-o pe Carmen să respire ușurată. Rezultatul biopsiei a fost o eliberare care venea după mai bine de două luni de maximă încordare. Pentru că depășise angoasa unei tumori canceroase, unde timpul nu are deloc răbdare, Carmen a cochetat cu ideea de a ocoli intervenția chirurgicală sau, cel puțin, de a lua în calcul toate variantele posibile, înainte de se decide pentru operație.
Deși tumora nu avea celule maligne, dimensiunea foarte mare a acesteia era un factor de îngrijorare care nu putea fi ignorat, iar la aceasta se adăuga și faptul că formațiunea continua să crească.
Carmen: „Am fost avertizată să nu omit că biopsia, deși a venit cu vești bune, analizase doar zona unde s-a făcut puncția, dintr-o formațiune tumorală foarte mare. La momentul în care am făcut biopsia, tumora avea peste opt centimetri diametru, era neregulată și imaginile radiografice arătau că nu are o structură perfect uniformă, iar această observație venită de la medicul anatomopatolog nu mi-a ieșit nicio clipă din minte și era severă”.
Medicul meu!
Din câteva puncte de vedere Carmen s-a liniștit. Rămâneau, însă, multe alte lucruri neclarificate. Îndemnul la prudență și la o acțiune rapidă, venit din partea medicului anatomopatolog, recomandarea de face o operație care să elimine formațiunea tumorală și, ulterior, obligatoriu, o altă analiză atentă a țesutului extirpat, pentru a avea pe deplin garanția că nu există celule maligne erau, pentru ea, tot atâtea semnale de alarmă.
„Cu meteahna mea de a amâna lucrurile, din momentul în care am primit rezultatele biopsiei și până am ajuns în cabinetul doamnei doctor Clarisa Bîrlog au mai trecut vreo trei săptămâni, dacă nu cumva mai mult. Nu mă simțeam rău, dar nici bine. Tumora continua să crească, era deranjantă și o sursă continuă de stres, panică și tot felul de gânduri negre. Dar, în ciuda a toate cele prin care trecusem și urma să trec, am avut norocul unor prieteni buni care m-au îndemnat către doamna doctor Bîrlog. După prima consultație, când am plecat de la dumneaei, a fost prima dată când m-am simțit liniștită și în siguranță. Și am știut că este medicul meu!”, rememorează Carmen.
Între pacient și medic s-a stabilit o comunicare deplină. Carmen a simțit că poate vorbi deschis și poate pune toate întrebările, oricât ar fi fost ele de exagerate sau nerealiste, că a fost ascultată și înțeleasă, cu răbdare și înțelegere și că s-a simțit un om care are o suferință, nu doar un pacient. Și, cel mai important a primit suportul emoțional de care avea o imensă nevoie.
Dr. Clarisa Bîrlog: „Este foarte important ca între pacient și medic să existe comunicare. Acesta trebuie să fie profundă, sinceră, foarte deschisă, pentru că doar așa medicul își poate îndeplini rolul său de a ajuta, iar pacientul are suportul emoțional de care are o nevoie uriașă. Rolul meu este să ajut un om în suferință, fragilizat de spaime, incertitudini, poate vulnerabilizat de lipsa de comunicare și deschidere a medicilor care l-au consultat și diagnosticat anterior. Nu pot să neg că există o implicare emoțională, a mea. Nu suntem mașini. Dar dincolo de asta, rămân lucidă și urmăresc un singur scop: binele pacientului meu, pentru care fac tot ceea ce este omenește posibil, pentru că satisfacția pe care o ai când ajuți la vindecare este neprețuită și o inepuizabil sursă de energie”.
Ganglionul santinelă și decizia finală
La prima consultație s-a plecat de la diagnosticul rezultat în urma investigațiilor și analizelor anterioare. Concret, din lista oficială de diagnostice codificate, acesta era: „tumoră sân cu evoluție imprevizibilă și necunoscută”. De aici s-a pornit mai departe, iar indecizia pacientei și teama de operația în sine s-au transformat în decizii și au devenit ambiția de a lupta cu boala.
„Doamna doctor Clarisa Bîrlog era medicul de care aveam nevoie. A fost și este medicul meu. Nu doar că a vindecat trupul, dar mi-a oferit tot suportul de care aveam nevoie, m-a implicat în tot ceea ce a fost nevoie să facă (operație, investigații ulterioare) și m-a transformat dintr-un om speriat și timorat, într-un luptător. Pentru mine a fost medicul perfect: calm, empatic, determinat, insuflându-mi încredere și curaj”, își continuă Carmen povestea.
Pacient și medic, au analizat opțiunile existente, scopul fiind acela de a găsi soluția optimă. În final, între a aștepta și monitoriza evoluția tumorii printr-o nouă biopsie și intervenția chirurgicală, s-a decis, în cadrul comisiei multidisciplinare tumor-board, pentru cea din urmă variantă. Ritmul rapid de progres al tumorii și riscul ca o nouă biopsie să nu aducă informații noi au fost elementele care au concurat în favoarea operației.
„Tratamentul chirurgical al tumorilor de acest gen este soluția optimă. Este însă importantă zona de siguranță la excizia formațiunii, pentru a preveni riscul de recidivă. Ulterior, analiza anatomopatologică va identifica cu precizie tipul celulelor din întreaga tumoră. Un argument în plus pentru operație era și existența unui ganglion suspect, identificat de dr. Dana Nedelcu, la ecografia cu substanță de contrast realizată înainte de intervenție”, a completat dr. Clarisa Bîrlog.
Tratamentul cazurilor unde se ajunge la intervenție chirurgicală, dar nu numai, implică o echipă multidisciplinară, care include de la medici anesteziști, chirurgi, oncologi, până la anatomopatologi și psihologi. Un rol esențial are medicul specialist radiolog, care oferă toate datele necesare pentru reușita intervenției și stabilirea celui mai bun plan chirurgical. Investigațiile radiologice, în acest caz, au fost realizate de dr. Dana Nedelcu, medic primar radiologie-imagistică medicală în Ponderas Academic Hospital.
Ecografia mamară cu substanță de contrast efectuată înainte de operație a pus în evidență vasele limfatice atașate formațiunii tumorale, dar și un ganglion axilar care ridica semne de întrebare. Din fericire, acesta a fost singurul incert, nemaifiind evidențiate alte structuri unde să existe suspiciunea diseminării de celule tumorale.
Intervenția de tumorectomie a îndepărat complet formațiunea tumorală. Conform protocoalelor standardizate, s-a efectuat o biopsie intraoperatorie, probele recoltate fiind analizate pe loc prin examen extemporaneu, pentru ca decizia operatorie să fie una completă și corectă. Procedura permite medicului să știe, în timpul intervenției, dacă formațiunea este de natură canceroasă sau nu și să procedeze în consecință. În cazurile maligne se optează pentru o intervenție în scop curativ, iar dacă rezultatul este unul benign, operația se încheie după excizia structurii tumorale și reconstrucția sânului. Pe lângă examenul anatomopatologic extemporaneu se efectuează și examenul histopatologic definitiv (la parafină). Acesta durează în medie 2-3 săptămâni, dar oferă, cu maximă certitudine, confirmarea tipului de celulelor tumorale (maligne sau benigne).
„Descoperirea ganglionului suspect m-a răvășit din nou. Și iar m-am gândit la tot ceea ce putea fi mai rău. Mă simțeam ca într-un montagne russe în care speranța unui deznodământ bun și veștile rele alternau. Dar ideea că operația va clarifica lucrurile mă alimenta cu energie. În plus, pe lângă doamna doctor Clarisa Bîrlog, care mă alimenta cu încredere, a fost și doamna doctor Dana Nedelcu, care nu este doar un medic cu mare experiență, ci și om foarte cald, care a găsit cuvintele potrivite pentru mine, deși ceea ce vedea pe ecograf, nu era tocmai bun. Am realizat atunci că ceea ce este cel mai important este să știu exact ce se întâmplă cu mine, iar imaginea bolii să fie cât mai clară, pentru că doar așa se va putea lupta cu ea. Nu uit încurajările venite de la doamna doctor Nedelcu, nici strângerea de mână atât de sinceră”, își amintește Carmen.
Operația, recuperarea și starea de bine
Operația a fost un succes. „Am scos toată tumora și am realizat o linie de siguranță care să prevină recidiva. Rezultatele examenului anatomopatologic extemporaneu au fost bune, era o tumoră benignă. Este genul de tumoră care se malignizează, deși se întâmplă rar. Cu toate acestea, operația era o necesitate și a fost realizată la timp”, concluzionează dr. Clarisa Bîrlog.
Recuperare a fost ușoară și mai ales foarte rapidă. Și rezultatele examenului anatomopatologic la parafină au fost bune. Furtuna a trecut, s-a făcut din nou liniște și este bine. Pentru că toată experiența pe care a traversat-o a fost una complicată, emoțiile pacientei revin la controale.
„Operația mea a fost în plină pandemie. În zilele alea teribil de grele pentru mine, am văzut doar ochii doamnei doctor, dar i-am simțit mereu zâmbetul încurajator sub masca medicală. Decizia de merge la Ponderas și la dr. Bîrlog a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o fac. Mulțumesc pentru empatie și grijă, tuturor. Doamnei Bîrlog îi mulțumesc pentru deciziile pe care le-a luat în sala de operație, perfecțiunea intervenției până și în ce privește aspectul estetic final. Pentru mine a fost ca și cum degetele lui Dumnezeu m-ar fi atins prin mâinile acestui medic excepțional”, spune Carmen la finalul poveștii sale.
Fibroadenomul mamar
Fibroadenoamele mamare sunt o patologie relativ frecventă a sânului. De cele mai multe ori sunt necanceroase (benigne), dar pot include și celule canceroase. În funcție de o serie de factori specifici, care variază de la caz la caz, pot fi mai mari sau mai mici sau dispar spontan. Sunt formațiuni dependente de estrogen și influențate de factori hormonali, dar au și o componentă genetică, ereditară. Circa 10% dintre femei pot avea un fibroadenom la un moment dat în viața lor, format în lobulii glandulari ai țesutului mamar.
Un fibroadenomul este o tumoare netedă, rotundă, solidă, din țesut fibros și țesut glandular care formează o masă compactă. În general nu sunt dureroase și se mișcă ușor sub piele. Pot avea dimensiunea unui bob de mazăre sau crește la fel de mari cât o minge de golf. Zona unde se află poate fi mai sensibilă înainte de menstruație. Fibroadenoamele mari sunt mai susceptibile de a provoca durere. Cele care evoluează lent nu ajung niciodată la dimensiuni mari și pot chiar să se micșoreze spontan, mai ales la adolescente și la menopauză. În schimb, pot crește în timpul sarcinii.
Există mai multe tipuri de fibroadenoame:
- simple - sunt cele mai frecvente, tind să fie mai mici, cu un risc extrem de redus de cancer, cu celule uniforme.
- complexe - sunt mai frecvente la persoanele cu vârsta peste 35 de ani și tind să fie mai mari, au celule diferite și pot vira în patologie malignă. Circa 15% dintre fibroadenoame sunt de acest tip.
- gigantice - care au o evoluție rapidă și generează formațiuni tumorale mai mari de 5 centimetri.
- juvenile - care pot apare la copii și adolescenți între 10 și 18 ani și sunt foarte rare.
Cauzele exacte care duc la apariția acestora nu este pe deplin cunoscută. Se presupune că poate să fie vorba de o sensibilitate ridicată a țesutului mamar la estrogen (tocmai pentru că tind să crească în timpul sarcinii sau al terapiilor hormonale), și scad spontan la menopauză.
Terapia poate fi medicamentoasă sau chirurgicală. Uneori este necesară doar atenta lor monitorizare prin ecografie mamară, care să măsoare dimensiunea acestora la intervale de cel puțin 6 luni. Creșterea cu peste 15% este considerată o tendință evolutivă. Trebuie urmărit aspectul și densitatea vascularizatiei. Structurile neomogene sunt suspecte. Trebuie monitorizate atent fibroadenoamele care apar după 35 de ani sau cele cărora le scade compresibilitatea la evaluarea elastografică. Diagnosticarea de certitudine se face prin biopsie mamară.
Intervenția chirurgicală este indicată în cazul celor de dimensiuni mari, cu evoluție rapidă sau atunci când rezultatele biopsiei sunt incerte, precum și al celor dureroase.
Nu există elemente care le pot preveni, dar controalele senologice regulate, autopalparea sânilor permite identificarea și abordarea acestora în mod eficient. A fi conștientă de cum se simt sânii este cel mai bun mod de a recunoaște schimbările care ar putea fi îngrijorătoare.
Există 8 semne care pot semnala o problemă și impun un control senologic.
Acestea sunt:
- Mărirea asimetrică în dimensiuni a sânului;
- Creșterea desenului venos al sânului (vene mai mari, mai multe);
- Semne inflamatorii - roșeață, căldură locală și durere;
- Tumefacție și/sau umflătură la nivelul sânului sau axilei;
- Palparea unui nodul mamar/axilar;
- Retracția sau eroziunea mamelonului;
- Scurgere sanguinolentă mamelonară;
- Îngroșarea sau retracția pielii/eroziune tegumentară.
Tumorile Phyllodes
Sunt un tip rar de neoplazie fibroepiteliala, cu risc de recidivă locală și rareori chiar și metastaze. În funcție de tipurile de celule din care se formează poate fi clasificat ca benign, borderline sau malign. Diagnosticul diferențial între tumorile phyllodes și fibroadenoamele mamare se poate stabili numai prin examen histopatologic (puncție – biopsie sau excizia întregii tumori) și rămâne o provocare, atât pentru medicii implicați, cât și pentru pacientă.
Consultant: dr. Clarisa Bîrlog, specialist chirurgie generală, în Ponderas Academic Hospital